Cum a evoluat încrederea în justiția din Republica Moldova din 2008 până în 2019? Ce percepție au avut cetățenii și avocații despre independența judecătorilor din țară? Răspunsurile la aceste întrebări sunt reprezentate grafic de către Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) în baza analizei Barometrului Opiniei Publice din 2008 până în 2019 și a sondajului „Percepţia avocaţilor cu privire la independenţa, eficienţa și responsabilitatea justiţiei din Republica Moldova”.
Începând cu anul 2010, tendința generală a fost una de scădere a încrederii populației în justiție, cu scurte reveniri în preajma sau urmare a scrutinelor parlamentare din 2010, 2014, alegerii președinților Republicii Moldova din 2012, precum și urmare a schimbării guvernării în anul 2019.
Punctele minime de încredere în justiție în istoria măsurărilor au fost înregistrate pe fundalul crizelor politice din 2015-2016 și furtului miliardului din sistemul bancar, dezvăluit public în anul 2014.
Principalele concluzii privind încrederea în justiție în Republica Moldova sunt:
- Peste 6 ani de la demararea în 2011 a reformelor în justiție, încrederea în justiție era mai scăzută ca la începutul acestora, sugerând că reformele nu au avut efectul așteptat.
- Încrederea în justiție a crescut în preajma alegerilor și a schimbării guvernării în 2009 și 2019 și a scăzut considerabil după alegeri;
- Circa jumătate din cetățenii chestionați consideră că justiția tratează în mod egal justițiabilii, indiferent de gen și vârstă;
- Circa o treime din respondenți consideră că justiția se face egal indiferent de funcție, apartenență politică sau avere;
- Atât în 2018, cât și în 2019 circa 60% din cei chestionați nu erau siguri că judecătorii le vor face dreptate;
- Doar 29% din avocații chestionați în 2018 considerau că legea se aplică în mod egal faţă de toţi justiţiabilii;
- În 2018, doar 17% din avocați considerau că judecătorii sunt independenți şi 35% considerau că soluţiile judecătorilor sunt echitabile şi adoptate fără influenţe din exterior;
- Avocaţii consideră că soluțiile judecătorilor sunt cel mai des influenţate de politicieni, procurori, alți judecători și Consiliul Superior al Magistraturii.
Încrederea în justiție este determinată de următorii factori:
- Interdependența încrederii în justiție și încrederea în alte instituții ale statului. Dacă scade încrederea populației în tot ce înseamnă stat, se va reduce inevitabil și încrederea în justiție;
- Fonul mediatic în jurul justiției. Modul și volumul în care anumite evenimente legate de justiție sunt mediatizate la fel modelează percepția publicului. Cu cât mai des media difuzează subiecte legate de justiție, cu atât impactul asupra percepției publicului e de mai lungă durată.
- Experiența proprie sau a cercului social restrâns al cetățeanului. Experiența unei persoane care a fost parte la o cauză aflată pe rolul instanțelor de judecată, influențează puternic opinia acesteia despre justiție.
Datele cu privire la încrederea joasă a populației cu privire la justiție ar trebui să determine sistemul judecătoresc și alți factori de decizie relevanți să ia măsuri urgente axate pe sporirea calității și echității actului de justiție.
Infograficul privind încrederea în justiția din Republica Moldova este disponibilîn limba română și engleză.
Acest infografic este elaborat în cadrul proiectului „Suport instituțional pentru dezvoltarea organizației”, implementat de CRJM și finanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparțin CRJM și nu reflectă în mod necesar poziția Suediei.
Începând cu anul 2010, tendința generală a fost una de scădere a încrederii populației în justiție, cu scurte reveniri în preajma sau urmare a scrutinelor parlamentare din 2010, 2014, alegerii președinților Republicii Moldova din 2012, precum și urmare a schimbării guvernării în anul 2019. Punctele minime de încredere în justiție în istoria măsurărilor au fost înregistrate pe fundalul crizelor politice din 2015-2016 și furtului miliardului din sistemul bancar, dezvăluit public în anul 2014.
Principalele constatări privind încrederea în justiție în Republica Moldova sunt:
- Peste 6 ani de la demararea în 2011 a reformelor în justiție, încrederea în justiție era mai scăzută ca la începutul acestora, sugerând că reformele nu au avut efectul așteptat.
- Încrederea în justiție a crescut în preajma alegerilor și a schimbării guvernării în 2009 și 2019 și a scăzut considerabil după alegeri;
- Circa jumătate din cetățenii chestionați consideră că justiția tratează în mod egal justițiabilii, indiferent de gen și vârstă;
- Circa o treime din respondenți consideră că justiția se face egal indiferent de funcție, apartenență politică sau avere;
- Atât în 2018, cât și în 2019 circa 60% din cei chestionați nu erau siguri că judecătorii le vor face dreptate;
- Doar 29% din avocații chestionați în 2018 considerau că legea se aplică în mod egal faţă de toţi justiţiabilii;
- În 2018, doar 17% din avocați considerau că judecătorii sunt independenți şi 35% considerau că soluţiile judecătorilor sunt echitabile şi adoptate fără influenţe din exterior;
- Avocaţii consideră că soluțiile judecătorilor sunt cel mai des influenţate de politicieni, procurori, alți judecători și Consiliul Superior al Magistraturii.
Datele cu privire la încrederea joasă a populației cu privire la justiție ar trebui să determine sistemul judecătoresc și alți factori de decizie relevanți să ia măsuri urgente axate pe sporirea calității și echității actului de justiție.
Deși în urma modificărilor legislative din 2018[1], a fost îmbunătățit procesul de selecție și promovare a judecătorilor, mai sunt necesare schimbări calitative pentru ca viitorii judecători să fie aleși dintre cei mai buni candidați. Aceasta este principala concluzie a Documentului de politici publice: „Resetarea sistemului de selecție și promovare a judecătorilor – lecții învățate și (noi) provocări”, elaborat de Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).
La 6 august 2019, după mai mult de opt luni de la modificarea legislației în toamna anului 2018[2] privind procedura de selecție și promovare a judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a desfășurat primul concurs conform regulilor nou instituite. Modificările legislative au introdus mai multe novații, printre care: organizarea concursurilor, de regulă, de două ori pe an; obligarea candidaților la funcția de judecător să-și exprime opțiunea pentru toate posturile vacante anunțate; evaluarea candidaților de către membrii CSM cu 20% din punctajul final, precum și posibilitatea prelungirii concursurilor pentru ocuparea funcțiilor administrative (președinte, vice-președinte), dacă la acestea participă un singur candidat.
În urma monitorizării concursului din 6 august 2019, sunt evidențiate trei aspecte problematice care pot influența negativ finalitatea concursurilor pentru selecția candidaților la funcția de judecător și care pot limita scopul modificărilor legislative operate la sfârșitul anului 2018:
- Etapa interviului la CSM a fost una problematică. Candidații la funcția de judecător nu au avut parte de un interviu ca atare, cu adresarea unui set de întrebări specifice și evaluarea tuturor candidaților în baza unor criterii/fișe de evaluare comune. Interviurile au fost scurte, cu o durată medie de 2-3 minute, în timpul cărora membrii CSM au adresat candidaților una sau maxim două întrebări. Pentru prestații mai mult sau mai puțin similare, punctajul CSM a variat între 4 și 20 de puncte. Acest lucru a influențat simțitor punctajul final al unor candidați, care au pierdut și până la 17 poziții față de clasamentul inițial.
- CSM a acceptat cererile unor candidați absolvenți ai Institutului Național al Justiției (INJ)) de a fi repartizați doar pentru unele funcții vacante, pe când conform noilor modificări, există obligația candidaților de a depune cerere pentru toate funcțiile vacante per sistem.
- CSM nu a renunțat la „votul exclusiv” al membrilor săi în cazul selecției și promovării candidaților la funcția de judecător. Nu este clar de ce este necesară votarea suplimentară a candidatului, după ce fiecare membru al CSM i-a acordat punctaj. Simplul calcul al voturilor nu reprezintă o motivare suficientă și rezonabilă. În hotărârea CSM ar trebui reproduse argumentele majorității pentru selectarea unui anumit candidat.
Selecția și cariera judecătorilor constituie elementele-cheie ale unui sistem judiciar, iar promovarea candidaților în bază de merit este o condiție esențială pentru a asigura un sistem judiciar independent, responsabil și profesionist. Pentru a asigura transparență în procesul de selecție și carieră a judecătorilor și o numire echitabilă a acestora în funcții, experții CRJM recomandă:
- Continuarea practicii de organizare a concursurilor pentru funcțiile vacante de două ori pe an. Aceasta va permite candidaților la funcția de judecător să aibă o mare previzibilitate în oportunitățile de carieră, dar și să economisească resursele și timpul CSM;
- Instituirea obligației candidaților la funcție de judecător, absolvenți ai INJ, să depună cerere pentru toate posturile vacante scoase la concurs. Această schimbare va rezolva problema vacanței funcțiilor și imposibilității ocupării posturilor de judecător „mai puțin atractive” din afara mun. Chișinău;
- Elaborarea unei metodologii de intervievare a candidaților pentru funcția de judecător de către CSM. Aceasta va contribui la punctarea echitabilă a candidaților care participă la concurs pentru suplinirea funcției de judecător.
Pentru mai multe detalii privind practica de numire și promovare a judecătorilor în perioada 2013-2018, puteți accesa documentul de politici publice „Resetarea sistemului de selecție și promovare a judecătorilor – lecții învățate și (noi) provocări”. Documentul este disponibil în limba română și engleză.
Documentul a fost elaborat în cadrul proiectului „Promovarea supremației legii prin monitorizare de către societatea civilă”, implementat de CRJM cu suportul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID).
[1] Legea nr. 137 din 27 septembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, în vigoare din 19 octombrie 2018, cu unele excepții, disponibilă la: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=105496&lang=ro.
[2] Legea nr. 137 din 27 septembrie 2018 a inclus modificări în Legea privind organizarea judecătorească, Legea privind statutul judecătorului, Legea privind CSM, Legea privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor Legea cu privire la modul de numire și promovare a judecătorilor, și Legea privind răspunderea disciplinară a judecătorilor.
La 26 iunie este marcată Ziua Internațională a ONU pentru Susținerea Victimelor Torturii. Cu această ocazie, organizațiile societății civile vin cu un Apel adresat Guvernului, Parlamentului și altor instituții de drept din Republica Moldova, constatând și solicitând următoarele:
Conform tratatelor internaționale la care este parte, Republica Moldova este obligată să creeze mecanisme eficiente de prevenire și eradicare a torturii, a tratamentelor inumane și/sau degradante.
Republica Moldova este frecvent condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) pentru încălcarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii, tratamentelor inumane sau degradante). Până la 31 decembrie 2019, CtEDO a constatat 151 de violări pe art. 3 CtEDO în privința Republicii Moldova.
Constatăm că documentarea torturii și altor tratamente inumane și/sau degradante nu este întotdeauna efectuată eficient, ceea ce face dificilă investigarea cazurilor și atragerea la răspundere a vinovaților. Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) a recomandat transferarea serviciului medical din centrele de detenție în subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Cu toate acestea, noul Plan Național de Acțiuni în domeniul Drepturilor Omului, adoptat recent de Parlament, nu prevede măsuri pentru asigurarea independenței personalului medical din locurile de detenție.
Respectarea drepturilor pacienților în instituțiile penitenciare din Republica Moldova rămâne a fi defectuoasă. Persoanele aflate în detenție se plâng de încălcarea drepturilor fundamentale. În unele cazuri, nu sunt luate măsuri eficiente pentru asigurarea dreptului la asistență medicală independentă, inclusiv investigații diagnostice în instituțiile medicale publice, pentru prescrierea corectă a tratamentului necesar. Deseori este invocată imposibilitatea transportării deținuților, întrucât escortarea necesită atât implicarea serviciilor suplimentare, personal și a mijloacelor de transport specializate.
Nevoile și problemele victimelor torturii și a familiilor acestora sunt deseori trecute cu vederea. Drepturile victimelor sunt ignorate, iar reabilitarea comprehensivă a acestora nu a fost niciodată printre prioritățile instituțiilor statului. Legea 137, privind reabilitarea victimelor infracțiunilor, adoptată de Parlament la 29 iulie 2016, nu oferă remedii suficiente și mecanisme clare pentru victime și nu este în deplină concordanță cu Convenția ONU împotriva torturii. Atât victimele directe ale torturii, tratamentelor inumane sau degradante, cât și cele indirecte au nevoie de o reabilitate comprehensivă pentru a-și trăi viața cu demnitate.
Cauza lui Andrei Brăguță, un tânăr de 32 de ani, care a murit aflându-se în custodia statului, în august 2017, unde a ajuns după un incident în trafic, în continuare se află pe masa judecătorilor. Subiectul a fost intens mediatizat după imaginile care au scandalizat opinia publică, în care Andrei Brăguță este lovit fără milă de colegii de celulă, iar gardienii din izolator par să nu facă nimic pentru a-i opri. Avocatul familiei Brăguța amintește că Guvernul Republicii Moldova urmează să implementeze recomandările Comitetului ONU împotriva Torturii formulate din anul 2017, pentru: a) instituirea de proceduri clare de comportament a poliției în situații similare, b) asigurarea unui nivel de asistență medicală în sistemul penitenciar, conform standardelor minime ale CPT, c) creșterea capacității de investigare a infracțiunilor de tortură de către procuratură și d) asigurarea justiției în cazurile de tortură. Până în prezent, evoluțiile sunt nesemnificative.
Venim cu acest apel pentru a arăta cum se schimbă viața umană, prețul pe care îl plătesc oamenii, restabilindu-și drepturile sale. Aderarea la acest eveniment reprezintă un act de solidaritate. În cele din urmă, tortura și tratamentele inumane provoacă daune nu numai victimei, ci și celor din jur – familie, prieteni, societate.
Condițiile de detenție din penitenciarele Republicii Moldova, în special în penitenciarul nr. 13, nu corespund standardelor minime de prevenire și combatere a torturii, tratamentelor inumane sau degradante. Un nou penitenciar care să substituie Penitenciarul nr. 13 urma să fie construit, însă lucrările de construcție a acestuia nici nu au început. Penitenciarele din Moldova sunt într-o stare dezastruoasă și supra-populate, inclusiv și din motivul aplicării excesive a arestării preventive. Autoritățile Republicii Moldova au fost atenționate de mai multe ori asupra faptului, că nu aplică forme alternative de prevenție, în situația condițiilor proaste de detenție. Calitatea hranei este determinată în principal de alocarea resurselor insuficiente pentru alimentarea deținuților
Strategia de dezvoltare a sistemului penitenciar pentru anii 2016-2020, care are ca scop definirea unui cadru strategic simplu și funcțional, pentru soluționarea problemelor actuale și diminuarea efectelor acestora asupra deținuților, precum și reafirmarea rolului său în sistemul general al justiției, nu este implementată din varia motive, inclusiv lipsa de suport financiar.
Referitor la evenimentele din aprilie 2009, nici un ofițer de poliție nu a executat o pedeapsă privativă de libertate. Este grav că unii dintre cei împotriva cărora a fost deschisă o procedură penală și mai târziu a fost închisă, au putut să revină și să continue să activeze în forțele de poliție. De asemenea, condamnările nu au vizat ofițeri de poliție de rang superior sau oficiali de stat, care au fost responsabili cu luarea deciziilor operaționale relevante la acea dată. Asemenea carențe au provocat un sentiment profund de nedreptate în rândul victimelor abuzurilor polițienești. Odată cu trecerea timpului, multe dintre victime au pierdut speranța de a obține justiție în Moldova. Unii au căutat dreptate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) iar alții au decis să părăsească definitiv Republica Moldova.
Pentru a-și îndeplini eficient misiunea de efectuare a controalelor inopinate ale centrelor de detenție, Consiliului pentru Prevenirea Torturii, în calitate de Mecanism Național de Prevenire a Torturii, trebuie să-i fie consolidată independența și capacitățile, asigurându-i o logistică adecvată, secretariat și autonomie financiară.
Având în vedere cele sus-menționate, organizațiile semnatare solicită:
Doar prin sprijinul direct acordat victimelor torturii, tratamentelor inumane și altor forme de violență, putem dovedi determinarea fără echivoc şi un angajament clar de a lupta împotriva acestor fenomene şi a impunității!
Lista organizațiilor semnatare este deschisă.
Apelul public în limba română este disponibil aici.