Între 14 și 18 decembrie 2014, o delegație de nouă persoane din Republica Moldova a fost într-o vizită de lucru în Aurich, Germania (Saxonia de Jos). Delegația a fost formată din cinci membri ai Colegiului Disciplinar (CD) și un membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), desemnați de instituțiile respective, un reprezentant al Fundației germane pentru Cooperare Juridică Internațională (Fundația IRZ) și doi reprezentanți din partea Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM). Scopul vizitei a fost schimbul de experiență între specialiștii germani și moldoveni în domeniul sistemului răspunderii disciplinare a judecătorilor. Experții germani au fost judecători în funcție și în demisie din instanțe de contencios administrativ și drept comun.
În cadrul atelierului, delegația Moldovei a prezentat sistemul judiciar din Republica Moldova, rolul CSM și sistemul răspunderii disciplinare conform Legii noi cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015 (Legea RDJ). Membrii delegației moldovenești și-au exprimat opiniile cu privire la unele aspecte problematice din noua Lege RDJ, cum ar fi: oportunitatea și eficiența completului de admisibilitate a CD, lipsa autonomiei funcționale și a unui rol clar a inspecției judiciare, formularea complicată a unor abateri disciplinare, lipsa posibilității de a contesta pe fond hotărârile CSM cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor etc. De asemenea, a fost consultată opinia experților germani cu privire la unele prevederi din proiectul regulamentului CD care actualmente se află la etapa definitivării.
Experții germani, la rândul lor, au descris cum au loc procedurile disciplinare în țara lor. Sistemul judiciar din Germania este unul specific, și prin urmare, și sistemul de răspundere disciplinară german diferă de sistemul din Republica Moldova. Fiecare land din Germania are un sistem de trei nivele: prima instanță, tribunalele și instanțele supreme. Germania mai are instanțele supreme federale, care însă, sunt de o relevanță minoră pentru Republica Moldova. Sistemul judiciar german nu are un organ de auto-administrare unic, cum este CSM în Moldova, funcția de administrare fiind exercitată de Ministerul Justiției și președinții instanțelor de judecată. De asemenea, sistemul german nu are o lege specială pentru răspunderea disciplinară a judecătorilor. În procedurile disciplinare contra judecătorilor sunt aplicate normele generale cu privire la răspunderea disciplinară a funcționarilor, iar ”abaterile disciplinare” rezultă din încălcarea obligațiilor prevăzute de diferite acte normative și se numesc ”încălcări de serviciu”. În cadrul oricărei proceduri disciplinare, organul disciplinar urmează să răspundă la trei întrebări:
- Care este obligația prevăzută de legea încălcată de judecător?
- I se impută judecătorului încălcarea respectivă?
- A fost nejustificată încălcarea judecătorului?
În urma acestui test organul disciplinar constată dacă judecătorul a comis sau nu o încălcare de serviciu și dacă este necesară aplicarea unei sancțiuni.
În Saxonia de Jos, cauzele disciplinare sunt examinate de instanțele de judecată în funcție de nivelul judecătorului vizat în proceduri. Președinții de instanțe, de asemenea, au un rol de responsabilizare disciplinară și pot examina sesizările depuse împotriva judecătorilor sau se pot autosesiza. Președintele de instanță discută cu judecătorul în cauză și poate să-i aplice un avertisment, dacă este cazul. Dacă încălcările de serviciu sunt mai grave, cauza este remisă organelor disciplinare (prima instanță, într-un complet de 3 judecători din tribunale și a doua instanță, în complet de 5 judecători din curtea supremă a landului). În cadrul procedurii disciplinare, judecătorul este informat cu privire la faptele imputabile și este audiat. În cadrul procedurii se examinează toate probele disponibile. Organul disciplinar poate constata încălcarea de serviciu, dar poate concluziona din circumstanțele cauzei că aplicarea unei sancțiuni nu este oportună.
În cazul în care circumstanțele cauzei o cer, organul disciplinar poate aplica judecătorului următoarele sancțiuni:
a) Avertismentul – o ocară în scris a judecătorului;
b) Amenda – o prestație unică în valoare de maxim 2,500 euro;
c) Reducerea salariului judecătorului – de maxim 20% pe o perioadă de maxim trei ani;
d) Transferul pe o perioadă a judecătorului la o altă instanță de același grad – scopul sancțiunii este plasarea judecătorului sub un alt superior și disconfortul care îl suferă judecătorul în urma transferului, de exemplu, cheltuielile de transport și cazare pe care judecătorul le suportă singur;
e) Retrogradarea – transferul judecătorului la o funcție inferioară. Dacă judecătorul se află la cel mai jos nivel de salarizare, această sancțiune nu se aplică;
f) Eliberarea din funcție – se aplică pentru încălcări grave.
În cazul în care încălcarea de serviciu a judecătorului întrunește elementele unei infracțiuni, este pornită procedura penală. În acest caz, procedura disciplinară este suspendată până la emiterea soluției pe cauza penală. Soluția cauzei penale este obligatorie pentru organul disciplinar. Judecătorul este eliberat din funcție pentru orice condamnare cu privațiune de libertate pe o perioadă mai mare de un an.
Procedurile disciplinare împotriva judecătorilor nu sunt publice. Deși sub aspect teoretic legislația Germaniei prevede o procedură disciplinară destul de detaliată, în practică procedurile disciplinare împotriva judecătorilor în Germania sunt extrem de rare, iar încălcările de serviciu sunt o excepție. Acest fenomen poate fi explicat, în principal, prin proceduri complicate și minuțioase de selectare în funcția de judecător.
Potrivit relatărilor experților, o persoană care dorește să devină judecător în Saxonia de Jos trebuie să urmeze câțiva pași. Studenții la facultățile de drept susțin două examene de stat pentru a deveni juriști deplini. Primul examen de stat include opt examene după care urmează o practică de doi ani. În acești doi ani, referenții urmează să facă practică un anumit număr de luni în domeniul cauzelor civile, câteva luni în procuratură, câteva luni în autoritățile administrative publice, câteva luni în avocatură și câteva luni într-un domeniu la alegere. Al doilea examen de stat cuprinde alte 8 examene scrise și verbale. Pentru a accede în funcția de judecător, candidații trebuie să aibă minim 8 puncte din totalul de 18 la al doilea examen de stat (punctajul de 11 puncte fiind obținut extrem de rar). Dacă este acceptat în funcția de judecător, candidatul urmează să exercite o perioadă de probă de trei ani, care poate fi extinsă și până la 5 ani, dacă nu sunt posturi vacante pentru funcția de judecător. În perioada de probă, judecătorul poate fi transferat de la o instanță la alta, este evaluat mai des decât un judecător numit pe viață și poate fi eliberat din funcție mai ușor. Dacă trece perioada de probă, pentru a deveni un judecător deplin, numit pe viață, acesta urmează să treacă un interviu. Interviul de accedere în funcția de judecător este efectuat de o comisie de selecție care este formată dintr-un reprezentant al Ministerului Justiției, un reprezentant al Procuraturii Generale și un reprezentant al Judecătoriei Supreme din land. Acest interviu are drept scop selectarea persoanelor cu ”o verticalitate rigidă și de o independență maximă”. În cadrul interviului sunt testate 8 caracteristici ale candidatului:
a) disponibilitatea și rezistența de a face față volumului de muncă;
b) identificarea candidatului cu misiunea justiției;
c) capacitatea judecătorului de a duce negocieri și de a contribui la împăcarea părților;
d) predispunerea de a provoca conflicte și capacitatea de a lua decizii;
e) capacitatea de cooperare;
f) înțelegerea socială a lucrurilor;
g) sentimentul de echitate;
h) exercitarea cu răspundere deplină a funcției de judecător.
După interviu, comisia de selecție deliberează și decide dacă candidatul este potrivit pentru funcția de judecător. Dacă hotărârea Comisiei este de refuz, în practică, candidatul nu mai poate candida pentru această funcție și nici nu contestă actul de refuz. Totuși, acesta are șansa să candideze pentru funcția de judecător în alte land-uri. După interviu, timp de 6 luni, sunt verificate starea de sănătate și cazierul judecătorului până la numirea în funcție. Judecătorii sunt numiți în funcție prin ordinul Ministrului Justiției.
Un indicator de calitate al sistemului judiciar în Germania este și sistemul specific de evaluare a judecătorilor. Evaluarea judecătorilor aflați în perioada de probă are loc odată pe an. După ce acesta este numit în funcție pe viață, este evaluat după 3 ani și după aceea odată la 5 ani, ultima evaluare fiind efectuată la 45 ani. De asemenea, la promovare este efectuată ”evaluarea specială”. Evaluarea are loc după 7 calificative, cel mai mare fiind calificativul ”excelent”. Acesta, însă, este acordat extrem de rar și nu se acordă judecătorilor începători, astfel, încât să încurajeze creșterea profesională a acestora. Într-o poziție de vârf în sistemul judiciar german nu poți ajunge fără a avea calificativul ”excelent”. Teoretic, dacă un judecător obține cel mai mic calificativ (care este ”nu se potrivește cerințelor”), judecătorul poate fi eliberat din funcție, însă, în memoria experților germani, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată pentru judecătorii numiți pe viață.
În concluzie, deși procedurile disciplinare împotriva judecătorilor sunt extrem de rare în Germania, sistemul de învățământ, procedura de selectare, evaluarea de serviciu a judecătorilor și procedurile disciplinare sunt tratate cu maximă prudență și seriozitate, astfel, încât în sistem să intre doar persoane bine pregătite, și după cum a menționat dr. Gerhard Kircher, Președintele Judecătoriei Supreme a Landului din Oldenburg, cu ”o verticalitate rigidă și de o independență maximă”, iar în rarele cazuri când judecătorii nu sunt conformi standardelor, măsurile necesare sunt aplicate prompt. Practicile din Germania ar putea să inspire sistemul judecătoresc din Moldova pe mai multe domenii în procesul de reformare al acestuia.
Acțiunea a fost implementată cu susținerea financiară a Fundației Soros-Moldova în cadrul proiectului ”Promovarea mecanismelor eficiente de responsabilizare a judecătorilor în Moldova”. Schimbul de experiență a fost realizat în parteneriat cu Fundația IRZ.