Pornind de la informațiile prezentate opiniei publice de către Procuratura Generală şi Consiliul Superior al Magistraturii, organizaţiile societăţii civile își exprimă profunda îngrijorarea în legătură cu impactul pe care îl poate avea urmărirea penală a unui judecător, autorizată pe 31 ianuarie 2017, de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Aceasta poate fi interpretată drept o persecutare pentru nerespectarea de către judecător a cerinţelor procurorilor, ce va avea un efect dezastruos asupra independenţei judecătorilor şi a echităţii procedurilor penale.
La 31 ianuarie 2017, CSM, la solicitarea Procurorului General, a dat acordul pentru urmărirea penală a judecătorului Judecătoriei Chişinău, Dorin MUNTEANU. Acesta este acuzat, în temeiul art. 307 Cod penal, că a adoptat cu bună ştiinţă o hotărâre vădit ilegală. Lui i se impută că, la 9 decembrie 2016, a respins un demers al procurorului de prelungire a arestării unei persoane acuzate de escrocherie care a dus la exproprierea unui imobil. Ulterior, Curtea de Apel Chişinău a anulat hotărârea judecătorului Munteanu. Între timp, persoana învinuită a părăsit țara. Urmează a fi menţionat că, după respingerea demersului de arestare, judecătorul Munteanu a scris o scrisoare la Procuratura Generală în care a menţionat carenţele comise de procurorul de caz.
Conform unui comunicat de presă al Procuraturii Generale făcut la scurt timp după şedinţa CSM, hotărârea judecătorului de respingere a arestării este ilegală, deoarece se bazează pe declarațiile unui martor audiat „neîntemeiat”, precum şi pe faptul că judecătorul a constatat că fapta incriminată nu reprezintă o escrocherie. Potrivit comunicatului, acest dosar este instrumentat în urma autosesizării procurorilor şi nu a unei plângeri din partea victimelor infracţiunii.
Din comunicatul Procuraturii Generale reiese că Procuratura este nemulțumită de faptul că un judecător nu a acceptat demersul procurorului de arestare a unei persoane. Motivele invocate de procuratură pentru declanşarea procedurii penale, audierea „neîntemeiată” a unui martor şi constatarea că fapta incriminată nu constituie o infracţiune, sunt contestabile. Codul de procedură penală obligă judecătorul care examinează cererile procurorului de arestare să verifice dacă fapta imputată reprezintă o infracţiune şi să audieze martorii relevanţi prezentaţi de apărare. În caz că fapta incriminată nu constituie o infracţiune, judecătorul este obligat de lege să respingă cererea de arestare. De asemenea, judecătorul este obligat să ia în calcul declaraţiile martorilor atunci când decide asupra necesităţii arestării. În caz că procurorul nu a fost suficient de convingător în procedurile de arestare cu privire la riscul de eschivare sau elementele constitutive ale infracţiunii, aceasta este omisiunea procurorului şi nu a judecătorului.
Comunicatul Procuraturii Generale sugerează că persoana învinuită a părăsit țara după respingerea solicitării procurorului de arestare. Acest aspect cu greu poate fi imputat judecătorului, deoarece prevenirea eschivării acuzaţilor este sarcina procuraturii şi a poliţiei, dar nu a judecătorului.
Din comunicatul de presă nu rezultă că judecătorul este suspectat de corupţie, ci doar de pronunțarea cu bună-știință a unei hotărâri contrare legii. Simplul fapt al anulării unei hotărâri judecătoreşti de către instanţa ierarhic superioară nu constituie un temei pentru urmărirea penală în temeiul art. 307 cod penal. Legea cere ca la baza anulării să stea acţiuni ilegale şi ca aceste ilegalităţi să fi fost comise „cu bună ştiinţă”. CSM nu a oferit deocamdată clarificări cu privire la faptul cum a ajuns la concluzia preliminară că judecătorul a încălcat legea şi că această încălcarea nu putea avea loc decât „cu bună ştiinţă”. Din contra, după cum este menţionat mai sus, faptele prezentate de procuratură ne fac să credem că acţiunile judecătorului nu au fost ilegale.
În acelaşi context menţionăm că, în decembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a solicitat Curții Constituționale să verifice constituţionalitate art. 307 Cod penal, în baza căruia este învinuit judecătorul Dorin MUNTEANU. Potrivit solicitării CSJ, cel puțin o parte din judecătorii CSJ nu sunt siguri dacă un judecător poate fi urmărit penal în baza art. 307 Cod Penal, fără a-i fi atinsă independența.
De menționat este faptul că, chiar şi până la 31 ianuarie 2017, existau întrebări serioase faţă de modul de examinare a cauzelor penale de către judecătorii din Republica Moldova. Rata de achitare în Republica Moldova nu depăşeşte 3%, cu mult sub media ţărilor cu o democraţie avansată. Mai mult, rata de admitere a demersurilor de arestare a procurorilor este constant mai mare de 75%, în pofida criticilor Curţii Europene a Drepturilor Omului că în Republica Moldova arestul se aplică prea des şi nemotivat, iar rata de admitere a demersurilor de autorizare a interceptărilor este de peste 98%.
Considerăm solicitarea și acordul de urmărire penală a judecătorului Munteanu ca un atac la independența judecătorilor. Prin astfel de acțiuni se instaurează frica în rândul judecătorilor care nu vor lua decizii inconvenabile procuraturii. Aceasta scade şi mai mult şansa că procedurile penale abuzive vor finaliza cu achitarea persoanelor nevinovat.
În vederea spulberării aparenţelor că inechitatea urmăririi penale a judecătorului Dorin MUNTEANU, îndemnăm CSM să facă publice toate materialele pe care le deţine cu privire la această procedură, inclusiv demersul Procurorului General şi hotărârea adoptată.
Societatea civilă reiterează că cauza judecătoarei Domnica MANOLE a fost intentată în temeiul aceluiași articol din Codul penal. Deşi au trecut mai mult de 6 luni de la autorizarea urmăririi penale împotriva ei, cauza încă nu a fost transmisă în instanţa de judecată.
Textul integral al declarației disponibil aici.
Organizațiile semnatare:
- Ambasada Drepturilor Omului;
- Asociația „Promo-LEX”;
- Centrul de Resurse Juridice din Moldova;
- Institutul pentru Politici și Reforme Europene.