La 26 ianuarie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a făcut public raportul său de activitate pentru anul 2011. Potrivit raportului, în anul 2011, CtEDO a înregistrat 64,500 de cereri, cu circa 5% mai mult decât în 2010 (61,300), dintre care 1,025 au fost depuse împotriva Moldovei. În acelaşi an, CtEDO a emis decizii cu privire la 52,188 de cereri, adică cu 27% mai mult decât în 2010 (41,183). Dintre acestea, 592 de cereri vizau Republica Moldova. Cifrele da mai sus sugerează că în 2011 CtEDO a examinat cu aproximativ 12,000 de cereri mai puţin decât a primit. Drept urmare, la 31 decembrie 2011 numărul cererilor pendinte la Curte era cu 9% mai mare decât cu un are în urmă. La 31 decembrie 2011, la Curtea de la Strasbourg „aşteptau” să fie examinate 151,600 de cereri.
Deşi la CtEDO pot fi depuse cereri împotriva a 47 de ţări, circa 75% din cererile pendinte sunt îndreptate împotriva a 9 state. Astfel, 26.6% (40,250) din aceste cereri sunt îndreptate împotriva Federaţiei Ruse; 10.5% (15,950) îi revin Turciei; 9.1% (13,750) vizează Italia, iar 8.1% (12,300) – România. După numărul cererilor pendinte, Moldova este pe locul 8, cu 2.8% sau 4,250 de cereri pendinte, depăşind astfel de state ca Franţa, Germania, Marea Britanie sau Bulgaria, care au o populaţie mult mai mare decât cea a Republicii Moldova.
În anul 2011, CtEDO a pronunţat 1,157 de hotărâri, cu 23% mai puţin faţă de anul trecut (1,499). 269 hotărâri au fost adoptate de către Comitetul de 3 judecători. Descreşterea numărului de hotărâri se explică prin faptul că au fost examinate mai puţine cauze foarte asemănătoare cauzelor în care există o jurisprudenţă bogată a CtEDO. Mai mult de 35% din hotărârile pronunţate în 2011 vizau 4 ţări: Turcia (174), Rusia (133), Ucraina (105) şi Grecia (73). În 2011, CtEDO a constatat cel mai des încălcarea dreptului la un proces echitabil (art. 6 CEDO) (33.7%), a interzicerii torturii (art. 3 CEDO) (15.1%) şi a dreptului de proprietate (art. 1 Prot. 1) (14.6 %).
Informaţii statistice pentru anul 2011 cu privire la cauzele moldoveneşti
În anul 2011, la CtEDO au fost înregistrate 1,025 cereri îndreptate împotriva Moldovei, ceea ce este cu 8.5% mai multe cereri decât în 2010, când au fost înregistrate 945 de cereri. Creşterea numărului cererilor depuse are loc după ce în anul 2010 numărul cererilor depuse a scăzut substanţial (28.5%) comparativ cu 2009. După numărul de cereri înregistrate în 2011 raportat la populaţia ţării, Moldova se află pe locul 3, cu indicele 2.88 cereri la 10,000 locuitori, după Serbia şi Montenegro. În 2010, Moldova s-a situat pe locul 6.
Din 1998 până în 2011, CtEDO a înregistrat 7,416 de cereri îndreptate împotriva Moldovei. Dintre acestea, instanţa a finalizat examinarea a doar 43.5% dintre acestea. În privinţa a mai mult de jumătate din cererile depuse la CtEDO împotriva Moldovei (56.5%) procedurile încă nu s-au finalizat. Din cauzele moldoveneşti în privinţa cărora s-a finalizat examinarea, 92.3% au fost declarate inadmisibile sau scoase de pe rol, iar în 7.6% (268) au fost pronunţate hotărâri (cereri serioase). Potrivit statisticii împotriva tuturor statelor, în medie, CtEDO pronunţă hotărâri în 4-6% din cereri. Aceste date confirmă că procentajul cererilor „bune” îndreptate împotriva Moldovei este mai mare decât media la CtEDO. Procentul sporit al cererilor „bune” ar putea vorbi despre existenţa problemelor cronice în sistemul de drept al Republicii Moldova, dar şi despre o mai bună cunoaştere de către avocaţi a practicii CtEDO.
Până la 31 decembrie 2011, CtEDO a pronunţat 227 de hotărâri în cauzele moldoveneşti, devânsând la acest capitol aşa ţări ca Portugalia sau Germania, ţări care au aderat la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului cu mult timp înaintea Moldovei. 16 dintre hotărârile de mai sus vizează doar satisfacţia echitabilă, prin 2 hotărâri cererile au fost scoase de pe rol, iar în alte 3 cauze au existat câte două hotărâri. Dintre cele 203 de hotărâri în care a fost examinat irevocabil fondul, doar în 2 hotărâri CtEDO a constatat că Republica Moldova nu a încălcat Convenţia (Flux nr. 6 v. Moldova şi Ivanţoc ş.a. v. Moldova şi Rusia). Printre cele mai dese violări constatate în aceste hotărâri sunt: neexecutarea hotărârilor judecătoreşti naţionale – în cel puţin 57 dintre aceste hotărâri; maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare – în cel puţin 22 hotărâri; casarea iregulamentară a hotărârilor judecătoreşti irevocabile – în cel puţin 20 hotărâri; condiţiile proaste de detenţie – în cel puţin 17 hotărâri; libertatea de exprimare – în cel puţin 15 hotărâri.
Dintre cele 31 de hotărâri pronunţate în cauzele moldoveneşti în anul 2011, 7 hotărâri se refereau la neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive (art. 6 CEDO); în 5 hotărâri CtEDO a constat maltratarea sau neanchetarea adecvată a maltratărilor (art. 3 CEDO); în alte 5 hotărâri – încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă (art. 5 CEDO); 4 hotărâri conţin violări ale dreptului la un recurs efectiv (art. 13 CEDO); iar în 3 hotărâri CtEDO a constatat violarea Convenţiei datorită acordării compensaţiilor insuficiente la nivel naţional (art. 5 para. 5 şi art. 8 CEDO).
În baza celor 227 de hotărâri CtEDO, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească peste EUR 12.8 mln. Prin cele 31 de hotărârii pronunţate în 2011, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de EUR 337,558, dintre care mai mult de 1/3 printr-o singură hotărâre. Astfel, prin hotărârea Megadat.com. SRL v. Moldova Guvernul a fost obligat să plătească EUR 130,000. De regulă, compensaţiile acordate de CtEDO sunt plătite reclamantului în termen. În câteva cazuri, plata a întârziat cu câteva zile.