Autor: Natalia Șeremet

Republica Moldova marchează 10 ani de la evenimentele tragice din 7 aprilie 2009. În acea zi și următoarele, peste 600 de persoane au fost reținute de poliție după incidentele violente care au avut loc în Chișinău. Dintre cei reținuți și maltratați de forțele de ordine, patru persoane au decedat în condiții suspecte. Statul și-a luat responsabilitatea doar pentru decesul uneia dintre ele, Valeriu BOBOC, care a decedat din cauza leziunilor primite.

În scurt timp de la violențele din 7 aprilie 2009, Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Thomas HAMMARBERG și Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) au efectuat vizite în Republica Moldova. Acestea au recomandat autorităților Republicii Moldova luarea unor acțiuni hotărâte, care să asigure principiul de „zero toleranță” față de relele tratamente prin sistemul de justiție penală și să îmbunătățească investigarea relelor tratamente. S-a mai recomandat realizarea unor schimbări sistemice în activitatea poliției și transferul izolatoarelor de detenție a poliției în subordinea ministerului justiției.

La 20 octombrie 2009 Parlamentul a decis constituirea Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor și consecințelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 și la 8 iulie 2010 a aprobat raportul Comisiei de anchetă. Astăzi cetățenii Republicii Moldova mai au încă întrebări cu privire la investigarea cauzelor și a consecințelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009. În același timp, apreciem pozitiv că Procuratura Generală publică periodic informațiile statistice și gestiunea dosarelor privind evenimentele din aprilie 2009. Această informație ne confirmă despre justiția selectivă și lipsa condamnării ferme a relelor tratamente de instituțiile de stat, la toate nivelurile.

În procesul de înfăptuire a justiției au existat numeroase obstacole, printre care resursele limitate și expertiza insuficientă pentru documentarea și investigarea torturii și a altor presupuse infracțiuni. Sistemul de justiție penală nu a fost adecvat pentru a face față evenimentelor din aprilie 2009. Aceste obstacole au favorizat impunitatea. Multe dintre aceste constatări, încă rămân relevante și acum. Opinia publică încă este în așteptarea unei justiții echitabile, fermitate în pedepsirea celor vinovați de maltratarea protestatarilor, prevenirea pe viitor a abuzurilor și asumarea intoleranței față de abuzurile care sunt comise de forțele de ordine.

Organizațiile semnatare constată că după 10 ani de la aceste evenimente, investigarea eficientă și sancționarea celor responsabili a eșuat. Constatăm cu regret, că la o anumită periodicitate, forțele de ordine continuă să aplice forța disproporționat, să aplice gaze lacrimogene fără vreo justificare, să se eschiveze să poarte elemente de identificare pe uniforme, în timp ce factorii de decizie și politicienii rămân reticenți în implementarea unor reforme profunde care să asigure reducerea detenției nejustificate, să îmbunătățească condițiile de detenție, să asigure o încredere a justițiabililor în actul de justiție și în acordarea serviciilor de reabilitare, precum și aplicarea unor pedepse adecvate.

Regretăm că nici cele șapte cauze la CtEDO care se refereau la evenimentele din aprilie 2009 (de ex. Taraburca, O.R. și L.R., ș.a.) nu au impulsionat investigarea eficientă și sancționarea adecvată a maltratărilor. În ceea ce privește detenția în condiții proaste, autoritățile întârzie de a construi noua construcție al Penitenciarului nr. 13 și a caselor de arest, transferul izolatoarelor de detenție a poliției în subordinea ministerului justiției și asigurarea independenței serviciului medical din instituțiile de detenție. În același timp, constatăm că legea penală (materială și procesuală) a fost îmbunătățită la multe capitole. Competențele unor instituții au fost consolidate și dotarea cu tehnică (de intervenție, de expertiză, ș.a.) a fost îmbunătățită esențial.

Dintre persoanele acuzate de maltratare de rang înalt - fostul ministru de interne Gheorghe PAPUC și fostul comisar general al mun. Chișinău, Vladimir BOTNARI au fost achitați de CSJ, deși la 19 ianuarie 2015 Curtea de Apel Chișinău i-a condamnat pentru neglijența în serviciu prin îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, soldată cu decesul unei persoane și încălcarea drepturilor și intereselor ocrotite de lege. Asociațiile consideră ca fiind neîntemeiată și iresponsabilă achitarea ex-responsabililor din cadrul MAI.

Constatăm că multe persoane cu funcții de răspundere sau de decizie din poliție, procuratură sau instanțele judecătorești sau alte instituții responsabile de evenimentele din aprilie 2009, și-au păstrat funcțiile sau chiar au fost promovate. Unii dintre aceștia dețin la moment sau au fost promovați în cele mai înalte funcții din stat, inclusiv în Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală, Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea Constituțională. Aceasta a fost făcută de aceeași clasă politică care a condamnat impunitatea și și-a asumat o politică de „zero toleranță” împotriva relelor tratamente.

Vom asista în continuare instituțiile de stat de a implementa recomandările instituțiilor internaționale asumate în legătură cu evenimentele din aprilie 2009 și angajamentele de reformare a sectorului justiției. Continuarea aplicării aresturilor la o rată foarte înaltă, lipsa unui sistem medical independent, acțiunile modeste de a îmbunătăți condițiile de detenție, aplicarea nejustificată a mijloacelor speciale de forțele de ordine și justiția selectivă, alimentează un sentiment că eforturile depuse de stat până acum nu au avut un impact descurajant împotriva abuzurilor.

Organizațiile semnatare:

Centrul de Resurse Juridice din Moldova,

Amnesty International Moldova ,

Asociația „Promo-Lex”,

CRVT „Memoria”,

Veronica MIHAILOV, avocată

Natalia MOLOȘAG, avocată,

Veaceslav ȚURCAN, avocat,

Ambasada Drepturilor Omului,

Comunitatea „WatchDog.MD”,

Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul” (IDIS Viitorul),

Transparency International Moldova,

Olesea DORONCEANU, avocată,

Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM),

Institutul de Politici Publice (IPP),

Centrul de Informații GENDERDOC-M,

Terra-1530,

Foundation Est- Europeană,

Centrul National de Mediu,

A.O. BIOS,

Asociația pentru Politica Externă (APE),

Asociația Presei Independente (API),

Institutul de Politici și Reforme Europene (IPRE),

Centrul de Informare in Domeniul Drepturilor Omului (CIDO),

Asociația pentru Democrație Participativă (ADEPT),

Centrul National al Romilor,

Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD).

Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) dă start înscrierii la Școla de vară – 2019 „Democrația aplicată”.

Evenimentul se va desfășura în afara mun. Chișinău, în perioada 1 – 6 iulie 2019 și este destinat studenților/telor și proaspeților/telor absolvenți/te ai facultăților de drept, jurnalism, psihologie, relații internaționale, științe politice și administrative sau alte domenii conexe, care sunt interesați/te în promovarea democrației în Republica Moldova.

Prin intermediul Școlii de vară, CRJM își propune să transmită participanților/telor informații și abilități practice cu privire la principiile democrației, statului de drept și instrumentele de implicare civică, de combatere a corupției și de protecție a drepturilor omului etc.

Formatori în cadrul evenimentului vor fi experți naționali și internaționali.

Participarea la Școala de vară este gratuită. Cheltuielile de transportare, cazare și alimentare vor fi acoperite de CRJM. Locul desfășurării va fi comunicat ulterior persoanelor selectate.

Candidații/tele urmează să corespundă următoarelor cerințe:

• Să fie student/ă al anului III-IV sau proaspăt/ă absolvent/ă la una din facultățile menționate mai sus;
• Să cunoască limba română;
• Să fie disponibil/ă să participe la școala de vară pe întreaga durată a evenimentului;
• Să completeze formularul de participare (click aici pentru a accesa formularul) până la 30 aprilie 2019.

Prioritate va fi acordată candidaților care nu au participat la edițiile anteriore ale școlii „Democrația aplicată”.

Despre rezultatele selecției, candidații vor fi notificați după data de 6 mai 2019. Pentru întrebări suplimentare ne puteți contacta la adresa electronică: daniel.goinic@old2.old.crjm.org .

Experiența participanților/telor din edițiile anterioară ale Școlii „Democrația aplicată” poate fi vizualizată aici și aici.

Acest eveniment este organizat în cadrul proiectului „Suport instituțional pentru dezvoltarea organizației” susținut de Suedia.

Desemnarea procentuală, cunoscută și ca Legea 2% sau mecanismul 2%, este procesul prin care persoanele fizice plătitoare de impozite pot direcționa 2% din impozitul anual pe venit către organizațiile neguvernamentale sau religioase din țară.

Desemnarea procentuală este o formă de susținere indirectă oferită de către stat sectorului non-profit și o oportunitate prin care plătitorii de impozite participă la gestionarea banului public, spunându-i  statului ce să facă și încotro să meargă cele 2% din impozitul său.

Mecanismul 2% nu este o donație pe care oamenii o realizează din banii proprii. Sunt banii care se rețin din venituri și se achită anual, la stat, sub formă de impozit pe venit. În cazul în care contribuabilii aleg să direcționeze 2% către o organizație, la stat vor ajunge 98% din impozit, iar 2% vor merge la organizația pe care omul a ales să o susțină.

Contribuabilii pot direcționa 2% doar către organizațiile înregistrate în Lista beneficiarilor desemnării procentuale disponibilă aici.

Desemnarea procentuală se realizează odată cu depunerea declarației cu privire la impozitul pe venit. Astfel, orice persoană care dorește să direcționeze 2% trebuie să depună declarația cu privire la impozitul pe venit, chiar dacă este angajată într-un singur loc de muncă și nu are această obligație. Declarația se depune anual, în perioada 1 ianuarie - 30 aprilie, la orice direcție de deservire a Serviciului Fiscal de Stat.

Pentru ca desemnarea procentuală să fie validată, contribuabilul trebuie să depună declarația în termen, să nu aibă datorii la impozitul pe venit și să efectueze desemnarea procentuală în folosul unei singure organizații din Lista beneficiarilor 2%.

În 2019, urmare a reformei fiscale din toamna anului trecut, direcționarea a 2% se va realiza prin completarea a două declarații cu privire la impozitul pe venit:

• Formularul CET15pentru veniturile obținute în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2018 (instrucțiunea de completare disponibilă aici).
• Formularul CET18 pentru veniturile obținute în perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2018 (instrucțiunea de completare disponibilă aici).

Pentru a direcționa 2% către o organizație necomercială, persoana fizică plătitoare de impozite trebuie să completeze formularele CET15 și CET18 cu datele solicitate și să indice în secțiunea facultativă, dedicată desemnării procentuale, codul fiscal din 13 cifre (IDNO) al organizației beneficiare. Codul poate fi aflat din Lista beneficiarilor 2%. În Formularul CET15 codul fiscal al organizației beneficiare va fi trecut în câmpul M2, iar în Formularul CET18 - în câmpul M1.

Formularele CET15 și CET18 pot fi obținute:

• de la orice direcție de deservire a Serviciului Fiscal de Stat;
• de pe pagina web: https://servicii.fisc.md/formulare.aspx, cu posibilitatea descărcării și completării lor;
• de pe pagina web: https://servicii.fisc.md/, opțiune valabilă pentru deținătorii semnăturii electronice sau mobile. În acest caz, la accesare, formularul va fi deja pre-completat cu informațiile de care dispune Serviciul Fiscal de Stat.

Formularele pot fi depuse:

• personal: la orice direcție de deservire a Serviciului Fiscal de Stat, indiferent unde își are viza de domiciliu persoana fizică plătitoare de impozite;
• prin poștă: caz în care formularele pot fi expediate către oricare oficiu teritorial al Serviciului Fiscal de Stat;
• online: cu aplicarea semnăturii electronice sau mobile.

Mai multe detalii și informații despre mecanism vedeți aici: www.2procente.info.

La 18 martie 2019, Comisia de la Veneția a publicat un raport despre standardele privind finanțarea externă a organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) în statele membre ale Consiliului Europei. Opinia Comisiei vine pe fonul unor exemple recente de descurajare a finanțării externe a ONG-urilor din motive politice, cum este cazul Ucrainei, Ungariei și Rusiei.

Comisia de la Veneția recomandă statelor, printre altele, să creeze un climat favorabil în care ONG-urile să poată, în mod eficient, să activeze și să faciliteze accesul acestora la finanțare, inclusiv cea din exterior. Obținerea fondurilor, inclusiv din surse publice sau private, locale sau străine, este o precondiție pentru ca un ONG să-și poată exercita independent funcțiile. Libertatea de asociere ar fi lipsită de efect dacă persoanele care doresc să se asocieze nu ar avea capacitatea să acceseze fonduri, inclusiv din exterior.

În anumite circumstanțe, ONG-urile pot fi limitate în posibilitatea de a accesa fonduri din exterior, însă doar pentru prevenirea spălării banilor și combaterea terorismului. Restricțiile asupra finanțării pot fi introduse pentru a preveni un pericol real și iminent. Simpla îngrijorare sau suspiciunile abstracte despre legalitatea și onestitatea finanțării sectorului ONG sau o restricție absolută în privința finanțării străine, inclusiv necesitatea unei autorizări preliminare înainte de a obține asemenea fonduri, nu poate fi considerată drept o măsură rezonabilă și urmărind un scop legitim.

Autorităților le revine obligația de a evalua dacă totalitatea măsurilor legislative și regulatorii impuse, în ansamblu, riscă să creeze un climat excesiv de monitorizare din partea statului a activităților ONG-urilor. Comisia de la Veneția consideră că nicio reglementare juridică, în orice formă sau manieră, nu ar trebui să încalce drepturile democratice ale persoanelor de a-și exprima opiniile, de a desfășura activități de advocacy și campanii pentru schimbări politice, sub pretextul obiectivului de a „preveni ONG-urile să fie utilizate în scopuri politice”. Restricțiile asupra activității asociației, pentru simplul motiv că promovează „obiective politice”, sunt ilegale. Este admisibil de a obliga pe cei care se ocupă de lobby să își dezvăluie sursele de finanțare. Totuși, această obligației trebuie să fie aplicată față de toți cei care se ocupă de lobby, nu doar față de ONG-uri.

Raportul integral al Comisiei de la Veneția poate fi accesat aici.