Chiar și după modificarea legislației care limitează situațiile de efectuare a interceptărilor, numărul cererilor de autorizare din partea procurorilor a crescut constant, iar rata autorizărilor acordate de judecătorii de instrucție a rămas la nivel de 98%. La această concluzie au ajuns autorii analizei „Interceptarea convorbirilor telefonice în Republica Moldova: progres sau regres?(actualizat 2016.02.29), elaborat de Centrul de Resurse Juridice din Moldova.
Subiectul interceptărilor convorbirilor în Republica Moldova a fost abordat după pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), în septembrie 2009, a hotărârii Iordachi și Alții c. Moldovei. În această hotărâre CtEDO constată că legislația cu privire la interceptarea convorbirilor nu conținea garanții suficiente împotriva abuzului, iar numărul de autorizări ale interceptărilor convorbirilor telefonice era foarte înalt.
Potrivit analizei, în pofida modificării, în 2012, a legislației privind interceptările, numărul de demersuri din partea procurorilor de autorizare a interceptărilor a crescut alarmant în ultimii ani, ajungând la 9,962 în 2015, în comparație cu 2,915 în 2013. În același timp, rata autorizărilor acordate de judecătorii de instrucție a rămas la fel de înaltă – circa 98% anual.
Deși legislația a fost îmbunătățită, aceasta continuă să aibă lacune, și anume nu obligă judecătorul de instrucție să informeze persoana că convorbirile sale au fost interceptate, atunci când constată ilegalitatea interceptării și nu menționează circumstanțele în care poate fi amânată informarea persoanei. Astfel, persoanele interceptate nu pot reacționa eficient la ingerințele în viața lor privată. De asemenea, legislația permite procurorilor să anexeze la dosarul penal doar rezultatele interceptării pe care le consideră importante pentru cauza penală, iar partea apărării nu are acces la restul înregistrărilor care ar putea conține informații importante pentru ea. Acest lucru lasă spațiu pentru abuz și poate reduce posibilitățile de apărare.
Autorii analizei evidențiază și alte carențe ale practicii de interceptare, precum: lipsa informațiilor cu privire la numărul de înregistrări păstrate și distruse de către procurori, care sunt confidențiale, lipsa de spații securizate în unele judecătorii în care sunt păstrate originalele interceptărilor. Totodată, controlul parlamentar al interceptării convorbirilor nu este transparent. Anual, Procurorul General prezintă Parlamentului un raport cu privire la efectuarea măsurilor operative de investigație, care nu este publicat, fiind catalogat drept secret de stat, deși o mare parte din informații sunt de interes general, ce vizează drepturile omului.
Conform paginii web a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, care monitorizează executarea hotărârilor CtEDO de către statele membre, până în decembrie 2015, Guvernul Republicii Moldova nu a prezentat vreun plan de acțiuni în ceea ce privește executarea hotărârii Iordachi și Alții c. Moldovei.