La 27 ianuarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a făcut public raportul său de activitate pentru anul 2010. Potrivit raportului, în anul 2010, CtEDO a înregistrat 61,300 de cereri (cu 17% mai mult decât în 2009), dintre care 945 au fost depuse împotriva Moldovei. În același an, CtEDO a examinat 41,183 de cereri (cu 16% mai mult decât în 2009), dintre care circa 500 sunt cauze moldovenești. Din aceste date statistice reiese că în anul 2010 CtEDO a înregistrat cu 20,000 de cereri mai mult decât a examinat, fapt care confirmă că la moment instanța primește mai multe cereri decât aceasta poate examina.
La 31 decembrie 2010, la Curtea de la Strasbourg ”așteptau” să fie examinate 139,650, adică de 3,5 ori mai mult decât aceasta a examinat în anul 2010. Deși la CtEDO pot fi depuse cereri împotriva a 47 de țări, circa 70% din cererile pendinde sunt îndreptate împotriva a 7 state. Astfel, 28.9% (40,300) din aceste cereri sunt îndreptate împotriva Federației Ruse; 10.9% (15,200) îi revin Turciei; 8.6% vizează România (11,950), iar 7.5% (10,450) Ucraina. După numărul cererilor pendinte, Moldova este pe locul 7, cu 2.8% și 3,826 de cereri, depășind așa țări ca Franța, Germania, Marea Britanie sau Bulgaria, care au o populație de zeci de ori mai mare decât cea a Republicii Moldova.
În anul 2010, CtEDO a pronunţat 1,499 de hotărâri. O mare parte dintre acestea (32.5 %) constituie cauze repetitive, adică cauze foarte asemănătoare cauzelor în care există o jurisprudență bogată a CtEDO. Cele mai multe hotărâri au fost pronunțate în cauzele îndreptate împotriva Turciei (228), Rusiei (204), României (135) și Poloniei (87). În cauzele îndreptate împotriva Moldovei au fost pronunțate 28 de hotărâri.
În anul 2010, la CtEDO au fost înregistrate cu 28% mai puține cereri îndreptate împotriva Moldovei decât în 2009, când au fost înregistrate 1,322 de cereri. O astfel de scădere are loc pentru prima dată. Totuși, chiar și așa, după numărul de cereri înregistrate în 2010 raportat la populația țării, Moldova se află pe locul 6, cu indicele 2.65 cereri la 10,000 locuitori, după Montenegro, Liechtenstein, Slovenia, Monaco și România. În 2009, Moldova s-a situat pe locul 4, cu indicele 3.70.
Din 1998 până în 2010, CtEDO a înregistrat 6,381 de cereri îndreptate împotriva Moldovei. Dintre acestea, instanța a finalizat examinarea a doar 2,694 (42%). Prin urmare, în privința a mai mult de jumătate din cererile depuse la CtEDO împotriva Moldovei (58%) procedurile încă nu s-au finalizat. Conform situației la 31 Decembrie 2010, circa 74% (2,824) din cererile în privința cărora procedurile încă nu s-au finalizat erau repartizate spre examinare judecătorului unic sau unui comitet din 3 judecători, adică erau considerate drept cereri în care nu există vreo aparență de violare a Convenției. Din cauzele moldovenești în privința cărora s-a finalizat examinarea, 91.2% au fost declarate vădit inadmisibile și 8.8% (242) au ajuns să fie examinate de camerele din 7 judecători. Potrivit statisticii împotriva tuturor statelor, în medie, CtEDO a examinat în camere din 7 judecători 4-6% din cereri. Aceste date confirmă că cererile îndreptate împotriva Moldovei sunt cu cel puțin 50% mai des examinate de camere decât media la Curte, adică procentajul cererilor ”bune” este mai mare decât media. Procentul sporit al cererilor ”bune” ar putea vorbi despre existența problemelor cronice în sistemul de drept al Republicii Moldova, dar și despre o mai bună cunoaștere de către avocați a practicii CtEDO.
Până la 31 decembrie 2010, CtEDO a pronunțat 196 de hotărâri în cauzele moldovenești, devânsând la acest capitol așa țări ca Portugalia sau Germania, țări care au aderat la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului cu mult timp înaintea Moldovei. 15 dintre hotărârile de mai sus vizează doar satisfacția echitabilă, prin 2 hotărâri cererile au fost scoase de pe rol, iar în alte 3 cauze au existat câte două hotărâri. Dintre cele 176 de hotărâri în care a fost examinat irevocabil fondul, doar într-o singură hotărâre (Flux nr. 6), CtEDO, cu 4 voturi pro și 3 împotrivă, nu a fost constatată vreo violare a Convenței. Printre cele mai dese violări constatate în aceste hotărâri sunt: neexecutarea hotărârilor judecătorești naționale – puțin peste 50 dintre aceste hotărâri; maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare – în cel puțin 17 hotărâri; casarea iregulamentară a hotărârilor judecătorești irevocabile – în cel puțin 16 hotărâri; condițiile proaste de detenție – în cel puțin 15 hotărâri; libertatea de exprimare – în cel puțin 15 hotărâri.
Dintre cele 28 de hotărâri pronunțate în cauzele moldovenești în anul 2010, în 8 hotărâri CtEDO a constat maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare (art. 3 CEDO); 8 hotărâri se refereau doar la satisfacția echitabilă (art. 41 CEDO); 4 hotărâri conțin violări ale dreptului la un recurs efectiv (art. 13 CEDO); iar anchetarea inadecvată a deceselor (art. 2 CEDO), dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO) și dreptul la libertatea de asociere (art. 11 CEDO) au fost încălcate fiecare în 3 hotărâri.
În baza celor 196 de hotărâri CtEDO, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească peste EUR 12.5 mln. Prin cele 28 de hotărârii pronunţate în 2010, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de EUR 554,208.83, dintre care mai mult de jumătate printr-o singură hotărâre. Astfel, prin hotărârea Baroul Partner-A Guvernul a fost obligat să plătească EUR 328,000. De regulă, compensațiile acordate de CtEDO sunt plătite reclamantului în termen. În câteva cazuri, plata a întârziat cu câteva zile.
Pe lângă hotărârile de mai sus, prin 96 decizii, CtEDO a încetat examinarea cererilor îndreptate împotriva Moldovei în baza reglementărilor amiabile, fie atunci când Guvernul a recunoscut violarea și a propus o compensație rezonabilă, însă reclamantul nu a fost de acord. 51 dintre aceste decizii au fost adoptate în anul 2010, ceea ce este cu 243% mai mult decât în 2009, când au fost adoptate 21 de astfel de decizii. Acest fapt confirmă că, contrar practicii din anii 2005-2008, în anul 2010 Guvernul Republicii Moldova a manifestat o mai mare deschidere pentru reglementarea amiabilă a cauzelor în care probabilitatea condamnării era mare. În baza celor 51 de decizii Guvernul a fost obligat să plătească compensații în mărime de EUR 184,897. Cea mai mare sumă a fost acordată în cauza Episcopia de Edineţ şi Briceni c. Moldovei – EUR 81,000.