Până nu demult, majoritatea din noi obișnuiam să aflăm știrile și evenimentele din toată lumea citind presa scrisă sau pornind televizorul și răsfoind canalele TV. În ultimii ani însă, ceva s-a schimbat dramatic în această rutină. Cu mult înainte de a porni televizorul sau de a cumpăra un ziar, știrile de ultimă oră ajung aproape instant la noi prin intermediul unui telefon mobil, prin notificări instante, canale telegram sau pe „pereții” conturilor noastre de socializare. Pentru mulți dintre noi, verificarea „wall-ului” de pe Facebook sau de Instagram a devenit o rutină zilnică cu care începem sau ne încheiem ziua.

Odată cu această schimbare, indiferent dacă suntem conștienți sau nu, rețelele sociale și-au schimbat și ele rolul – de la un simplu instrument de interacțiune între prieteni, cunoscuți, foști colegi de clasă sau facultate, într-un intermediar care primește și împarte cu noi, utilizatorii, informații și știri din întreaga lume.

Fără a nega beneficiile evidente ale unor astfel de căi de comunicare, platformele de socializare care acționează ca intermediari în acest proces au ajuns să aibă un rol mult mai important decât la prima vedere, odată ce informația care „apare” la fiecare utilizator pe așa numitul wall (perete) nu de fiecare dată depinde în totalitate de preferințele individuale, ci de niște reguli distincte, deseori automate, elaborate printr-un algoritm sofisticat puse în acțiune de către această platformă de socializare. Lucrurile devin și mai complicate atunci când platformele decid singure ce conținut poate fi blocat și ce conținut este protejat de libertatea de exprimare, chiar dacă acesta supără sau șochează.

Acest lucru ne aduce la o întrebare care capătă mai multă amploare în spațiul public și mediul academic – și-au asumat oare platformele de socializare noi roluri și responsabilități fără a avea un mandat expres de a face acest lucru? Ar trebui platformele de socializare să se confrunte cu noi roluri, implicit  responsabilități și obligații, luând în considerare rolul pe care îl joacă în facilitarea sau uneori limitarea dreptului nostru de a căuta, primi și transmite informații? Încercăm să răspundem astăzi la câteva din aceste întrebări.  

Platformele de socializare și libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare este considerată a fi unul dintre pilonii democrației, iar exercițiul său prin intermediul platformelor de social media este adesea calificat de către mediul academic drept „oxigenul democrației”.[1] Cadrul internațional al drepturilor omului oferă un set complet de instrumente pentru asigura libertatea de exprimare în mediul online. Ca valoare comună globală, libertatea de exprimare este recunoscută de ar. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și codificată în continuare în art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice (PIDCP).

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a elaborat Comentariul general nr. 34 (CG nr. 34) în anul 2011, care explică conținutul normativ al dreptului la libertatea de exprimare consacrat în PIDCP. Conform CG nr. 34, libertatea de exprimare include „exprimarea și primirea de comunicări ale oricărei forme de idei și opinii capabile de transmitere către alții, inclusiv discurs politic, comentarii proprii și despre chestiunile publice, sondaje, discuții despre drepturile omului, jurnalism, cultură și expresie artistică, predare și discurs religios ”. CG extinde mijloacele de diseminare a informațiilor, menționând forme de audiovizual, precum și „moduri de expresie electronice și bazate pe internet”.

Moderarea conținutului de către platformele de socializare  

Moderarea conținutului este practica prin care o rețea de socializare se ocupă de trierea, verificarea (și uneori blocarea) conținutului (știri, poze, comentarii, altele) plasat de utilizatori, în conformitate cu regulile „termenilor și condițiilor” elaborate de către această platformă.[2] Termenii și condițiile pe care companiile de internet le stabilesc deseori interzic diferite tipuri de conținut. Mai mult, ceea ce este considerat conținut legal pe această platformă în particular variază în funcție de țări și regiuni. De obicei, platformele sociale vor include atât conținutul ilegal, cât și conținutul pe care, în ciuda legalității sale, este considerat nedorit în lista conținutului pasibil spre moderare. Exemplele pot include imagini nud, conversații despre sex și anumite tipuri de discurs care poate fi catalogat drept discurs discriminatoriu sau discurs de ură.[3]

Deciziile cu privire la moderarea conținutului și consecințele sale, care ar putea include eliminarea permanentă a conținutului, suspendarea contului sau chiar interzicerea unui utilizator de pe o platformă, pot avea ramificații nu numai pentru libera exprimare, ci și alte drepturi fundamentale, precum dreptul la libertatea de asociere , precum și pentru a se bucura de drepturile economice, sociale și culturale.

Responsabilități corporative privind drepturile omului în ceea ce privește moderarea conținutului și libertatea de exprimare

În 2014, o cauză judecată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului a adus la lumină o provocare specifică asigurării libertății de exprimare online din perspectiva responsabilității pentru comentariile făcute de utilizatorii pe o platformă de internet. În cazul Delphi v. Estonia, CEDO a examinat problema responsabilității platformei în lumina comentariilor făcute de către utilizatori pe un portal de știri despre un articol.[4] Solicitantul, unul dintre cele mai mari portaluri media din Estonia, a fost obligat să șteargă anumite comentarii presupuse defăimătoare, inclusiv conținutul amenințător referitor la o persoană. Compania a iradiat comentarii pretins defăimătoare, dar a refuzat să repare daunele. În cele din urmă, instanțele naționale au obligat compania să plătească daunele, care este unul dintre motivele pentru care solicitanții au adresat această problemă CEDO, invocând că au fost cenzurați.[5]

Unul dintre argumentele invocate de portalul de știri a fost că acesta a acționat ca un intermediar care le-a permis utilizatorilor să-și transmită opiniile, dar nu ca editor unic, pentru care aceștia ar fi răspunzători pentru conținutul de pe site-ul lor web.[6] Solicitantul a clarificat în continuare că nu există nicio lege care să impună companiei solicitante obligația de a monitoriza în mod pro activ comentariile utilizatorilor, în cazul în care autorii reali ai comentariilor ar trebui să fie responsabili pentru conținutul acestora.[7] 

Într-o dispută care a ajuns până la Marea Camera CtEDO, curtea a declarat că „Datorită interesului [lor] economic în publicarea comentariilor, atât un editor al presei tipărite, cât și un operator de portal de internet cum ar fi platforma web în cauză pot fi considerați pasibili de o anumită răspundere. În particular, CEDO a menținut concluziile instanțelor naționale prin care portalul era responsabil cu monitorizarea și moderarea comentariilor considerate inadecvate.[8] Curtea de la Strasbourg a concluzionat, printre altele, că societatea reclamantă trebuie considerată că a exercitat un grad substanțial de control asupra comentariilor publicate pe portalul său și a impus societății solicitante obligația de a elimina de pe site-ul său web, fără întârziere după publicație, comentariile defăimătoare.[9]

Cazul Delfi este unul reprezentativ dar nu unul singur. Platformele de socializare precum Facebook sau analogii săi ruși Vkontakte și Ok.ru definesc în diferite straturi nivelul responsabilității lor ca intermediari ai libertății de exprimare, dar de cele mai multe ori și-l limitează. De exemplu, acordul utilizatorului Facebook prevede că poate elimina orice conținut sau informații pe care utilizatorii le postează pe Facebook dacă consideră că încalcă politicile Facebook.[10] În același timp, Facebook susține că nu este responsabil pentru acțiunile, conținutul, informațiile sau datele terților.[11] Acest lucru implică pretenția companiei de a adera la abordarea imparțială / neutră în care își retrage responsabilitatea pentru reglementarea conținutului și atât la o abordare pro activă, când ia decizii de reglementare a unui conținut specific:

„Când guvernele cred că ceva de pe internet încalcă legile lor, pot contacta companii precum Facebook și ne pot cere să restricționăm accesul la conținutul respectiv. În mod similar, putem primi ordine de restricționare a conținutului de la instanțele din țările în care furnizăm servicii sau cereri de la entități neguvernamentale, precum membri ai comunității Facebook, ONG-uri și organizații caritabile. Dacă, după o examinare legală atentă, stabilim că conținutul este ilegal în conformitate cu legislația locală, atunci îl vom face indisponibil în țara sau teritoriul relevant. ” [12]

Există și abordări mai directe, în care platforma de social media decide singură restricționarea accesului sau blocarea conținutului pentru utilizatori, chiar și fără o solicitare din partea Guvernului. În ianuarie 2021, compania Twitter a decis suspendarea permanentă a contului fostului președinte SUA Donald Trump din cauza riscului de incitare în continuare a violenței, pretins realizate de către fostul președinte în contextul alegerilor din 2020.[13] Acest lucru ne aduce la o întrebare centrală care urmează să fie clarificată  –  dacă își pot asuma platformele de socializare noi roluri și responsabilități de blocare a conținutului, și în ce măsură acest lucru poate încălca libertatea de exprimare. În orice caz, o asemenea responsabilitate trebuie să treacă un control judiciar.

Pe de altă parte, rețelele de socializare din rusia Vkontakte sau Ok.ru, una dintre cele mai vizitate platforme de socializare din Rusia și din fostele republici sovietice, cu un flux zilnic de milioane de utilizatori adoptă o abordare diferită. Conform standardelor comunității platformelor, utilizatorii sunt obligați să respecte prevederile legislației rusești. Termenii VK și alte documente speciale ale administrației site-ului. La o cerere similară, conform acordului de licență OK.ru, platforma își rezervă puterea de a cenzura / șterge / orice conținut care consideră că încalcă legile Federației Ruse. Platforma își rezervă dreptul de a șterge, fără nicio justificare și fără notificare, orice conținut, inclusiv conținut care, în opinia licențiatorului, încalcă și / sau poate încălca legile Federației Ruse. În asemenea caz, există pericolul că rețelele sociale pot acționa mai degrabă nu neapărat ca și gardieni ai liberții de exprimare, ci mai degrabă detractori ai acestei libertăți.

Recomandări regionale privind platformele de socializare și libertatea de exprimare

Recomandarea CM / Rec (2012)4 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția drepturilor omului în ceea ce privește serviciile de rețele sociale stabilește, printre altele, că serviciile de rețele sociale sunt un instrument de exprimare cu un mare potențial de a promova exercitarea și drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special libertatea de exprimare. În același timp, recomandarea exprimă îngrijorarea faptului că drepturile omului pot fi amenințate pe rețelele de socializare.

Aceasta recomandă statelor membre, în consultare cu actorii din sectorul privat și societății civile, să elaboreze și să promoveze strategii coerente pentru a proteja și promova respectarea drepturilor omului în ceea ce privește serviciile de rețele sociale, în special prin angajarea cu furnizorii de rețele sociale pentru a realiza următoarele acțiuni:

• să ofere utilizatorilor rețelelor sociale un mediu care să le permită să își exercite în continuare drepturile și libertățile;
• să crească gradul de conștientizare a utilizatorilor, prin intermediul unui limbaj clar și ușor de înțeles, cu privire la posibilele provocări ale drepturilor lor și la modalitățile de a evita un impact negativ asupra drepturilor altor persoane atunci când utilizează aceste servicii;
• să protejeze utilizatorii fără a limita libertatea de exprimare și accesul la informații;
• să îmbunătățească transparența cu privire la prelucrarea datelor și abținerea de la prelucrarea ilegitimă a datelor cu caracter personal.

Rămâneți alături de CRJM pentru a afla mai multe detalii despre noile tehnologii și drepturile omului în era digitală. Ne puteți urmări pe pagina noastră web CRJM.org și rețelele de socializare Facebook, OK.ru, Twitter, Linkedin.

Acest articol face parte dintr-o serie de publicații non-academice realizate de Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) în cadrul proiectului „Program de capacitare în drepturi digitale” susținut de Centrul Internațional pentru Drept non-profit (ICNL). Opiniile exprimate aparțin CRJM şi nu reflectă în mod necesar poziția ICNL.

[1] Benedej W., Ketterman M., „Freedom of Expression and the Internet”, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 2013, p. 24.   p. 24.

[2] https://www.accessnow.org/cms/assets/uploads/2019/05/AccessNow-Preliminary-Recommendations-On-Content-Moderation-and-Facebooks-Planned-Oversight-Board.pdf

[3] https://www.accessnow.org/cms/assets/uploads/2019/05/AccessNow-Preliminary-Recommendations-On-Content-Moderation-and-Facebooks-Planned-Oversight-Board.pdf

[4] CEDO, Delfi AS v. Estonia, ECtHR 64669/09,  din 17 februarie 2014, disponibil https://hudoc.echr.coe.int/fre#%7B%22display%22:[2],%22itemid%22:[%22002-8960%22]%7D.

[5] Ibidem. para. 68.

[6] Ibidem. para. 69.

[7] CEDO, Delfi AS v. Estonia, ECtHR 64669/09,  din 17 februarie 2014, para. 77 disponibil https://hudoc.echr.coe.int/fre#%7B%22display%22:[2],%22itemid%22:[%22002-8960%22]%7D.

[8] Ibidem, para. 112.

[9] Ibidem, para. 157.

[10] Facebook, politica legală: <https://www.facebook.com/legal/terms> secțiunea 5. Protecting Other People’s rights, pct. 2.

[11] Facebook, politica legală:  <https://www.facebook.com/legal/terms secțiunea 15. disputele, pct. 3.

[12] https://www.facebook.com/help/1601435423440616?helpref=related.

[13] https://blog.twitter.com/en_us/topics/company/2020/suspension.