Author: paik

În hotărârea Morari c. Moldovei, din 8 martie 2016, reclamantul a fost condamnat pentru confecționarea și vânzarea unui act de identitate fals (pașaport românesc). CtEDO a constatat că reclamantul a fost, de fapt, provocat de agenții statului, contrar art. 6 § 1 CEDO. În această hotărâre CtEDO a detaliat modul în care judecătorii trebuie să examineze argumentele cu privire la provocarea unei infracţiuni.

În fapt

În ianuarie 2008, poliția din or. Bălți, a plasat un anunț, într-un ziar, cu textul „Ajutor în obţinerea paşaportului român-bulgar”, urmat de un număr de telefon. Anunţul urmărea scopul de a captura un grup criminal specializat în falsificarea documentelor oficiale. Reclamantul dorea să obţină un paşaport străin şi a înţeles anunţul ca pe o ofertă de asistenţă pentru aceasta. El a telefonat la numărul de telefon din anunţ, la care a răspuns E., un ofițer sub acoperire. El a înţeles de la E. că şi acesta dorea să-şi facă paşaport. Cei doi s-au înțeles să ia legătura dacă vor găsi o modalitate mai ușoară de obținere a pașaportului românesc. Ulterior, un prieten al reclamantului l-a recomandat pe Z., care putea facilita obținerea pașaportului românesc. Fiind sunat mai târziu de E., reclamantul i-a comunicat despre Z şi i-a propus lui E. să-l contacteze direct. E, însă, a refuzat pe motiv că nu are bani și i-a recomandat o altă persoană, T., un alt ofițer sub acoperire, care avea nevoie de pașaport românesc. E. i-a propus reclamantului ca acesta să fie intermediarul între Z. și T. contra unei sume de bani.

În ziua în care reclamantul a transmis pașaportul lui T., primul a fost reținut. La 17 decembrie 2008, Judecătoria Bălți, l-a găsit vinovat pe reclamant de participarea la falsificarea și vânzarea unui pașaport românesc și i-a aplicat o amendă de EUR 200. Instanțele superioare au menținut sentința și au respins argumentele reclamantului cu privire la faptul că acesta a fost provocat. Judecătorii au refuzat să audieze agenţii sub acoperire în instanţă şi şi-au rezumat poziţia prin faptul că reclamantul primul a sunat la anunţul din ziar.

În drept

Reclamantul a pretins că a fost provocat să comită infracţiunea de către agenții statului, contrar art. 6 § 1 CEDO. CtEDO a subliniat că admiterea de către instanțele de judecată unor probe (de ex. probe obținute în urma maltratării sau a provocării de către poliție) poate duce la un proces inechitabil. În acest sens contează considerentele din care s-a decis iniţierea măsurii speciale, comportamentul agenţilor statului, precum şi modul de examinare a cauzei în judecată.

CtEDO a reiterat că incitarea la comiterea unei infracțiuni are loc atunci când agenții statului nu au un comportament pasiv, ci incită la comiterea unei infracţiuni o persoană care altfel nu ar fi comis-o. Potrivit CtEDO, nu reprezintă un comportament pasiv: (1) preluarea inițiativei de a contacta reclamantul, (2) propunerea repetată în pofida refuzului inițial, (3) încurajarea insistentă, (4) promisiunea unui câștig financiar de genul măririi prețului peste media de pe piață, (5) sau apelarea la compasiunea reclamantului.

În cauza Ramanauskas c. Lituaniei, CtEDO a stabilit că, atunci când inculpatul invocă faptul că a fost provocat să comită o infracțiune, instanța de judecată este obligată să examineze minuțios proba obținută astfel, or, potrivit art. 6 § 1 CEDO, orice probă obținută ca rezultat al provocării urmează a fi exclusă din dosar. În cazul unei alegații rezonabile de provocare, sarcina probării faptului că provocarea nu a avut loc, cade pe umerii autorităţilor. Potrivit CtEDO, examinarea judiciară trebuie să includă: (1) motivele care au determinat operațiunea sub acoperire, (2) gradul de implicare al poliției în comiterea infracțiunii, (3) și natura oricărei incitări sau presiuni exercitate asupra reclamantului.

În cauza Morari, CtEDO a constatat că reclamantul a fost contactat în repetate rânduri de agentul sub acoperire. Atunci când dl. Morari a propus agentului sub acoperire să îl contacteze direct pe Z, primul a refuzat și dlui Morari i-a fost promis un câștig bănesc pentru a intermedia confecţionarea paşaportului pentru T. În același timp, din materialele dosarului nu rezulta că infracțiunea ar fi avut loc fără intervenția autorităților (acestea nu dispuneau de informații că reclamantul a fost anterior implicat în producerea sau vânzarea documentelor false). CtEDO a menționat că aceste fapte erau suficiente pentru a constata violarea art. 6 § 1 CEDO. Totuși ea a analizat şi cum instanțele de judecată au examinat argumentul dlui Morari cu privire la provocare. CtEDO a indicat că prima instanță a ignorat acest argument, iar instanțele superioare s-au limitat la constatarea faptului că reclamantul a fost primul care a sunat la telefonul din anunţ.

De asemenea, instanțele au refuzat să audieze agenții sub acoperire, deși, în opinia CtEDO, acest lucru era crucial în circumstanțele cauzei date. Spre deosebire de alte operaţiuni speciale, în acest caz reclamantul i-a văzut în faţă pe ambii agenţi sub acoperire. În caz că identitate lor nu era adevărată, ei puteau fi audiaţi sub aceeaşi identitate, fără a divulga numele lor adevărat. CtEDO a subliniat că art. 6 CEDO cere audierea agenților sub acoperire cu privire la circumstanțele provocării, iar apărarea trebuie să aibă dreptul să le pună întrebări. Ca excepţie, audierea ar putea să nu aibă loc, însă pentru aceasta urmează a fi aduse motive detaliate.

În fața CtEDO reclamantul a fost reprezentat de Vladislav GRIBINCEA și Nadejda HRIPTIEVSCHI, avocați în Chișinău.

Centrul de Resurse Juridice din Moldova a prezentat astăzi, în cadrul unui eveniment, climatul legal aplicabil asociațiilor obștești din Republica Moldova.

Discuțiile au avut loc sub forma unor consultații publice pe marginea analizei-draft „Legea cu privire la asociațiile obștești – soluții pentru un cadru legal adecvat necesităților organizațiilor necomerciale”,  finanțată de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), în cadrul Programului Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova, implementat de FHI 360.

La discuții au participat reprezentanți ai societății civile, comunității donatorilor internaționali și partenerilor, precum și reprezentanți ai autorităților publice. În urma discuțiilor purtate în cadrul evenimentului, studiul va fi completat și făcut public.

Chiar dacă, de la prima sa adoptare, din 1996, și până acum, Legea cu privire la asociațiile obștești a fost modificată de 14 ori, ea nu oferă soluții care ar corespunde necesităților curente ale sectorului necomercial, iar anumite rigori ale Legii limitează posibilitățile persoanelor în exercitarea dreptului fundamental la asociere.

Analiza se referă la mai multe chestiuni care necesită amendamente, cum ar fi divizarea asociațiilor obștești în locale, regionale și naționale și limitarea ariei de activitate a acestora; limitarea unor categorii de persoane, cum ar fi persoanele fără capacitate de exercițiu deplină, unele categorii de funcționari publici, nerezidenții și persoanele juridice, de a fonda, a fi membri și conducători ai asociațiilor obștești; imposibilitatea de a stabili diferite categorii de membri ai asociațiilor obștești; unele cerințe suplimentare la înregistrarea asociațiilor, cum ar fi confirmarea denumirii asociației, confirmarea dreptului de proprietate sau folosință a sediului și avizul unui organ de specialitate; amânarea și refuzul înregistrării statutului, precum și anumite reguli de transparență față de public și autorități și controlul și răspunderea asociațiilor. Autorii analizei s-au referit, de asemenea, și la noile modificări propuse de Guvern într-un proiect de lege adoptat în februarie 2016.

Elaborarea studiului a fost realizată prin combinarea mai multor metode de cercetare, autorii examinând practicile  comparative (principalele standarde internaționale și europene privind libertatea de asociere, jurisprudența relevantă a CtEDO, documentele emise de către organizațiile internaționale de profil), cadrul legal național și un chestionar tematic cu ajutorul căruia au fost colectate părerile organizațiilor necomerciale.

Societatea civilă a fost consultată prin distribuirea, în toamna anului 2015, a unui chestionar on-line, care conținea 22 de întrebări ce se refereau la principalele prevederi ale Legii cu privire la asociațiile obștești și, în special, la aspectele ce țin de constituirea asociațiilor obşteşti, înregistrarea statutului asociațiilor obștești, controlul activității asociațiilor obștești, precum și statutul de utilitate publică.

Pe lângă întrebările adresate, respondenții au avut ocazia să formuleze propuneri de modificări pe care le consideră necesare pentru a îmbunătăți cadrul legal actual și activitatea organizațiilor societății civile, în special asociațiilor obștești.

Unul dintre obiectivele Planului de acțiuni al Guvernului pentru 2015-2018 este cel de a aplica „Legea 2%”, însă până în prezent nu a fost elaborat un mecanism de implementare a acesteia.

Având în vedere aceste circumstanțe, consilierii juridici ai Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) au întocmit, în primăvara anului 2015, un document de politici, denumit „Impactul Legii 2% asupra durabilității financiare a organizațiilor societății civile”, unde au prezentat recomandări pentru elaborarea unui mecanism eficient de implementare a Legii 2%.

Totodată, în luna noiembrie 2015, reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și Ministerului Justiției, însoțiți de Sorina MACRINICI și Ilie CHIRTOACĂ, consilieri juridici la Centrul de Resurse Juridice din Moldova au realizat o vizită de studiu în Ungaria și Slovacia unde s-au informat cu privire la bunele practici de implementare a mecanismului de desemnare procentuală. Vizita de studiu a fost organizată de Centrul European de Drept Necomercial (ECNL) din Budapesta, Ungaria. Obiectivul vizitei de studiu a fost identificarea celor mai bune soluții pentru aplicarea efectivă în practică a „Legii 2%” în Republica Moldova și stabilirea rolului autorităților publice responsabile de punerea în aplicare a mecanismului 2%, studiind experiența Ungariei și Slovaciei, țări în care mecanismul este implementat de peste un deceniu.

Reîntorși acasă și având la bază experiența dobândită în cadrul vizitei de studiu și documentul de politici elaborat anterior, reprezentanții societății civile au invitat la o discuție, în cadrul unei mese rotunde, autoritățile de resort ale țării în vederea discutării implementării mecanismului de desemnare procentuală în Moldova.

Masa rotundă a adunat în jurul ei reprezentanți ai Ministerului Finațelor, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ministerului Justiției și Inspecției Financiare și a avut loc  la 10 martie 2016. Scopul mesei rotunde a fost cel de a discuta cu autoritățile statului etapele ulterioare necesare de parcurs în vederea implementării mecanismului de desemnare procentuală, precum și procedura de direcționare a desemnărilor de către contribuabilii persoane fizice și transferul sumelor către beneficiari, utilizarea desemnărilor de către beneficiari, dar și despre cum ar trebui să se desfășoare campaniile de informare astfel încât un număr cât mai mare de persoane să afle despre noul mecanism de desemnare procentuală.

Totodată, în cadrul dialogului dintre societatea civilă și autorități, au fost stabiliți și pașii ulteriori, necesari pentru elaborarea Regulamentului de implementare a mecanismului de desemnare procentuală.

Organizațiile neguvernamentale de media condamnă lipsa de transparență și încălcarea procedurilor legislative în cazul amendării Codului audiovizualului la 26 februarie 2016, calificând aceste acțiuni drept o încercare de a mima reformele şi a proteja interesele private ale unor proprietari de media.

Precizăm că proiectul de lege privind modificarea și completarea Codului audiovizualului a fost votat la 26 februarie 2016, în 2 lecturi, la doar 9 zile după ce a fost înregistrat ca inițiativă legislativă de către un grup de deputați ai Partidului Socialiștilor. Potrivit notei explicative la proiectul de lege și raportului elaborat de Comisia parlamentară pentru mass-media, scopul amendamentelor este de a reduce monopolizarea mass-media. Astfel, era propusă modificarea articolului 66, al. (3), în vederea reducerii de la 5 până la 2 a numărului de licențe pe care le poate deține o persoană fizică sau juridică în aceeași unitate teritorial-administrativă. De asemenea, amendamentele iniţiale vizau art. 66, al. (4), prin reducerea de la 2 la 1 a numărului de radiodifuzori de diferite tipuri în care o persoană poate fi acționar majoritar sau investitor.

Atragem atenţia asupra faptului că proiectul de lege nu a fost însoțit de avizul Guvernului, iar reprezentanții societății civile care fac parte din grupul consultativ pe lângă comisia parlamentară de profil nu au fost informați despre examinarea acestui proiect de lege în comisie. Singura informație disponibilă, la care au făcut referire şi majoritatea instituţiilor mass-media care au reflectat acest subiect, a fost proiectul publicat pe pagina web a Parlamentului. Însă la 26 februarie 2016, în plenul Parlamentului a fost examinat şi un amendament la acest proiect de lege, propus de unul dintre autori, prin care textul inițial a fost modificat. Noul amendament prevede şi termenul de valabilitate pentru licențele care sunt în vigoare, precizând că actualii proprietari de media vor trebui să se conformeze prevederii referitoare la numărul de licenţe după expirarea termenului de valabilitate a licențelor pe care le dețin la momentul actual. Totodată, noul amendament stabileşte că o persoană fizică sau juridică poate fi acţionar majoritar la cel mult 2 radiodifuzori. Astfel, autorii proiectul au revenit la formula din actualul cod din care, însă, au exclus noţiunea de „investitor”. La modul practic, această modificare va crea condiţii pentru continuarea monopolizării pieţei media, or, proprietarii reali ai companiilor audiovizuale vor putea să se conformeze formal prevederilor legii şi să-şi păstreze doar două licenţe după expirarea termenului de valabilitate a licenţelor pe care le deţin acum, în schimb să rămână „investitori” la un număr nelimitat de radiodifuzori.

Organizaţiile neguvernamentale de media susţin reducerea concentrării pe piaţa mass-media şi în ultimii ani au făcut mai multe demersuri în acest sens. Regimul juridic al proprietăţii în domeniul audiovizualului trebuie reglementat legal, atât prin limitarea numărului de licenţe pe care le poate deţine o persoană, cât şi prin interzicerea utilizării numelui altor persoane de către proprietarii reali ai companiilor audiovizuale, prin limitarea cotei de piaţă şi reglementarea situaţiilor care pot genera poziţiile predominante ale unor radiodifuzori în formarea opiniei publice etc. Graba cu care a fost votat la 26 februarie 2016 proiectul de lege de modificare a Codului audiovizualului, lipsa de transparență în procesul de examinare şi prevederile ambigue care se conţin în textul proiectului, intensifică sentimentul de neîncredere în sinceritatea intențiilor guvernanților de a limita concentrarea mass-media. Argumentul preşedintelui Parlamentului că proiectul e în corespundere cu recomandările Consiliului de Miniștri al UE nu este justificat, or, aceste recomandări trebuie implementate cu bună-credinţă şi în strictă concordanță cu normele de asigurare a transparenței procesului decizional.

Calificăm această acțiune a parlamentarilor drept o încercare de a mima reformele şi a proteja interesele private ale unor proprietari de media şi solicităm Preşedintelui Republicii Moldova să nu promulge legea de modificare a Codului audiovizualului, adoptată la 26 februarie 2016, întorcând-o în Parlament pentru reexaminare.

Printre semnatarii declarației se numără Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Presei Independente, Asociația Presei Electronice APEL, Centrul de Investigații Jurnalistice, Centrul ”Acces-Info”, Asociația Telejurnaliștilor Independenți, Comitetul pentru Libertatea Presei, Institutul de Politici Publice, Centrul de Resurse Juridice din Moldova și Asociația „Promo-Lex”.

Declaraţia este deschisă pentru semnare/aderare din partea instituţiilor şi organizaţiilor care împartăşesc opinia organizaţiilor semnatare și e disponibilă aici:  http://www.api.md/news/view/ro-declaratie-societatea-civila-solicita-presedintelui-republicii-moldova-sa-nu-promulge-legea-de-modificare-a-codului-audiovizualului-1124

The Legal Resources Centre from Moldova (LRCM) calls the decision-makers to amend the legislation on the disciplinary liability of judges by strengthening the status and placing greater responsibility on the Judicial Inspection, as well as by reducing the number of stages and bodies involved in examining complaints related to judges' disciplinary offences.

The LRCM examined Law no. 178 on the disciplinary liability of judges and its application throughout the first year of implementation and drafted a public policy document entitled "Assessment of Needs to Improve the Legal Framework on the Disciplinary Liability of Judges". The document highlights several shortcomings in the existing system of disciplinary liability of judges, caused both, by a flawed legal framework, and a problematic practice in terms of its implementation.

Law no. 178 created a quite complicated judges’ disciplinary liability mechanism. Thus, a complaint related to judges' disciplinary offences can be examined by five bodies – the Judicial Inspection, the Admissibility Panel of the Disciplinary Board, the Plenary of the Disciplinary Board, the Superior Council of Magistracy and the Supreme Court of Justice – each, at one stage or another, having the power to annul the decision of the body which has previously examined the disciplinary case. According to official data, 72% of all complaints filed in 2014 were rejected by the Judicial Inspection as manifestly ill-founded. Out of these, only 28% were appealed before the admissibility panels of the Disciplinary Board. The rejection decisions, issued by the Judicial Inspection, are not published and the appeals against them are rejected in proportion of 97%. A closer examination of the complaints rejected as manifestly ill-founded, reveals that the Judicial Inspection, although does not comply with the time limitation for rejecting the complaints as manifestly ill-founded, seems to reject a large number of them with the purpose to reduce the workload of the admissibility panels and the Plenary of the Disciplinary Board. In such a system the risk of rejecting well-founded complaints is very high.

At the same time, the Judicial Inspection has no powers provided by law to frame into legal norms the actions indicated in the complaint and to present the disciplinary charges. As a result, the member rapporteur of the Disciplinary Board often has to act as an accuser against a judge, although he/she should be neutral, and the Judicial Inspection’s representative has a formal presence at the meeting. Such a system affects the rights of judges and the system's capacity for self-accountability.

During the first year of Law no. 178 implementation, statistics show that the rate of instituting disciplinary procedures in 2015 decreased by almost 27% compared to 2014, although the circle of subjects who currently can file complaints has extended. Thus, if in 2014 an action was brought for every 48 disciplinary complaints, then in 2015, an action was brought for every 61 complaints. Additionally, the rate of judges’ sanctioning decreased by four times. Given that according to recent polls, about 75% of the population do not have trust in the justice system, such a significant decrease of the sanctioning rate is hard to explain, but with a complicated and formalistic mechanism of judges’ disciplinary sanctioning.

Upon adoption of Law no. 178 no recommendations of the Venice Commission and national or international experts were taken into account. Following one year since its implementation, the involvement of decision-makers in assessing and improving the judges’ disciplinary liability system seems totally timely and appropriate, so as to make it effectively ensure judges' accountability and contribute to increase of the litigants’ credibility in judiciary. The document "Assessment of Needs to Improve the Legal Framework on the Disciplinary Liability of Judges" includes a series of recommendations. These relate, in particular, to granting the Judicial Inspection a functional autonomy from the Superior Council of Magistracy, power to verify the disciplinary complaints, to reject those that do not contain indications of disciplinary offence and to present charges on the grounds of disciplinary cases directly in the plenary of the Disciplinary Board. In order to ensure the accountability of the Judicial Inspection, the decisions to reject the complaint and the decisions to dismiss the disciplinary proceedings by the Judicial Inspection have to be published on its website and are to be appealed before the Disciplinary Board panels. For the purpose of ensuring a fair trial within a reasonable time, the decisions of the Disciplinary Board are to be directly appealed before the Supreme Court of Justice.

The policy document "Assessment of Needs to Improve the Legal Framework on the Disciplinary Liability of Judges" will be released within a roundtable attended by the representatives of the Parliament, the Ministry of Justice, the Superior Council of Magistracy, the Disciplinary Board, the Supreme Court of Justice, the donor community and civil society. The full text of the document can be downloaded here.

The event is designed to launch discussions with decision-makers and, thus, enhance the process of improving the legislation on disciplinary responsibility of judges.

***

The Policy Document "Assessment of Needs to Improve the Legal Framework on the Disciplinary Liability of Judges" was developed by the Legal Resources Centre from Moldova within the project "Promoting effective judicial accountability Mechanisms in Moldova", with the financial support of Soros Foundation-

La 26 ianuarie 2016, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a adoptat o hotărâre prin care a propus Președintelui Republicii Moldova numirea în funcția de judecător, la Judecătoria Centru din mun. Chișinău, a dnei Lucia Bagrin. Cu o motivare sumară, CSM a aprobat candidatura propusă, numind-o pe dna Bagrin în funcția de judecător, la una dintre cele mai râvnite instanțe din Republica Moldova, pe un termen de 5 ani.

De menționat este faptul că în octombrie 2014, Președintele Republicii Moldova, a refuzat numirea în funcția de judecător a dnei Bagrin invocând argumente precum: existența unor indicii și suspiciuni rezonabile legate de integritatea și reputația candidatului, în special existența unor informații care se referă la averi nedeclarate, conflicte de interese, relații cu persoane controversate etc.

Cu toate acestea, CSM a aprobat candidatura dnei Bagrin, fără a face vreo referință la refuzul Președintelui din octombrie 2014 și nici nu a combătut în vreun fel argumentele invocate de șeful statului în respectivul refuz. În același timp, din Hotărârea CSM rezultă că dna Bagrin a fost propusă cu votul majorității deși legea prevede expres că propunerea repetată se face cu votul a 2/3 din membrii CSM.

În acest context, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, a expediat Președintelui Republicii Moldova un apel în care solicită verificarea candidaturii dnei Lucia Bagrin dar și verificarea procedurii de adoptare a hotărârii CSM, exprimându-și în acest fel și îngrijorarea cu privire la lipsa transparenței în activitatea CSM și lipsa sistemică a motivării hotărârilor ce țin de cariera judecătorilor.

Totodată reamintim că în septembrie 2014, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, alături de alte treisprezece ONG-uri, a expediat Președintelui Republicii Moldova un apel în care solicită verificarea informaţiilor despre candidaţii la funcţia de judecători şi admiterea în sistem doar a celor cu reputaţie ireproşabilă. Apelul a fost expediat spre informare Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și Securitate.

Textul integral al apelului este disponibil aici.