Author: Cibotaru Mihaela

Republica Moldova se află printre ţările cu cel mai mare număr de cereri pendinte la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Până la 31 decembrie 2012, CtEDO a pronunţat 254 de hotărâri în cauzele moldoveneşti, dintre care 27 au fost pronunţate în 2012. După numărul de hotărâri, Moldova devansează aşa ţări ca Portugalia sau Germania, ţări care au aderat la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului cu mult timp înaintea Moldovei. În baza celor 254 de hotărâri, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească peste EUR 13.6 mil. Prin cele 27 de hotărâri pronunţate în 2012, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de EUR 854,856, dintre care EUR 219,300 printr-o singură hotărâre (Pîrnău ş.a.).

Mai multe informatii despre cauzele la CEDO le puteţi găsi în documentul anexat, elaborat de Centrul de Resurse Juridice din Moldova. Acest document a fost elaborat cu scopul de a spori nivelul de informare al societatii in general si al juristilor in special despre activitatea CEDO.

Documente similare au fost elaborate si pentru anii 2010 si 2011.

Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. Ea este compusă din 6 judecători numiţi pentru un mandat de şase ani. Doi judecători sunt numiţi de către Parlament, doi de către Guvern şi doi de către CSM. Modul de numire a judecătorilor Curții Constituționale influenţează în mod crucial activitatea de mai departe a Curţii Constituţionale. Datorită rolului Curții Constituționale, este deosebit de importantă maxima transparență și corectitudine în procesul de selectare a judecătorilor acesteia.

În februarie 2013, expiră mandatul a 4 din cei 6 judecători ai Curţii Constituţionale.[1] Până la expirarea mandatului, Parlamentul şi Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) urmează să numească câte doi judecători.

Deşi legea nu obligă, la sfârşitul anului 2012, CSM a anunţat concurs pentru numirea a doi judecători. La concurs s-au înscris 7 candidaţi. Identitatea acestora a fost făcută publică iar CV-urile lor au fost plasate pe pagina web a Consiliului Superior al Magistraturii. CSM încă nu a anunţat data la care va lua decizia cu privire la numirea judecătorilor Curţii Constituţionale.

Până la moment, Parlamentul Republicii Moldova nu a făcut publice informaţii cu privire la procedura de selectare a candidaților la funcţia de judecător al Curţii Constituţionale. Nu a fost anunţată nici data la care va fi luată decizia cu privire la candidaţi și dacă candidații vor fi intervievați. Lipsa informaţiei despre procedura şi criteriile de selectare a judecătorilor Curţii Constituționale de către Parlament ar putea crea impresia că selectarea va avea loc în funcţie de preferinţe politice, fapt care este inadmisibil într-o societate democratică.

Din aceste considerente, solicităm:
a) Parlamentului Republicii Moldova, să anunţe de urgenţă concurs public în vederea selectării judecătorilor Curţii Constituţionale şi publicarea pe pagina sa web a CV-urilor tuturor candidaţilor;
b) înştiinţarea din timp a publicului despre data şi locul şedinţelor CSM și a Parlamentului sau a comisiei de profil la care vor fi examinaţi candidaţii la funcţia de judecător la Curtea Constituţională şi asigurarea accesului publicului la aceste şedinţe;
c) audierea candidaţilor înscrişi în concurs cu privire la viziunea lor asupra rolului Curţii Constituţionale şi asigurarea de către aceasta a respectării drepturilor fundamentale ale omului;
d) indicarea în deciziile adoptate a motivelor detaliate care au justificat alegerea anume a acestor judecători;
e) Parlamentului Republicii Moldova, să modifice legislaţia astfel încât următoarele numiri la Curtea Constituţionale să fie organizate obligatoriu în baza concursurilor publice.

Organizaţiile semnatare:

• Ambasada Drepturilor Omului
• Amnesty International-Moldova,
• Asociația pentru Democrație Participativă (ADEPT),
• Asociația Promo-LEX,
• Centrul de Informare în Domeniul Drepturilor Omului (CIDO),
• Centrul de Reabilitarea a Victimelor Torturii “MEMORIA”,
• Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM),
• Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO),
• Doina Ioana Straisteanu, avocată,
• Institutul de Politici Publice (IPP),
• Programul de Drept, Fundația  Soros Moldova,
• Transparency International-Moldova.

Persoana de contact:
Vladislav GRIBINCEA, Preşedinte,  Centrul de Resurse Juridice din Moldova, tel: (+373) 22 843 602, email: vladislav.gribincea@old2.old.crjm.org

La 10 ianuarie 2013 Centrul de Resurse Juridice a expediat în adresa Consiliului Superior al Magistraturii comentarii cu privire la proiectele Regulamentelor privind organizarea activităţii Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor și procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor.

Context general

La 5 iulie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 154 privind selecţia, evaluarea performanţelor şi cariera judecătorilor. Această lege a intrat în vigoare la 14 decembrie 2012. Conform acestei Legi, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) urmează să adopte regulamentul cu privire la procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor (art. 14 alin. 2).

La 14 decembrie 2012, CSM a plasat pe pagina sa web proiectele de Regulament privind organizarea activităţii Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor și procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor. CSM a chemat toate persoanele interesate să vină cu propuneri de modificare şi completare a acestuia. Documentele de mai jos au fost elaborate în contextul acelor solicitări.

Regulamentul privind organizarea activităţii Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor.

Comentariile și recomandările principale formulate se referă la lista documentelor necesare pentru a fi prezentate de către candidații din partea societății civile la funcția de membru al Colegiului, caracterul public al procesului de evaluare al judecătorilor, examinarea medicală a judecătorilor în contextul evaluării, modul de notare a judecătorului și luare a deciziilor de către Colegiu, Reglementarea mai detaliată a metodelor de lucru a Colegiului, etc.

Propunerile detaliate la Regulamentul privind organizarea activităţii Colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor pot fi găsite aici.

Regulamentul privind procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor.

Comentariile și recomandările principale formulate se referă la periodicitatea evaluării în cazul evaluării extraordinare, termenul evaluării extraordinare în cazul evaluării anterioare cu calificativul „insuficient”. În ceea ce privește criteriile de evaluare și punctajul acordat, CRJM a propus o listă îmbunătățită de criterii de evaluare și o distribuire diferită a punctajului. Au fost propuși indicatori suplimentari pentru evaluarea președinților de instanță și a integrității profesionale a judecătorilor. De asemenea a fost propusă detalierea procedurilor de evaluare care vor fi folosite de către Colegiu de evaluare.

Propunerile detaliate la Regulamentul privind procedura şi criteriile de evaluare a performanţelor judecătorilor pot fi găsite aici.

Producerea acestor materiale a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID), în cadrul  Programului de Consolidare a Instituțiilor Statului de Drept (ROLISP). Conținutul acestor materiale ține de responsabilitatea Centrului de Resurse Juridice din Moldova și nu reflectă în mod necesar viziunea USAID, a Guvernului Statelor Unite sau a ROLISP.

Republica Moldova se află printre primele ţări semnatare a Convenției Europene pentru Drepturile Omului (Convenția) după numărul cererilor depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană), cu circa 1,000 de cereri anual. Până la sfârșitul anului 2011, Curtea Europeană a pronunțat 227 hotărâri în cauzele moldovenești. În doar două hotărâri nu a fost constatată o violare a Convenţiei.

În baza acestor hotărâri, Guvernul Republicii Moldova a plătit peste EUR 12.8 mil. Dintre acestea, peste EUR 9.2 mil. au fost acordate prin doar două hotărâri, în anul 2008. Suma acordată prin cele două hotărâri a fost mai mare decât întreg bugetul instanţelor judecătoreşti moldoveneşti pentru anul 2008. Pe lângă satisfacţia echitabilă, hotărârile Curţii Europene cer statelor întreprinderea măsurilor pentru a preveni situaţii similare în viitor şi, uneori, redeschiderea procedurilor naţionale pentru a remedia situaţia persoanei vizate în hotărâre. Deși Republica Moldova este una din cele mai sărace țări din Europa, în anul 2009, ea s-a situat pe locul întâi printre ţările membre ale Consiliului Europei după mărimea satisfacţiei echitabile care urma a fi plătită conform hotărârilor Curții Europene.

Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) a efectuat o cercetare pentru a stabili în ce măsură Republica Moldova şi-a onorat obligaţiile de executare a hotărârilor Curţii Europene. A fost analizată executarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauzele moldoveneşti până la 31 decembrie 2010. Rezultatele cercetării sunt prezentate în studiul Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, 1997- 2012, lansat astăzi. Studiul analizează, inter alia, măsurile care au fost întreprinse de către Republica Moldova pentru a remedia violările constatate de Curtea Europeană şi a evita abateri similare pe viitor, precum şi mecanismul naţional de executare a hotărârilor Curţii Europene. Studiul oferă informații utile pentru actorii sistemului de justiției din Republica Moldova, cât și pentru Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei și instituțiile donatoare cu prezență în Moldova. Aceasta este prima cercetare complexă cu privire la acest subiect efectuată în Republica Moldova.

Din 1998 și până la 31 decembrie 2010, Curtea Europeană a constatat mai mult de 50 de tipuri de violări ale Convenţiei în hotărârile moldovenești. Aceste cifre sugerează că în Republica Moldova existau multe probleme în ceea ce priveşte asigurarea respectării drepturilor omului. Majoritatea situaţiilor pentru care Moldova a fost condamnată de Curtea Europeană au culminat la nivel naţional cu o hotărâre judecătorească sau o decizie a procurorilor, adică se datorează sistemului judecătoresc sau procuraturii.

Guvernul Republicii Moldova este destul de eficient în ceea ce priveşte plata compensaţiilor acordate de Curtea Europeană și redeschiderea procedurilor naționale. Autorităţile moldoveneşti plătesc în termen satisfacţia echitabilă datorată. Carențele principale cu privire la plata satisfacției echitabile vizează nereglementarea clară în lege a regimului impozitării sumelor acordate de Curtea Europeană şi posibilitatea stingerii forţate a datoriilor reclamantului din aceste sume. De asemenea, nu este plătit comisionul perceput de la reclamanţi de către bancă la primirea compensaţiei în cont.

Nu au fost constatate probleme majore nici la capitolul redeschiderii procedurilor naționale ca urmare a procedurilor Curţii Europene. Atât procuratura, cât şi instanţele judecătoreşti au redeschis procedurile în marea majoritate a cazurilor (peste 50) în care era justificată redeschiderea. În câteva cauze redeschiderea a fost refuzată, însă ce pare că aceste cauze se datorează practicii judiciare neuniforme şi nu reticenței per ansamblu al judecătorilor sau procurorilor de a redeschide procedurile. Mai mult chiar, în câteva cauze redeschidere a fost dispusă deşi nu era strict necesară. Totuşi, după redeschiderea procedurilor penale cu privire la maltratare, nici o persoană nu a fost sancţionată.

În ceea ce priveşte prevenirea abaterilor similare pe viitor, situația este mult mai proastă. Chiar dacă legislaţia este modificată destul de repete, practica juridică s-a schimbat destul de greu. De asemenea, nu au fost alocate suficiente mijloace financiare pentru a îmbunătăţi condiţiile de detenţie.

În ceea ce priveşte racordarea legislaţiei, Republica Moldova a îmbunătăţit reglementările cu privire la arestare, scutirea de la plata taxei de stat, executarea hotărârilor judecătoreşti, cultele religioase, libertatea de exprimare, organizarea întrunirilor publice accesul persoanelor cu dublă sau multiplă cetățenie la funcții publice, etc.

Practicile organelor de drept în vederea asigurării respectării Convenției au generat mai multe semne de întrebare. Carențele principale în acest sens țin asigurarea garanţiilor împotriva maltratării şi investigarea maltratărilor, calitatea proastă a procedurilor de arestare şi de interceptare a convorbirilor, neexecutarea hotărârilor judecătoreşti privind acordarea spaţiului locativ, modul de examinare a cauzelor în defăimare, sau acordarea la nivel naţional a compensaţiilor insuficiente pentru violarea Convenţiei. Principalele cauze ale acestor probleme rezultă din lipsa practicilor judiciare uniforme, poziţia insuficient de fermă a Curţii Supreme de Justiţie şi a curţilor de apel în promovarea practicilor conforme Convenţiei şi sarcina excesivă de lucru şi atitudinea regretabilă a multor judecători de instrucţie şi procurori.

Studiul propune mai mult de 70 de recomandări pentru redresarea carențelor constatate. Acțiunile prioritare propuse se referă la consolidarea mecanismului naţional de supraveghere a executării hotărârilor Curții Europene, sporirea eforturilor Curții Supreme de Justiție în vederea asigurării aplicării adecvate a Convenției de către judecători, îmbunătățirea calităţii hotărârilor judecătorești, mai ales a celor emise de către judecătorii de instrucţie și sporirea calităţii actelor procurorilor în ceea ce priveşte investigarea maltratărilor, arestarea şi măsurile speciale de investigaţie.

Varianta în limba română a studiului „Executarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului de către Republica Moldova, 1997-2012″ poate fi accesată aici. 

* * *

În cadrul studiului au fost evaluate măsurile luate pentru executarea hotărârilor pronunţate de Curtea Europeană în cauzele moldoveneşti până la 31 decembrie 2010. Studiul a fost elaborat în perioada iunie 2011 – noiembrie 2012, iar informaţia conţinută în acesta reflectă situaţia din toamna anului 2012. Studiul s-a referit şi la modificările codurilor de procedură care au intrat în vigoare în a doua jumătate a anului 2012.

Studiul a fost finanţat din granturi oferite de Programul pentru Drepturile Omului şi Bună Guvernare al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă şi Departamentul de Stat al Statelor Unite.

1. Centrul pentru Jurnalism Independent
2. Centrul de Resurse Juridice din Moldova
3. Centrul „Acces-Info”
4. Asociaţia Presei Independente
5. Centrul de Investigații Jurnalistice

Subsemnaţii la acest apel atenţionează Preşedintele Republicii Moldova asupra deficienţelor în procesul de examinare şi adoptare a recentelor amendamente legislative, și anume modificarea procedurii de motivare a hotărîrilor judecătoreşti în procesele civile în prima instanţă; stabilirea noilor reguli cu privire la eliberarea din funcţie a judecătorilor şi stabilirea numărului de asistenţi judiciari pentru judecătorii Curţii Supreme de Justiţie.

În particular, suntem îngrijoraţi de câteva prevederi ce au fost introduse ad-hoc, nemotivat şi fără consultare publică pentru examinare în lectura a doua a proiectului de lege pentru modificarea Codului de Procedură Civilă (CPC) (înregistrat în Parlament cu nr. 2829) şi a proiectului de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (înregistrat în Parlament cu nr. 392), ambele fiind votate în a doua lectură de Parlament la 5 iulie 2012, fără dezbateri adecvate:

1. Amendamentele la art. 236 din CPC (proiectul nr. 2829) exclud motivarea obligatorie a hotărârilor judecătoreşti de prima instanţă, cu excepţia a trei cazuri: dacă părţile cer expres motivarea hotărârii, dacă hotărârea este contestată sau dacă hotărârea urmează a fi recunoscută şi executată pe teritoriul altui stat. În apelurile din 26 iunie şi cel din 4 iulie anul curent, subsemnaţii au exprimat dezacordul cu propunerea respectivă şi au expus consecinţele pe care le-ar putea avea acceptarea acesteia asupra justiţiabililor şi a sistemului judecătoresc (ambele apeluri sunt anexate, precum şi apelul Consiliului Uniunii Avocaţilor la subiect). Spre regret, la 27 iunie 2012, Comisia juridică, numiri şi imunităţi a examinat proiectul nr. 2829 şi a acceptat propunerile promovate ad-hoc fără consultare publică, iar la 5 iulie Parlamentul a votat proiectul în a doua lectură. Societatea civilă şi reprezentanţii grupurilor profesioniste nu au fost consultate cu privire la această modificare, deşi este de ordin conceptual şi schimbă radical regimul propus în proiectul de lege aprobat de Guvern. În varianta iniţială, aprobată de Guvern, era prevăzut un alt regim al motivării hotărîrilor judecătoreşti şi acel regim era suficient argumentat în nota informativă la proiectul de lege.

2. Amendamentele la proiectul de Lege nr. 392, în privinţa art. 25 al Legii nr. 544-ХШ din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, care stabilesc excluderea dreptului judecătorilor de a beneficia de indemnizaţia unică de concediere şi de pensia stabilită în condiţii privilegiate în cazul în care aceştia vor fi eliberaţi din funcţia de judecător în baza următoarelor temeiuri: incompetenţei profesionale stabilite în rezultatul evaluării performanţelor; comiterii unei abateri disciplinare specificate la art. 22 alin. (1) al Legii nr. 544; sau pronunţării hotărîrii definitive de condamnare şi nerespectării prevederilor art. 8 al Legii nr. 544-XIII. Nu contestăm oportunitatea modificărilor propuse per se, dar considerăm că aceste aspecte sunt sensibile şi de o importanţă majoră pentru asigurarea independenţei judecătorilor, ceea ce impune discutarea şi argumentarea oricăror propuneri ce afectează statutul lor social. Spre exemplu, nu pare a fi proporţională privarea de dreptul de a beneficia de indemnizaţia unică de concediere şi pensia stabilită în condiţii privilegiate pentru eliberararea din funcţie pentru orice abatere disciplinară prevăzută de art. 22 al Legii. Privarea de dreptul respectiv ar putea fi prevăzută ca sancţiune complimentară, la discreţia organului care aplică sancţiunea disciplinară, decât prevederea obligatorie pentru toate cazurile de eliberare din funcţie.

3. Amendamentele la proiectul de Lege nr. 392, art. III, privind includerea în art. 4 al Legii nr. 789-XII din 26.03.1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie a textului: „Fiecare judecător al Curţii Supreme de Justiţie este asistat de 3 asistenţi judiciari”. Această prevedere de asemenea nu a fost inclusă în proiectul iniţial şi nu este clară argumentarea necesităţii existenţei a câte 3 asistenţi judiciari pentru fiecare judecător, în condiţiile în care competenţa Curţii Supreme de Justiţie urmează a fost limitată iar numărul de judecători nu a fost redus substanțial. În condiţiile actuale, cînd judecătorii de primă instanţă şi ai Curţilor de Apel, care înfăptuiesc cel mai mare şi cel mai complicat volum de lucru, dar nu au nici măcar un singur asistent judiciar, ar fi mai corect şi mai eficient de asigurat mai întâi aceşti judecători cu cel puţin cîte un asistent judiciar şi de efectuat un studiu complex cu privire la necesitatea creşterii numărului asistenţilor judiciari la Curtea Supremă de Justiţie, reieşind din experienţa şi volumul de activitate a acesteia, conform noilor modificări legislative.

Pornind de la cele expuse, solicităm Preşedintelui Republicii Moldova să susţină obiecţiile şi propunerile organizaţiilor societăţii civile şi să remită spre reexaminare Parlamentului cele două legi adoptate la 5 iulie 2012.

Semnatari:

1. Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Vladislav GRIBINCEA
2. Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, Igor BOŢAN
3. Institutul pentru Politici Publice, Arcadie BARBĂROSIE
4. Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP, Valeriu PROHNIŢCHI
5. Victor MUNTEANU, Director al Programului de Drept al Fundaţiei Soros-Moldova
6. Asociaţia Promo-LEX, Ion MANOLE
7. Institutul pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, Ana UNGUREAN
8. Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului, Sergiu OSTAF

Subsemnaţii la acest apel atenţionăm Parlamentul Republicii Moldova asupra necesităţii discuţiilor publice, calificate şi complexe privind recentele modificări legislative promovate ad-hoc în privinţa modificării procedurii de motivare a hotărîrilor judecătoreşti în procesele civile în prima instanță; stabilirea noilor reguli cu privire la eliberarea din funcţie a judecătorilor şi stabilirea numărului de asistenţi judiciari pentru judecătorii Curţii Supreme de Justiţie.

În particular, suntem îngrijoraţi de următoarele prevederi ce au fost introduse pentru examinare în lectura a doua a proiectelor de lege pentru modificarea Codului de Procedură Civilă (CPC) (înregistrat în Parlament cu nr. 2829) şi proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (înregistrat în parlament cu nr. 392):

1. Propunerile de modificare a art.236 din CPC (proiectul nr. 2829, art. 236) exclud motivarea obligatorie a hotărârilor judecătoreşti de prima instanţă, cu excepţia cazurilor în care părţile ar cere în mod expres motivarea hotărârii; dacă hotărârea este contestată sau hotărârea urmează a fi recunoscută şi executată pe teritoriul altui stat. În apelul din 26 iunie 2012 ne-am exprimat dezacordul cu propunerea respectivă, precum şi consecinţele pe care le-ar putea avea acceptarea acesteia asupra justiţiabililor şi sistemului judecătoresc. Spre regret, la 27 iunie 2012, Comisia juridică, numiri şi imunităţi a examinat proiectul nr. 2829 şi a acceptat propunerile promovate ad-hoc fără consultare publică şi calificată. Societatea civilă şi reprezentanţii grupurilor profesioniste nu au fost consultate cu privire la această modificare, deşi este de ordin conceptual şi schimbă radical regimul propus în proiectul de lege aprobat de Guvern. În varianta iniţială, aprobată de Guvern, era prevăzut un alt regim al motivării hotărîrilor judecătoreşti şi acel regim era suficient argumentat în nota informativă la proiectul de lege.

2. Propunerile la proiectul de lege nr. 392 art. II, prevăd ca din art. 25 alLegii nr 544-ХШ din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, prevede în art. 25 excluderea dreptului judecătorilor de a beneficia de indemnizaţia unică de concediere şi pensia stabilită în condiţii privilegiate în cazul în care aceştia vor fi eliberaţi din funcţia de judecător în baza următoarelor temeiuri: incompetenţei profesionale stabilite în rezultatul evaluării performanţelor; comiterii unei abateri disciplinare specificate la art. 22 alin.(1) al Legii nr. 544; pronunţării hotărîrii definitive de condamnare şi nerespectării prevederilor art. 8 al Legii nr. 544. Nu contestăm oportunitatea modificărilor propuse per se, dar considerăm că aceste aspecte sunt sensibile şi de o importanţă majoră pentru asigurarea independenţei judecătorilor, ceea ce impune discutarea şi argumentarea oricăror propuneri ce afectează statutul lor social. Spre exemplu, nu pare a fi proporţională privarea de dreptul de a beneficia de indemnizaţia unică de concediere şi pensia stabilită în condiţii privilegiate pentru eliberararea din funcţie pentru orice abatere disciplinară prevăzută de art. 22 al Legii. Privarea de dreptul respectiv ar putea fi prevăzută ca sancţiune complimentară, la discreţia organului care aplică sancţiunea disciplinară, decât prevederea obligatorie pentru toate cazurile de eliberare din funcţie.

3. Propunerea de la proiectul de lege nr. 392, art. III, prevede includerea în art. 4 al Legii nr. 789-XII din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie a textului: „Fiecare judecător al Curţii Supreme de Justiţie este asistat de 3 asistenţi judiciari”. Această prevedere de asemenea nu a fost inclusă în proiectul iniţial şi nu este clară argumentarea necesităţii existenţei a câte 3 asistenţi judiciari pentru fiecare judecător în condiţiile în care competenţa Curţii Supreme de Justiţie urmează a fost limitată. În condiţiile actuale, cînd judecătorii de primă instanţă şi ai Curţilor de Apel, care înfăptuiesc cel mai mare şi cel mai complicat volum de lucru, dar nu au nici măcar un singur asistent judiciar, ar fi mai corect şi mai eficient de asigurat mai întâi aceşti judecători cu cel puţin cîte un asistent judiciar şi de efectuat un studiu complex cu privire la necesitatea creşterii numărului asistenţilor judiciari la Curtea Supremă de Justiţie, reieşind din experienţa şi volumul de activitate a acesteia, conform noilor modificări legislative.

Pornind de la cele expuse, subsemnaţii solicită:

Parlamentului Republicii Moldova şi fiecărui parlamentar în parte:

1. 1. Să nu susţină modificarea prin care se exclude obligaţia judecătorilor de primă instanţă de a-şi motiva hotărârile şi de a adopta versiunea modificărilor la Codul de procedură civilă aprobate de Guvern, care a fost supusă consultărilor publice şi este argumentată în nota informativă la proiectul de lege de modificare a CPC (nr. 2829);
   2. Să nu susţină modificările incluse în proiectul de lege nr. 392 cu privire la privarea judecătorilor eliberaţi din funcţie de dreptul la indemnizaţia unică de concediere şi pensia stabilită în condiţii privilegiate

1. 1. Să excludă propunerea de stabilire expresă în lege a obligaţiei de a angaja câte 3 asistenţi judiciar pentru fiecare judecător al Curţii Supreme de Justiţie fără consultări publice şi argumentarea modificărilor respective.

Semnatari:

1. Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Sorina MACRINICI
2. Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, Igor BOŢAN
3. Institutul pentru Politici Publice, Arcadie BARBĂROSIE
4. Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP, Valeriu PROHNIŢCHI
5. Victor MUNTEANU, Director al Programului de Drept al Fundației Soros-Moldova
6. Asociaţia Promo-LEX, Ion MANOLE
7. Amnesty International Moldova, Cristina PERETEATCU
8. Institutul pentru Apărarea Drepturilor și Libertăţilor Fundamentale ale Omului, Ana UNGUREAN

Procedura actuală de examinare a pricinilor civile are multe carenţe. Modificarea Codului de procedură civilă este absolut necesară în vederea asigurării unei proceduri mai eficiente. Din acest motiv, în anul 2011, Ministerului Justiţiei a creat Grupul de lucru pentru elaborarea modificărilor la Codul de procedură civilă, din care au făcut parte şi exponenţi ai avocaturii, care a lucrat asupra proiectului de modificare a acestui Cod mai mult de un an. Grupul de lucru a propus excluderea posibilităţii existente la moment de pronunţare doar a dispozitivului hotărârii, judecătorilor revenindu-le sarcina să pronunţe hotărârile doar după ce le vor motiva integral în scris.

Proiectul de lege elaborat de Grupul de lucru a fost aprobat de Guvern şi de Parlament pentru lectură întâi. În procesul pregătirii proiectului pentru lectura a doua, a fost introdusă iniţiativa legislativă prin care se menţine sistemul existent de pronunţare a hotărârilor, iar motivarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de prima instanţă se reduce doar la situaţiile în care părţile vor cere acest lucru după pronunţarea dispozitivului hotărârii sau în caz de contestare a hotărârii judecătoreşti. Argumentul principal invocat pentru justificarea iniţiativei date este reducerea volumului de muncă al judecătorilor.

Această iniţiativă nu a fost discutată în prealabil şi pune în pericol accesul cetăţenilor la o justiţie transparentă, responsabilă şi echitabilă. Regretăm faptul că nu au fost organizate dezbateri cu privire la această iniţiativă, care este fundamentală pentru sistemul justiţiei civile. În acelaşi timp, suntem frapaţi de faptul că această iniţiativă, care este una conceptuală şi în disonanţă cu proiectul de lege aprobat în prima lectură, a fost introdusă în a doua lectură, deşi acest lucru nu este consistent cu practica parlamentară existentă.

Mecanismul propus de motivare a hotărârilor judecătoreşti nu se regăseşte nici în una din ţările cu o democraţie avansată. În Germania există un mecanism de pronunţare a hotărârilor în formă sumară (art. 313 a) al Codului de procedură civilă), însă acesta poate fi aplicat doar dacă persoana, până la pronunţarea hotărârii, renunţă în mod expres la motivare. Dacă acest lucru se întâmplă, persoana este decăzută din dreptul de a contesta hotărârea judecătorească. Prin urmare, sistemul German este foarte diferit de cel propus. În Germania regula este că hotărârea trebuie motivată, până la solicitarea contrarului – iniţiativa propusă pleacă de la prezumţia inversă. În Germania renunţarea la motivare are loc până la pronunţarea hotărârii – iniţiativa propusă prevede că solicitarea hotărârii motivate va avea loc după pronunţarea dispozitivului hotărârii. În Germania renunţarea la motivare înseamnă şi renunţarea la dreptul de a contesta hotărârea – iniţiativa propusă oferă dreptul de a contesta hotărârea.

Un mecanism de motivare a hotărârilor judecătoreşti similar celui propus a existat în Republica Moldova până în anul 1998. Cu susţinerea corpului de judecători, s-a renunţat la acest mecanism, care era unul deosebit de greoi şi genera foarte multe probleme practice. Revenind la problemele practice, sistemul propus creează o situaţie absurdă în care părţile vor fi impuse să conteste hotărârea judecătorească fără a cunoaşte motivele din cuprinsul ei; se complică examinarea cauzei de apel, deoarece în toate cauzele vor fi depuse cereri de apel nemotivate, iar instanţa de apel va fi constrânsă să acorde termen suplimentar părţilor pentru redactarea cererilor, fapt ce necesită timp şi resurse suplimentare, puse în sarcina justiţiabililor; va fi îngreunată unificarea practicii judecătoreşti, problemă gravă pentru sistemul judecătoresc moldovenesc, precum şi evaluarea judecătorilor; mecanismul propus va impune judecătorii să studieze repetat materialele dosarului, o dată la pronunţarea dispozitivului şi o dată la motivarea hotărârii; va fi practic imposibil de a obţine revizuirea hotărârii judecătoreşti; nemotivarea hotărârii judecătoreşti ar putea genera probleme serioase în procesul de executare a hotărârii; motivarea proastă a hotărârilor judecătoreşti este o problemă recunoscută în Republica Moldova şi reprezintă una din cauzele încrederii atât de joase a cetăţenilor în justiţie, iar acceptarea iniţiativei va alimenta şi mai mult atitudinile negative faţă de sistemul judecătoresc; iniţiativa creează spaţiu enorm pentru abuz, cum ar fi atacuri raider, care, spre regret, este un fenomen frecvent în sistemul de drept moldovenesc.

Iniţiativa nu soluţionează problemele existente, ba chiar le acutizează. Sistemul actual de pronunţate separată a dispozitivului şi de redactare ulterioară a hotărârii motivate, similar inițiativei în discuție, generează probleme grave în ceea ce priveşte înmânarea hotărârii motivate şi calcularea termenelor de atac, probleme care au dus la mai multe condamnări a Moldovei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Grupul de lucru creat de Ministerul Justiţiei a recomandat renunţarea la practica de pronunţare a dispozitivului hotărârilor judecătoreşti, pentru a introduce ordine în sistemul căilor de atac şi pentru a ordona participanţii la proces. Iniţiativa doar vine să acutizeze problemele existente. Fiind discutată în cadrul Grupului de lucru, ultimul nu a acceptat iniţiativa.

Conceptul motivării integrale a hotărârii judecătoreşti a fost deja acceptat pentru procedurile penale. Modificările adoptate deja la Codul de procedura penală obligă judecătorul care adopta hotărâri unipersonal să pronunţe integral hotărârea. Motivarea unei sentinţe penale necesită, în mod obişnuit, mult mai multe eforturi decât motivarea unei hotărâri pronunţate în cauze civile.

Iniţiativa propusă vine în contradicţie cu însăşi noţiunea şi esenţa actului de justiţie şi a procesului judiciar care trebuie să fie unul solemn iar judecătorul trebuie să fie imparţial, independent, competent şi responsabil. Nici unul din aceste puncte de reper ale actului de justiţiei nu poate fi garantat în lipsa motivării integrale în formă scrisă a tuturor hotărârilor emise de judecători.

Promotorii iniţiativei susţin că prin aceasta se va reduce volumul de lucru al judecătorilor şi, prin urmare, calitatea celorlalte hotărâri va fi mai bună. Acest argument ni se pare insuficient şi, în oricare caz, absolut inacceptabil. Probleme de administrare şi management judiciar nu pot fi soluţionate din contul şi în detrimentul standardelor unui proces echitabil. Pe de altă parte, în anii 2010 şi 2011 numărul cauzelor examinate de instanţele judecătoreşti s-a redus. Deşi sarcina judecătorilor din anumite localităţi rămâne ridicată, în prezent, Parlamentul examinează mai multe proiecte de legi care vin să soluţioneze problema suprasolicitării judecătorilor. Astfel, se propune simplificarea substanţială a procedurii de judecare a cauzelor civile; limitarea dreptului instanţei de apel de a trimite cauza la rejudecare; angajarea asistenţilor judiciari pentru fiecare judecător; introducerea funcţiei de administratori de instanţă, care va contribui la reducerea volumului de lucru administrativ al preşedinţilor de instanţă şi concentrarea acestora asupra judecării cauzelor. Sarcina judecătorilor va scădea şi ca urmare a unificării practicii judecătoreşti şi folosirii mijloacelor alternative de soluţionare a disputelor, promovate prin Strategia de Reformare a Sectorului de Justiţie pentru anii 2011-2016. Mai mult, sarcina judecătorilor este sporită doar în câteva localităţi din ţară, în special în Chişinău. Această sarcină va fi adusă mai aproape de media pe sistem prin optimizarea hărţii judecătoreşti, optimizare propusă prin aceiaşi Strategie.

Din considerentele de mai sus, Consiliul Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova consideră iniţiativa în cauză drept una deosebit de periculoasă şi nejustificată şi cheamă Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Parlamentul Republicii Moldova și Președintele Republicii Moldova să o respingă.

Persoana de contact:
Mihai LUPU, membru al Consiliului