Reprezentantul guvernului la Înalta Curte de la Strasbourg, Lilian Apostol, vorbeşte despre mai multe tendințe, la părerea sa, optimiste…
Reprezentantul Guvernului la CEDO, Lilian Apostol, a spus astăzi că în 2014 numărul cererilor trimise la CEDO de către cetăţenii moldoveni a scăzut, după ce în 2013 a atins un record absolut. Scade şi numărul cererilor admise pe rolul Curţii, iar una din explicaţii ar fi că executivul moldovean recurge tot mai des la soluţionarea amiabilă a cazurilor. Pe de altă parte, experţii din domeniu atrag atenţia că Guvernul încearcă astfel să evite noi condamnări la Curtea Europeană.
Prezentând un bilanţ al dosarelor moldoveneşti la CEDO pentru anul trecut reprezentantul guvernului la Înalta Curte de la Strasbourg, Lilian Apostol, a vorbit despre mai multe tendinţe, la părerea sa, optimiste. El a subliniat, întâi de toate, tendinţa guvernului moldovean de a soluţiona pe cale amiabilă din ce în ce mai multe litigii. Aşa încât Guvernul moldovean a achitat reclamanţilor despăgubiri mai modeste anul trecut. Lilian Apostol a mai comunicat că numărul de încălcări a Convenţiei pentru drepturile omului s-a diminuat, chiar dacă anul trecut CEDO a pronunţat cu 5 decizii mai multe împotriva Republicii Moldova. Un alt aspect pe care a ţinut să-l menţioneze reprezentantul guvernului este că Moldova şi-a menţinut performanţa atinsă în 2013 ieşind din „top zece” ţări cu cele mai multe cereri aflate pe rol la Curte, chiar dacă şi în 2014 a ocupat un loc de frunte la capitolul adresări la CEDO:
„Nu contează numărul de cereri, pentru că în mare parte ele sunt declarate inadmisibile. Acest indice relevă doar popularitatea Curţii Europene în rândul moldovenilor. Tendinţa de descreştere a cererilor trimise la Curte se datorează inclusiv şi faptului că atitudinea Guvernului este mai degrabă de a soluţiona problemele la nivel naţional, inclusiv prin reglementări amiabile. O reglementare la nivel naţional, o mediere este mult mai convenabilă chiar şi din punct de vedere financiar.”
Chiar dacă au pornit de la aceleaşi date statistice, experţii de la Centrul de Resurse Juridice din Moldova, care au realizat o analiză independentă a activităţii CEDO în 2014, nu împărtășesc constatările oarecum optimiste prezentate de reprezentantul Guvernului la CEDO.
Juristul de la Centru, Pavel Grecu spune că numărul de plângeri depuse la CEDO se menţine încă la o cotă mare ceea ce relevă lipsa de încredere a cetăţenilor moldoveni în sistemul de justiţie din ţară. Nesemnificativa scădere a plângerilor depuse s-ar explica mai curând prin condiţiile mai stricte aplicate începând cu anul trecut de CEDO la depunerea cererilor, crede expertul.
Cât priveşte tendinţa Guvernului de a propune soluţii amiabile în mai multe cazuri e o încercare de a evita noi condamnări la CEDO, mai curând, decât de a economisi banii publici achitaţi reclamanţilor, spune expertul Pavel Grecu. El observă că în 2014 suma despăgubirilor achitate reclamanţilor în dosarele în care Moldova a fost condamnată, o egalează practic pe cea achitată reclamanţilor în decizii soluţionate pe cale amiabilă, constituind în jur de peste 220 de mii de euro.
„Prin acordarea satisfacţiei financiare prin decizii de fapt se evită condamnarea Republicii Moldova şi respectiv scoaterea problemelor din sistem din vizorul publicului. Pentru că în public mai mult se discută anume de câte ori a fost condamnată Republica Moldova şi câte hotărâri sunt.”
Deşi numărul de încălcări a Convenţiei constatate sunt într-o uşoară scădere, expertul Pavel Grecu, atrage atenţia că în continuare cea mai mare parte a deciziilor pronunţate împotriva Republicii Moldova vizează aplicarea torturii şi relelor tratamente sau condiţiile „inumane” din penitenciare:
„Este un lucru îngrijorător, pentru că majoritatea încălcărilor sunt în continuare pe marginea unor articole destul de grave.”
Atât reprezentantul guvernului la CEDO, cât şi experţii independenţi se arată îngrijoraţi mai cu seamă de cererile depuse la CEDO de cetăţenii din stânga Nistrului. Numărul acestora este în continuă creştere, iar deocamdată nu e limpede în ce măsură Republica Moldova se face responsabilă din moment ce nu controlează de facto acest teritoriu.