Autor: Cibotaru Mihaela

Crearea Comisiei Naţionale de Integritate (CNI) constituie una din principalele măsuri pentru combaterea şi prevenirea corupţiei. Crearea şi funcţionarea CNI este prevăzută într-o serie de documente de politici publice şi se numără printre angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova. CNI are ca sarcină implementarea mecanismului de verificare şi de control al declarațiilor cu privire la venituri și proprietate şi a declaraţiilor cu privire la interesele personale ale persoanelor care dețin funcții de demnitate publică, ale judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și ale unor persoane cu funcție de conducere.

Regulamentul CNI a fost aprobat prin Legea nr.180 din 19.12.2011 şi conform acestuia, Comisia urmează să aibă 5 membri, numiți de Parlament cu votul majorității deputaților aleși, pentru un mandat de 5 ani, conform următorului mecanism: 3 candidaturi sunt propuse din partea majorităţii parlamentare, o candidatură din partea opoziţiei parlamentare şi o candidatură din partea societăţii civile, selectată în mod deschis şi transparent de către Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului din lista de candidaţi propuşi de asociaţiile obşteşti.

Prevederile legislative cu privire la crearea CNI au intrat în vigoare la 1 februarie 2012. La 1 martie 2012 au intrat în vigoare noile reglementări cu privire la declararea veniturilor şi proprietăţilor (care obligă la acumularea şi prezentarea declaraţiilor în adresa CNI până la finele lunii martie) şi conform reglementărilor în domeniu, CNI urma să fie funcţională începând cu 1 martie 2012.

La 6 februarie 2012, Comisia parlamentară juridică, numiri şi imunităţi a anunțat un concurs pentru propunerea candidaților la funcția de membru al CNI din partea societății civile, dar până la acest moment, deşi au trecut mai bine de 2 luni, nu a fost făcută publică lista candidaţilor propuși, atât de către asociaţiile obşteşti, cât și de către ceilalți subiecţi ce au dreptul de a propune candidați la funcția de membru al CNI. De asemenea, nu a fost făcută publică modalitatea prin care Comisia juridică, numiri şi imunităţi urmează să selecteze candidații propuși de societatea civilă pentru a-i înainta Parlamentului spre votare. De asemenea, nu este suficient de clară şi transparentă procedura de verificare a candidaților propuși de majoritatea și opoziția parlamentară.

În aceste circumstanțe, solicităm Parlamentului şi în special, Comisiei juridice, numiri și imunități:

1. 1. Publicarea listei candidaților propuși la funcția de membru al Comisiei Naționale de Integritate (CNI), a CV-lor acestora, precum și a oricăror alte informaţii relevante privind corespunderea acestora cerințelor prevăzute de Regulamentul CNI (art.11 ş.a.).
   2. Organizarea audierilor publice a candidaţilor la funcţia de membru al CNI, în vederea prezentării de către candidați a viziunii sale cu privire la mandatul funcției, experienței relevante și a rolului asumat în vederea îndeplinirii acestei funcții de înaltă responsabilitate. Audierile publice urmează a fi anunțate din timp publicului, cu asigurarea posibilității de participare a celor interesaţi.
   3. Adoptarea unei hotărâri motivate cu privire la candidaţii propuşi spre aprobare plenului Parlamentului.

Calitatea membrilor constituie o condiție esențială pentru implementarea obiectivelor Comisiei Naționale de Integritate şi aplicarea procedurilor deschise şi transparente va spori încrederea societății în privinţa voinţei politice atât a majorității, cât și a opoziției parlamentare – pentru desemnarea unor persoane ce corespund criteriilor de profesionalism și integritate.

Semnatari (organizația și persoana de contact):

1. Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Nadejda Hriptievschi
2. Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, Igor Boţan
3. Centrul de Investigații Jurnalistice, Cornelia Cozonac
4. Fundația Est-Europeană, Sorin Mereacre
5. Institutul de Politici Publice, Arcadie Barbăroșie
6. Centrul „Acces-Info”, Vasile Spinei
7. Asociaţia Promo-LEX, Ion Manole
8. Asociația Presei Independente, Petru Macovei

Marea Britanie prezidează acum Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, iar una dintre priorităţile preşedinţiei britanice este reformarea Curţii Europene a Drepturilor Omului (Curtea). În ianuarie 2012, în discursul său adresat Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Premierul britanic David Cameron a subliniat principalele iniţiative de reformare a Curţii. Un proiect de declaraţie a fost elaborat în acest sens. Proiectul de declaraţie va fi discutat la o Conferinţă la nivel înalt care va avea loc la Brighton, Marea Britanie, între 18 şi 20 aprilie 2012.

Iniţiativa britanică sugerează că „criza” în care se află Curtea cere modificarea procedurii Curţii sau a limitelor competenţei acesteia. Se propune, inter alia, de a reduce termenul de depunere a cererilor la Curte, precum şi de a limita “marja de apreciere” a Curţii. Se pare că ultima propunere vine ca răspuns la mai multe hotărâri ale Curţii care implică modificarea sistemului electoral britanic şi a politicii de imigrare.

Sistemul european de protecţie a drepturilor omului este unul dintre cele mai dezvoltate din lume. În mai mult de 50 de ani de activitate, Curtea a stabilit principii de punct de reper, care, luate împreună, dau substanţă principalelor angajamente ale unei societăţi civilizate. Jurisprudenţa sa a fost şi mai rămâne încă unul din principalele imbolduri pentru îmbunătăţirea situaţiei drepturilor omului în Europa de Est.

Succesul Curţii a stimulat un număr mare de cereri adresate ei, peste 150,000 pendinte la moment. Supraaglomerarea Curţii a fost principalul motiv pentru reformarea ei prin Protocolul nr. 14 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Convenţia). Această reformă este în vigoare din 2010 şi impactul ei urmează să fie evaluat până în 2015. Potrivit Curţii, după reforma introdusă prin Protocolul nr. 14, ea va putea procesa rapid cererile restante cu resursele actuale.

Noi suntem încrezuţi că principala cauză a numărului mare de cereri depuse la Curte este omisiunea autorităţilor din unele state membre ale Consiliului Europei de a implementa Convenţia. Principala responsabilitate pentru consolidarea protecţiei drepturilor omului în Europa revine guvernelor naţionale.

Suntem siguri că o mai bună protecţie a drepturilor omului nu poate fi asigurată prin limitarea competenţei Curţii. De asemenea, suntem convinşi că dezacordul unor state cu hotărârile Curţii nu ar trebui niciodată să servească pentru îngustarea competenţei Curţii. Suntem siguri că propunerile de limitare a competenţei Curţii va afecta grav nivelul de protecţie a drepturilor omului, în special în astfel de ţări ca Moldova, şi nu va permite Curţii să joace rolul pe care îl joacă acum în întreţinerea şi realizarea drepturilor omului în Europa.

Suntem convinşi că modificarea condiţiilor de admisibilitate, prin introducerea unor criterii noi sau înăsprirea celor existente, va afecta dreptul la recurs individual şi nu va contribui la micşorarea volumului de lucru al Curţii.

Având în vedere cele de mai sus, chemăm autorităţile Republicii Moldova să nu susţină iniţiativele de limitare a competenţei Curţii. În schimb, solicităm acestora să se concentreze în special asupra următoarelor priorităţi:

1. 1. Susţinerea, cu resurse suplimentare necesare, grefa Curţii şi Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei în implementarea reformelor prevăzute prin Protocolul nr 14;
   2. Îmbunătăţirea executării la nivel naţional a hotărârilor Curţii şi a Convenţiei în general;
   3. Sporirea calităţii şi transparenţei procedurilor naţionale de nominalizare a candidaţilor pentru funcţia de judecător la Curte.

O poziţie similară este împărtăşită de peste 80 de organizaţii non-guvernamentale britanice şi est-europene care se ocupă de protecţia drepturilor omului.

Semnatari:

1. Ambasada Drepturilor Omului
2. Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT
3. Asociaţia Promo-LEX
4. Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei
5. Centrul de Resurse Juridice din Moldova
6. Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului CREDO
7. Fundaţia Soros-Moldova
8. Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova

Persoana de contact:
Vladislav GRIBINCEA, Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Mai multe informaţii cu privire la reforma Curţii pot fi găsite aici.

La 20 martie 2012, dl. Mihai GHIMPU, Președintele Partidului Liberal, a declarat public că partidul său ar dori funcţia de Procuror General, avându-se în vedere că acesta a renunțat la funcţia care-i revenea potrivit angajamentelor politice anterioare, cea de Preşedinte al Parlamentului. Această solicitare a fost reiterată public la 22 martie 2012, când dl. Ghimpu a mai declarat că se poartă discuţii politice în acest sens.

Potrivit legii, procuratura trebuie să fie independentă de executiv şi legislativ. Totuşi, procuratura a fost şi încă este acuzată de manifestarea unei atenţii excesive faţă de realităţile politice. Această atitudine se datorează, într-o mare măsură, modului de alegere a Procurorului General al Republicii Moldova. Din acest motiv, în Programul de Activitate al actualului Guvern este prevăzută drept activitate prioritară modificarea procedurii de numire și destituire a Procurorului General, prin excluderea posibilităţii de numire şi destituire a acestuia pe criterii politice.

Suntem convinşi că doar o procuratură independentă de politic poate apăra adecvat interesele societăţii. Fără o procuratură eficientă, sistemul de justiţie nu poate progresa. De funcţia de Procuror General depinde, în cea mai mare măsură, cum activează şi care este imaginea procuraturii. Experienţa anterioară a Republicii Moldova de numire a conducerii Procuraturii Generale pe criterii politice, a ştirbit mult din eficienţa procuraturii şi a redus încrederea societăţii în această instituţie. Mai mult, revendicările dlui Mihai GHIMPU sunt incompatibile cu Programul de Activitate al Guvernului.

Ne exprimăm profunda îngrijorare în legătură cu declaraţiile de mai sus şi solicităm clasei politice din Republica Moldova să se abţină de la nominalizări în procuratură pe criterii politice şi să modifice cât mai rapid procedura de numire şi destituire a Procurorului General, prin excluderea posibilităţii de numire şi destituire a acestuia pe criterii politice.

Persoană de contact:
Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Preşedinte, Vladislav GRIBINCEA

La 26 ianuarie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a făcut public raportul său de activitate pentru anul 2011. Potrivit raportului, în anul 2011, CtEDO a înregistrat 64,500 de cereri, cu circa 5% mai mult decât în 2010 (61,300), dintre care 1,025 au fost depuse împotriva Moldovei. În acelaşi an, CtEDO a emis decizii cu privire la 52,188 de cereri, adică cu 27% mai mult decât în 2010 (41,183). Dintre acestea, 592 de cereri vizau Republica Moldova. Cifrele da mai sus sugerează că în 2011 CtEDO a examinat cu aproximativ 12,000 de cereri mai puţin decât a primit. Drept urmare, la 31 decembrie 2011 numărul cererilor pendinte la Curte era cu 9% mai mare decât cu un are în urmă. La 31 decembrie 2011, la Curtea de la Strasbourg „aşteptau” să fie examinate 151,600 de cereri.

Deşi la CtEDO pot fi depuse cereri împotriva a 47 de ţări, circa 75% din cererile pendinte sunt îndreptate împotriva a 9 state. Astfel, 26.6% (40,250) din aceste cereri sunt îndreptate împotriva Federaţiei Ruse; 10.5% (15,950) îi revin Turciei; 9.1% (13,750) vizează Italia, iar 8.1% (12,300) – România. După numărul cererilor pendinte, Moldova este pe locul 8, cu 2.8% sau 4,250 de cereri pendinte, depăşind astfel de state ca Franţa, Germania, Marea Britanie sau Bulgaria, care au o populaţie mult mai mare decât cea a Republicii Moldova.

În anul 2011, CtEDO a pronunţat 1,157 de hotărâri, cu 23% mai puţin faţă de anul trecut (1,499). 269 hotărâri au fost adoptate de către Comitetul de 3 judecători. Descreşterea numărului de hotărâri se explică prin faptul că au fost examinate mai puţine cauze foarte asemănătoare cauzelor în care există o jurisprudenţă bogată a CtEDO. Mai mult de 35% din hotărârile pronunţate în 2011 vizau 4 ţări: Turcia (174), Rusia (133), Ucraina (105) şi Grecia (73). În 2011, CtEDO a constatat cel mai des încălcarea dreptului la un proces echitabil (art. 6 CEDO) (33.7%), a interzicerii torturii (art. 3 CEDO) (15.1%) şi a dreptului de proprietate (art. 1 Prot. 1) (14.6 %).

Informaţii statistice pentru anul 2011 cu privire la cauzele moldoveneşti 

În anul 2011, la CtEDO au fost înregistrate 1,025 cereri îndreptate împotriva Moldovei, ceea ce este cu 8.5% mai multe cereri decât în 2010, când au fost înregistrate 945 de cereri. Creşterea numărului cererilor depuse are loc după ce în anul 2010 numărul cererilor depuse a scăzut substanţial (28.5%) comparativ cu 2009. După numărul de cereri înregistrate în 2011 raportat la populaţia ţării, Moldova se află pe locul 3, cu indicele 2.88 cereri la 10,000 locuitori, după Serbia şi Montenegro. În 2010, Moldova s-a situat pe locul 6.

Din 1998 până în 2011, CtEDO a înregistrat 7,416 de cereri îndreptate împotriva Moldovei. Dintre acestea, instanţa a finalizat examinarea a doar 43.5% dintre acestea. În privinţa a mai mult de jumătate din cererile depuse la CtEDO împotriva Moldovei (56.5%) procedurile încă nu s-au finalizat. Din cauzele moldoveneşti în privinţa cărora s-a finalizat examinarea, 92.3% au fost declarate inadmisibile sau scoase de pe rol, iar în 7.6% (268) au fost pronunţate hotărâri (cereri serioase). Potrivit statisticii împotriva tuturor statelor, în medie, CtEDO pronunţă hotărâri în 4-6% din cereri. Aceste date confirmă că procentajul cererilor „bune” îndreptate împotriva Moldovei este mai mare decât media la CtEDO. Procentul sporit al cererilor „bune” ar putea vorbi despre existenţa problemelor cronice în sistemul de drept al Republicii Moldova, dar şi despre o mai bună cunoaştere de către avocaţi a practicii CtEDO.

Până la 31 decembrie 2011, CtEDO a pronunţat 227 de hotărâri în cauzele moldoveneşti, devânsând la acest capitol aşa ţări ca Portugalia sau Germania, ţări care au aderat la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului cu mult timp înaintea Moldovei. 16 dintre hotărârile de mai sus vizează doar satisfacţia echitabilă, prin 2 hotărâri cererile au fost scoase de pe rol, iar în alte 3 cauze au existat câte două hotărâri. Dintre cele 203 de hotărâri în care a fost examinat irevocabil fondul, doar în 2 hotărâri CtEDO a constatat că Republica Moldova nu a încălcat Convenţia (Flux nr. 6 v. Moldova şi Ivanţoc ş.a. v. Moldova şi Rusia). Printre cele mai dese violări constatate în aceste hotărâri sunt: neexecutarea hotărârilor judecătoreşti naţionale – în cel puţin 57 dintre aceste hotărâri; maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare – în cel puţin 22 hotărâri; casarea iregulamentară a hotărârilor judecătoreşti irevocabile – în cel puţin 20 hotărâri; condiţiile proaste de detenţie – în cel puţin 17 hotărâri; libertatea de exprimare – în cel puţin 15 hotărâri.
Dintre cele 31 de hotărâri pronunţate în cauzele moldoveneşti în anul 2011, 7 hotărâri se refereau la neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive (art. 6 CEDO); în 5 hotărâri CtEDO a constat maltratarea sau neanchetarea adecvată a maltratărilor (art. 3 CEDO); în alte 5 hotărâri – încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă (art. 5 CEDO); 4 hotărâri conţin violări ale dreptului la un recurs efectiv (art. 13 CEDO); iar în 3 hotărâri CtEDO a constatat violarea Convenţiei datorită acordării compensaţiilor insuficiente la nivel naţional (art. 5 para. 5 şi art. 8 CEDO).

În baza celor 227 de hotărâri CtEDO, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească peste EUR 12.8 mln. Prin cele 31 de hotărârii pronunţate în 2011, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de EUR 337,558, dintre care mai mult de 1/3 printr-o singură hotărâre. Astfel, prin hotărârea Megadat.com. SRL v. Moldova Guvernul a fost obligat să plătească EUR 130,000. De regulă, compensaţiile acordate de CtEDO sunt plătite reclamantului în termen. În câteva cazuri, plata a întârziat cu câteva zile.

Independenţa, buna funcţionare şi încrederea în justiţie reprezintă un scop atât pentru judecătorii din Republica Moldova, cât şi pentru societate în general, iar una din cele mai importante figuri care trebuie să contribuie la sporirea independenţei, bunei funcţionări şi încrederii în justiţie este Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie (CSJ). Este important ca la selectarea şi desemnarea Preşedintelui CSJ, rolul politicului să fie redus la parafarea deciziei organului de autoadministrare judecătorească, iar decizia organului de autoadministrare judecătorească să fie adoptată în strictă conformitate cu legea, respectând principiile fundamentale ale democraţiei şi statului de drept, inclusiv transparenţa, responsabilitatea şi obiectivitatea.

Funcţia de Preşedinte a CSJ a devenit vacantă în primăvara acestui an. Pentru a suplini această funcţie vacantă, în noiembrie 2010 Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a anunţat concurs. Termenul pentru depunerea dosarelor pentru acel concurs a expirat în februarie 2011, iar la concurs s-au înscris 5 candidaţi. În răspuns la un apel făcut în martie 2011, Preşedintele CSM a confirmat în scris că CSM va face publice CV-urile candidaţilor şi că va audia public candidaţii cu privire la programele lor. Totuşi, în CSM nu a făcut acest lucru. În cadrul concursului, 3 candidaţi şi-au retras candidaturile, iar ceilalţi 2 candidaţi nu au acumulat numărul necesar de voturi. Drept urmare, a fost anunţat un nou concurs. Termenul de depunere a documentelor pentru acest concurs a expirat la 16 octombrie 2011.

Pe ordinea de zi a ședinței CSM din 1 noiembrie 2011 este inclusă chestiunea cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea funcției de președinte al CSJ. Lista candidaților la funcția de președinte a CSJ a fost publicată abia la sfârșitul săptămânii trecute, din care am constatat că au aplicat doi candidaţi. Până la moment, CV-urile candidaților nu au fost publicate și CSM nu a făcut nici un anunț public despre data preconizată pentru desfășurarea concursului, în afară de publicarea ordinii de zi a ședinței din 1 noiembrie.

Durata și complexitatea procesului de selectare (început încă în noiembrie 2010; depunerea și retragerea ulterioară a unor candidaturi; demisia unui candidat; reînceperea funcției de către alt candidat, care anterior a fost eliberat din funcție prin hotărârea Parlamentului, declarată ulterior neconstituțională; retragerea și participarea din nou la concurs al altui candidat), declaraţiile politicienilor și chiar ale unor candidați până la noul concurs, precum și lipsa CV-urilor candidaților ce participă la concursul anunțat în septembrie 2011, ar putea crea impresia că selectarea va avea loc în funcţie de anumite preferinţe politice sau alte criterii neclare, fapt care este inadmisibil. Datorită rolului Președintelui CSJ la sporirea independenţei, bunei funcţionări şi încrederii în justiţie, este deosebit de importantă maxima transparență și corectitudine în procesul de selectare a Președintelui CSJ.

Din aceste considerente, reiterăm apelul din martie 2011 și solicităm din nou CSM-ului:

• • plasarea pe pagina web a CSM a CV-urilor candidaților la funcția de Președinte a CSJ şi a oricăror alte acte publice privind corespunderea criteriilor de integritate, probitate şi profesionalism;

• • înştiinţarea din timp a publicului despre data şi locul şedinţei CSM la care vor fi examinate candidaturile persoanelor înscrise în concurs şi asigurarea minimului de posibilităţi de acces public;

• • audierea în şedinţă publică a candidaţilor înscrişi în concurs, cu privire la poziţia lor faţă de situaţia în justiţie şi măsurile pe care le vor implementa în cazul alegerii în funcţia de Preşedinte al CSJ;

• • indicarea în hotărârea CSM a motivelor detaliate cu privire la selectarea unui candidat, despre neselectarea celuilalt candidat şi asigurarea publicării hotărârii respective pe pagina web a CSM în cel mult 24 de ore de la adoptare.

* * *

Persoane de contact:

Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Vladislav Gribincea

Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, Igor Boțan

Curtea Supremă de Justiţie, în calitate de instanţa judecătorească supremă, ar trebui să se bucure de cea mai înaltă încredere din partea publicului şi să servească drept exemplu pentru toţi judecătorii. Această încredere se obţine, în primul rând, reieşind din comportamentul reprezentanţilor Curţii Supreme de Justiţie şi mesajele difuzate de aceasta.

Pe de altă parte, libertatea de exprimare presupune discreţia autorului informaţiei de a alege ce informaţie să răspândească şi în ce mod. Potrivit Avizului 7(2005) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, nu trebuie să existe tentative de a preveni mass-media de a critica organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar. Când un judecător sau o instanţă judecătorească este provocată sau atacată de către mass-media, judecătorul ar trebui să se abţină, iar reacţia ar trebui să vină prin intermediul Consiliul Superior al Magistraturii sau al Asociaţiei judecătorilor. Această reacţie trebuie să aibă scopul corectării informaţiei denaturate răspândite.

Recent, Curtea Supremă de Justiţie a revenit la practica de a reacţiona, prin comunicate de presă plasate pe pagina web a instanţei, la mesaje răspândite de mass-media în care este criticat modul în care funcţionează justiţia din Republica Moldova sau îşi desfăşoară activitatea unii judecători. Astfel, la 5 şi 6 octombrie 2011, pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie au apărut două comunicate de presă în care se conţineau replici la opinii răspândite prin intermediul mass-media în ceea ce priveşte actualul Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţiei. Prima replică era adresată unui analist politic, iar ce-a de-a doua – redacţiei unui ziar. În esenţă, replicile se referă la aprecierea dată actualului Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, şi nu la inexactităţi factologice majore. În finalul primei replici, este adresată solicitarea „profesioniştilor în drept” „de a nu-şi expune public opiniile care nu reflectă, nici măcar tangenţial, situaţia de drept şi de fapt”.

Subsemnaţii subliniază că, timp de câteva luni, Curtea Supremă de Justiţie nu a recurs la astfel de comunicate de presă şi regretă revenirea după 4 octombrie 2011 la practica replicilor. Spre regret, contrar recomandărilor Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, aceste „replici” vin direct de la o instanţă judecătorească, şi nu de la Consiliul Superior al Magistraturii sau Asociaţia judecătorilor. Deşi sunt plasate pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie, fiecare dintre „replici” este adresată unei singure persoane. Textul şi spiritul „replicilor” ar putea crea impresia că comunicatele de pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie reprezintă opinia conducătorului instanţei, şi nu a tuturor judecătorilor acesteia. Mai mult, „replicile” nu vizează inexactităţi factologice majore, ci opiniile unor persoane despre un anumit judecător, care deţine şi funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. Astfel de replici doar alimentează discuţii în contradictoriu şi nu contribuie la clarificarea pentru public a inexactităţilor răspândite. Mai mult, considerăm că astfel de mesaje ştirbesc imaginea Curţii Supreme de Justiţie şi ar putea stimula un comportament similar al altor judecători. De asemenea, apreciem solicitarea din prima replică drept o tentativă inadmisibilă într-o societate democratică de a preveni mass-media de a critica organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar.

Din motivele de mai sus, solicităm Curţii Supreme de Justiţie să se abţină pe viitor de la replicile publice emise până acum.

* * *

Persoană de contact:
Vladislav GRIBINCEA, Preşedinte, Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Independenţa, buna funcţionare şi încrederea în justiţie reprezintă un scop atât pentru judecătorii din Republica Moldova cât şi pentru societate în general, iar una din cele mai importante figuri care trebuie să contribuie la sporirea independenţei, bunei funcţionări şi încrederii în justiţie este Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie – instanţa judecătorească supremă din ţară. Este important ca la selectarea şi desemnarea Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţiei, rolul politicului să fie redus, să se rezume în cea mai mare parte doar la parafarea deciziei organului de autoadministrare judecătorească, iar decizia acestui organ să fie adoptată în strictă conformitate cu legea, respectând principiile fundamentale ale democraţiei şi statului de drept: transparenţă, responsabilitate, obiectivitate ş.a.

În noiembrie 2010, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a anunţat concursul pentru candidatul la funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. Termenul pentru depunerea dosarelor a expirat în februarie 2011, iar la concurs s-au înscris iniţial 5 candidaţi. La începutul lunii martie 2011, unul dintre candidaţi a depus o cerere de retragere din concurs, aparent, pe motiv că nu este susţinut de către una din componenţele alianţei de guvernare. Ulterior, în circumstanţe confuze, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii şi-a dat demisia şi în locul lui a fost ales imediat alt membru al CSM. În acelaşi timp, reprezentanţi ai uneia dintre componentele alianţei de guvernare au declarat expres că nu vor susţine un anumit candidat înscris în concurs, iar reprezentanţii altei componente ale majorităţii parlamentare au iniţiat anterior destituirea Preşedintelui CSJ, care şi în prezent este candidat la un nou mandat. Declaraţiile anterioare şi anumite acţiuni întreprinse pe parcurs de diverşi reprezentanţi ai puterii politice denotă interesul politic privind funcţia de Preşedinte al CSJ, iar interesele prioritare pentru societate în acest proces sînt trecute pe plan secund.

Spre regret, deşi termenul limită pentru depunerea dosarelor a expirat în februarie 2011, nici până în ziua de astăzi Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut oficial publice numele candidaţilor înscrişi în concurs, pe pagina web a Consiliului nu au fost plasate CV-urile candidaţilor, nu este clar când va avea loc şedinţa Consiliului la care va fi luată o decizie cu privire la acest concurs şi care vor fi criteriile de selectare. Aceste elemente ar putea genera suspiciuni cu privire la echitatea întregului proces de selectare a candidaţilor şi ar putea reduce şi mai mult încrederea publică în CSM şi justiţie în general. Pe de altă parte, având în vedere declaraţiile politicienilor cu privire la nesusţinerea unui candidat şi motivele aparent politice ale retragerii din concurs a altui candidat, s-ar putea crea impresia că selectarea va avea loc în funcţie de anumite preferinţe politice, cu scopul obţinerii controlului asupra activităţii Curţii Supreme de Justiţie, dar şi a majorităţii decizionale în CSM, fapt care este inadmisibil.

Din motivele enunţate mai sus, prin prezentul demers public, facem apel către Consiliul Superior al Magistraturii şi către membrii acestuia care reprezintă autorităţi publice şi politice ale statului, să întreprindă măsuri eficiente pentru:

• • plasarea pe pagina web a CSM (şi a CSJ) a listei candidaţilor înscrişi în concursul pentru ocuparea funcţiei de Preşedinte a Curţii Supreme de Justiţie, a CV-urilor acestora şi a oricăror alte acte publice privind corespunderea criteriilor de integritate, probitate şi profesionalism;

• • înştiinţarea din timp a publicului despre data şi locul şedinţei Consiliului Superior al Magistraturii la care vor fi examinate candidaturile persoanelor înscrise în concurs, asigurarea minimului de posibilităţi de acces public;

• • audierea în şedinţă publică a candidaţilor înscrişi în concurs, cu privire la poziţia lor faţă de situaţia în justiţie, necesităţile de reformare a sistemului şi măsurile pe care le vor implementa în cazul alegerii în funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie;

• • indicarea în hotărârea finală a CSM a motivelor detaliate cu privire la selectarea unui candidat, despre neselectarea celorlalţi candidaţi şi asigurarea publicării hotărârii respective pe pagina web a CSM în cel mult 24 de ore de la adoptare.

Semnăm acest apel și în calitate de cerere privind asigurarea accesului la informația cu caracter public.

* * *

Persoane de contact:

Asociaţia pentru Democraţie Participativă Adept, Corneliu Gurin

Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Vladislav Gribincea

Organizaţiile semnatare ale prezentului Apel îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu randamentul redus al eforturilor reale de reformare a justiţiei şi resursele insuficiente alocate în acest sens de autorităţile politice ale statului în bugetul pentru anul 2011.

La baza acestor îngrijorări stau următoarele constatări:

1. Actualul Guvern şi Parlamentul Republicii Moldova şi-au asumat reforme substanţiale în domeniul justiţiei, care implică inevitabil cheltuieli importante, suplimentarea considerabilă a resurselor financiare alocate justiţiei fiind o prioritate prevăzută în Programul de Guvernare.

2. Proiectul legii bugetului de stat pentru anul 2011 a fost prezentat de către Ministerul Finanţelor spre examinare Guvernului şi urmează a fi aprobat de către Guvern în cel mai apropiat timp. Conform proiectului, publicat pe pagina web a Ministerului Finanţelor, cheltuielile alocate pentru instanţele judecătoreşti constituie 159,200 mii lei, faţă de 131,500 mii lei prevăzuţi în Legea bugetului de stat pentru anul 2010 (cheltuielile reale în urma executării bugetului diferă). Astfel, cheltuielile pentru toate instanţele judecătoreşti din ţară (53 la număr), programate pentru anul 2011, sînt cu 21% mai mari decît cele prevăzute pentru anul 2010.

3. Legislaţia Republicii Moldova reglementează distinct procedura de estimare şi alocare a cheltuielilor pentru înfăptuirea justiţiei. Potrivit art.121 al Constituţiei, resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sînt aprobate de Parlament şi sînt incluse în bugetul de stat, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (a se vedea şi art.22 al Legii privind organizarea judecătorească). Acest mecanism a fost pus în aplicare în anul 2008, prin Hotărîrea Parlamentului nr.183-XVI  din  10.07.2008, dar nu a mai fost respectat la elaborarea bugetelor pentru anii 2009-2010, deşi Consiliul Superior al Magistraturii a făcut propunerile corespunzătoare Parlamentului.

4. Pentru anul 2011, Consiliul Superior al Magistraturii a estimat şi aprobat proiectele bugetelor curţilor de apel şi ale judecătoriilor, în sumă de 170442,8 mii lei (Hotărârea CSM nr. 358/23 din 23.07.2010). Această sumă include doar cheltuielile elementare ale instanţelor judecătoreşti şi nu iau în calcul bugetul Curţii Supreme de Justiţie şi nici eventualele reforme. Totuşi, demersul Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost examinat de Parlament, iar suma inclusă de Ministerul Finanţelor în proiectul legii bugetului de stat pentru anul 2011 este cu 19% mai mică decât cheltuielile elementare solicitate de Consiliul Superior al Magistraturii. În acelaşi timp, pentru anul 2011, numai veniturile preconizate a fi acumulate în buget de la taxa de stat pentru cauzele examinate în instanţele judecătoreşti sânt de 90,000 mii lei, adică, de 57% din suma totală alocată pentru instanţele judecătoreşti.

5. Reforma justiţiei constituie o prioritate majoră a actualei guvernări, care s-a angajat să asigure schimbări calitative în domeniu şi să redea încrederea în justiţie, însă aceste schimbări nu vor fi posibile fără investiţii publice considerabile. Cu regret, constatăm că declaraţiile politice nu sîănt susţinute cu eforturi administrative şi investiţii financiare pe măsură, iar această abordare nu va contribui la schimbarea esenţială a situaţiei.

Pentru a preveni efectele negative, în contextul examinării proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2011, facem apel către Guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova, îndemnînd aceste autorităţi ale statului, să:

• • reevalueze necesităţile financiare reale pentru justiţie şi să majoreze considerabil cuantumul mijloacelor alocate, începînd cu anul curent, inclusiv prin indicarea suportului financiar extern preconizat sau posibil pentru a acoperi anumite cheltuieli;

• • instituie garanţii legislative de finanţare adecvată a justiţiei;

• • depună eforturi sporite pentru implementarea prioritară a Concepţiei privind finanţarea sistemului judecătoresc;

• • colaboreze cu Consiliul Superior al Magistraturii la aprobarea surselor alocate pentru funcţionarea instanţelor judecătoreşti şi să ţină cont de estimările pentru funcţionarea adecvată a tuturor instanţelor, punînd accent pe asigurarea transparenţei şi publicităţii proceselor;

• • înceapă implementarea reformelor prin promovarea măsurilor care nu necesită modificări legislative serioase (suplimentarea numărului de judecători, instituirea funcţiilor de asistenţi ai judecătorilor şi procurorilor);

• • propună de urgenţă revizuirea sistemului de remunerare a judecătorilor, procurorilor, grefierilor şi altor salariaţi publici implicaţi în procesul de înfăptuire a justiţiei, determinînd stabilitate şi o perspectivă clară a evoluţiilor în domeniu;

• • contribuie la asigurarea activităţii eficiente a Consiliului Superior al Magistraturii (sediu, dotare tehnico-materială, salarizare corespunzătoare a personalului CSM).

Examinarea şi promovarea proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2011 constituie o primă oportunitate eficientă pentru demonstrarea seriozităţii şi voinţei politice de promovare a reformelor în justiţie şi ratarea acestei oportunităţi va menţine starea de lucruri în fază de stagnare, care demult trebuie depăşită.

* * *

Persoane de contact:

Corneliu GURIN, ADEPT

Vladislav GRIBINCEA, Centrul de Resurse Juridice din Moldova

La 27 ianuarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a făcut public raportul său de activitate pentru anul 2010. Potrivit raportului, în anul 2010, CtEDO a înregistrat 61,300 de cereri (cu 17% mai mult decât în 2009), dintre care 945 au fost depuse împotriva Moldovei. În același an, CtEDO a examinat 41,183 de cereri (cu 16% mai mult decât în 2009), dintre care circa 500 sunt cauze moldovenești. Din aceste date statistice reiese că în anul 2010 CtEDO a înregistrat cu 20,000 de cereri mai mult decât a examinat, fapt care confirmă că la moment instanța primește mai multe cereri decât aceasta poate examina.

La 31 decembrie 2010, la Curtea de la Strasbourg ”așteptau” să fie examinate 139,650, adică de 3,5 ori mai mult decât aceasta a examinat în anul 2010. Deși la CtEDO pot fi depuse cereri împotriva a 47 de țări, circa 70% din cererile pendinde sunt îndreptate împotriva a 7 state. Astfel, 28.9% (40,300) din aceste cereri sunt îndreptate împotriva Federației Ruse; 10.9% (15,200) îi revin Turciei; 8.6% vizează România (11,950), iar 7.5% (10,450) Ucraina. După numărul cererilor pendinte, Moldova este pe locul 7, cu 2.8% și 3,826 de cereri, depășind așa țări ca Franța, Germania, Marea Britanie sau Bulgaria, care au o populație de zeci de ori mai mare decât cea a Republicii Moldova.

În anul 2010, CtEDO a pronunţat 1,499 de hotărâri. O mare parte dintre acestea (32.5 %) constituie cauze repetitive, adică cauze foarte asemănătoare cauzelor în care există o jurisprudență bogată a CtEDO. Cele mai multe hotărâri au fost pronunțate în cauzele îndreptate împotriva Turciei (228), Rusiei (204), României (135) și Poloniei (87). În cauzele îndreptate împotriva Moldovei au fost pronunțate 28 de hotărâri.

În anul 2010, la CtEDO au fost înregistrate cu 28% mai puține cereri îndreptate împotriva Moldovei decât în 2009, când au fost înregistrate 1,322 de cereri. O astfel de scădere are loc pentru prima dată. Totuși, chiar și așa, după numărul de cereri înregistrate în 2010 raportat la populația țării, Moldova se află pe locul 6, cu indicele 2.65 cereri la 10,000 locuitori, după Montenegro, Liechtenstein, Slovenia, Monaco și România. În 2009, Moldova s-a situat pe locul 4, cu indicele 3.70.

Din 1998 până în 2010, CtEDO a înregistrat 6,381 de cereri îndreptate împotriva Moldovei. Dintre acestea, instanța a finalizat examinarea a doar 2,694 (42%). Prin urmare, în privința a mai mult de jumătate din cererile depuse la CtEDO împotriva Moldovei (58%) procedurile încă nu s-au finalizat. Conform situației la 31 Decembrie 2010, circa 74% (2,824) din cererile în privința cărora procedurile încă nu s-au finalizat erau repartizate spre examinare judecătorului unic sau unui comitet din 3 judecători, adică erau considerate drept cereri în care nu există vreo aparență de violare a Convenției. Din cauzele moldovenești în privința cărora s-a finalizat examinarea, 91.2% au fost declarate vădit inadmisibile și 8.8% (242) au ajuns să fie examinate de camerele din 7 judecători. Potrivit statisticii împotriva tuturor statelor, în medie, CtEDO a examinat în camere din 7 judecători 4-6% din cereri. Aceste date confirmă că cererile îndreptate împotriva Moldovei sunt cu cel puțin 50% mai des examinate de camere decât media la Curte, adică procentajul cererilor ”bune” este mai mare decât media. Procentul sporit al cererilor ”bune” ar putea vorbi despre existența problemelor cronice în sistemul de drept al Republicii Moldova, dar și despre o mai bună cunoaștere de către avocați a practicii CtEDO.

Până la 31 decembrie 2010, CtEDO a pronunțat 196 de hotărâri în cauzele moldovenești, devânsând la acest capitol așa țări ca Portugalia sau Germania, țări care au aderat la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului cu mult timp înaintea Moldovei. 15 dintre hotărârile de mai sus vizează doar satisfacția echitabilă, prin 2 hotărâri cererile au fost scoase de pe rol, iar în alte 3 cauze au existat câte două hotărâri. Dintre cele 176 de hotărâri în care a fost examinat irevocabil fondul, doar într-o singură hotărâre (Flux nr. 6), CtEDO, cu 4 voturi pro și 3 împotrivă, nu a fost constatată vreo violare a Convenței. Printre cele mai dese violări constatate în aceste hotărâri sunt: neexecutarea hotărârilor judecătorești naționale – puțin peste 50 dintre aceste hotărâri; maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare – în cel puțin 17 hotărâri; casarea iregulamentară a hotărârilor judecătorești irevocabile – în cel puțin 16 hotărâri; condițiile proaste de detenție – în cel puțin 15 hotărâri; libertatea de exprimare – în cel puțin 15 hotărâri.

Dintre cele 28 de hotărâri pronunțate în cauzele moldovenești în anul 2010, în 8 hotărâri CtEDO a constat maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare (art. 3 CEDO); 8 hotărâri se refereau doar la satisfacția echitabilă (art. 41 CEDO); 4 hotărâri conțin violări ale dreptului la un recurs efectiv (art. 13 CEDO); iar anchetarea  inadecvată a deceselor (art. 2 CEDO), dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO) și dreptul la libertatea de asociere (art. 11 CEDO) au fost încălcate fiecare în 3 hotărâri.

În baza celor 196 de hotărâri CtEDO, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească peste EUR 12.5 mln. Prin cele 28 de hotărârii pronunţate în 2010, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de EUR 554,208.83, dintre care mai mult de jumătate printr-o singură hotărâre. Astfel, prin hotărârea Baroul Partner-A Guvernul a fost obligat să plătească EUR 328,000. De regulă, compensațiile acordate de CtEDO sunt plătite reclamantului în termen. În câteva cazuri, plata a întârziat cu câteva zile.

Pe lângă hotărârile de mai sus, prin 96 decizii, CtEDO a încetat examinarea cererilor îndreptate împotriva Moldovei în baza reglementărilor amiabile, fie atunci când Guvernul a recunoscut violarea și a propus o compensație rezonabilă, însă reclamantul nu a fost de acord. 51 dintre aceste decizii au fost adoptate în anul 2010, ceea ce este cu 243% mai mult decât în 2009, când au fost adoptate 21 de astfel de decizii. Acest fapt confirmă că, contrar practicii din anii 2005-2008, în anul 2010 Guvernul Republicii Moldova a manifestat o mai mare deschidere pentru reglementarea amiabilă a cauzelor în care probabilitatea condamnării era mare. În baza celor 51 de decizii Guvernul a fost obligat să plătească compensații în mărime de EUR 184,897. Cea mai mare sumă a fost acordată în cauza Episcopia de Edineţ şi Briceni c. Moldovei – EUR 81,000.