APEL PUBLIC
adresat Centrului pentru Drepturilor Omului din Moldova, în special avocaților parlamentari Anatolie Munteanu și Tamara Plămădeală
Avocatului Parlamentar Anatolie Munteanu,
Avocatului Parlamentar Tamara Plămădeală,
Copie:
Parlamentului Republicii Moldova,
Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal
Chişinău, 30 iulie 2013
Prin prezentul apel, semnatarii își exprimă indignarea cu privire la scrisoarea expediată de către Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova (CpDOM) autorităților publice locale, prin care li s-a solicitat prezentarea de date cu privire la „comportamentul deviant” al copiilor și tinerilor.
Solicităm, de urgență, avocaților parlamentari Anatolie Munteanu și Tamara Plămădeală să prezinte explicații publice cu privire la scrisoarea expediată și măsurile întreprinse pentru a contracara impactul negativ produs de documentul vizat, dacă nu și demisia acestora.
Precizăm că în luna iunie 2013, CpDOM a expediat o scrisoare semnată de către directorul CpDOM, avocatul parlamentar dl Anatolie Munteanu, tuturor autorităților publice locale din țară prin care se comunica intenția de a efectua o analiză pe țară la subiectul „analiza comportamentului deviant în rândul copiilor și a tinerilor”. Prin această scrisoare, CpDOM a solicitat autorităților publice locale să prezinte informații pentru anii 2011- 2013 (ultimul an informație ce ține de primul trimestru) cu privire la „comportamentul deviant” al copiilor și tinerilor. În aceeași scrisoare CpDOM definește termenul de „comportament deviant” ca „un caz particular al comportamentului care constă în punerea în pericol a valorilor fundamentale ale societății prin îndepărtarea semnificativă a făptuitorului de la normele sociale, morale și legale ale societății, reflectând o stare conflictuală a individului cu mediul social, prin săvârșirea unor acțiuni antisociale cu caracter nociv pentru societate”. În calitate de comportament deviant CpDOM a inclus următoarele: violența în familie, violența în școală, homosexualitatea, consumul de droguri, alcoolismul, vagabondaj, violul, furtul, omorul, prostituția ș.a.Textul integral al scrisorii poate fi accesat aici.
Considerăm că prin scrisoarea expediată, CpDOM a încălcat grav principiul egalității și interesul suprem al copilului, în special prin:
– utilizarea termenului de „comportament deviant” într-o formulă vagă, în special calificarea violenței în familie, viol ca fiind „comportament deviant”, fără a face diferență între victimă și făptuitor;
– calificarea homosexualității ca fiind „comportament deviant” contrar tuturor normelor internaționale cu privire la protecția drepturilor omului!
– colectarea unui șir de date cu caracter personal fără un scop clar definit.
Conform art. 7 a legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal, datele referitoare la originea rasială sau etnică, la convingerile politice, religioase, datele cu caracter personal privind starea de sănătate sau viaţa intimă, precum şi cele privind condamnările penale constituie categorii speciale de date cu caracter personal. Prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal poate fi efectuată numai dacă subiectul datelor cu caracter personal şi-a dat consimţământul în formă scrisă.
Semnatarii își exprimă indignarea față de terminologia utilizată de CpDOM.
Ne exprimăm îngrijorarea față de consecințele periculoase care ar putea fi provocate de utilizarea inadecvată a termenului de „comportament deviant” de către CpDOM. Acest fapt nu doar influențează negativ opinia publică vizavi de calificarea acțiunilor incluse în scrisoare, dar subminează, totodată, respectarea și protecția drepturilor copiilor și tinerilor în Republica Moldova.
În acest context, semnatarii acestui apel solicită:
Centrului pentru Drepturile Omului:
- Încetarea imediată a procesului de colectare de date în baza scrisorii expediate, cu informarea autorităților publice locale referitor la folosirea inadecvată, în context, a termenului de comportament deviant, în special includerea inoportună a homosexualității în categoria de comportament deviant;
- Oferirea explicațiilor publice vis-a-vis de scopul propus de studiu (inclusiv necesitatea și utilitatea acestuia) și neintervenția avocatului parlamentar pentru drepturile copilului pe marginea omisiunilor comise de CpDOM în baza scrisorii respective;
Parlamentului Republicii Moldova:
- Contabilizarea și luarea de atitudine vis-a-vis de acțiunile și expunerile publice ale avocaților parlamentari care sunt contrare cu mandatul și statutul acestora;
Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal:
- Verificarea respectării legislației cu privire la datele cu caracter personal referitor la scrisoarea CpDOM adresată autorităților locale și utilizarea ulterioară a datelor deja colectate în baza scrisorii.
Organizaţiile semnatare:
- Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM),
- Centrul de Informare în Domeniul Drepturilor Omului (CIDO),
- Institutul de Politici Publice (IPP),
- Centrul de Informare si Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC),
- Asociația „MOTIVAȚIE”,
- Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS),
- Coaliția Nediscriminare,
- Centrul de Promovare a Libertăţii de Exprimare şi a Accesului la Informaţie „Acces-info”,
- Grupul de lucru „Justiție și Drepturile Omului” al Consiliului Național pentru Participare,
- Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO),
- Consiliul Național al Tineretului din Moldova (CNTM),
- Asociația Keystone Moldova,
- Centrul de Investigații Jurnalistice,
- Parteneriate pentru fiecare copil,
- Alianța ONG-urilor active în Domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei,
- Grupul de lucru „Politici sociale, educație și sănătate” al Consiliului Național pentru Participare.
Persoană de contact:
Ion GUZUN, Consilier juridic, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, tel: (+373) 22 843 601, email: ion.guzun@old2.old.crjm.org
APEL PUBLIC
adresat avocatului parlamentar Aurelia Grigoriu pentru a-și prezenta demisia
Chişinău, 11 iulie 2013
Prin prezentul apel, semnatarii solicită avocatului parlamentar dna Aurelia Grigoriu depunerea demisiei din cauza necorespunderii comportamentului său recent cu funcția ocupată.
Dna Aurelia Grigoriu a participat la Conferința internațională cu privire la standardele europene referitoare la statul de drept, organizată la 3-5 iulie 2013 în Erevan, Armenia. La această conferinţă dna Grigoriu, în calitatea sa de Avocat Parlamentar din Republica Moldova, a ţinut un discurs cu privire la respectarea drepturilor omului în teritoriile „conflictelor înghețate”. La conferință, dna Grigoriu a prezentat situația din Georgia, creată în urma conflictului din 2008, situația din Nagorno-Karabakh și situația din regiunea Transnistreană a Republicii Moldova.
În cadrul discursului, dna Grigoriu a prezentat situația din Nagorno-Karabakh doar dintr-un punct de vedere, condamnând exclusiv o parte din conflict. Spre deosebire de prezentarea situației din Nagorno-Karabakh, în descrierea situației din Georgia și Republica Moldova, dna Grigoriu a operat exclusiv cu informații referitoare la încălcările cu privire la drepturile omului, fără mențiuni cu privire la responsabilitatea statelor implicate în conflict şi calificarea incidentelor care au dus la “conflictele îngheţate”. Abordarea situației din regiunea Transnistreană ridică multe semne de întrebare, deoarece dna Grigoriu nu s-a referit deloc la responsabilitatea Federației Ruse în privinţa încălcării drepturilor omului în această regiune, constatată inclusiv prin hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului. Ea a prezentat conflictul din Nagorno-Karabakh în mult mai multe detalii decât situaţia din regiunea Transnistreană, deşi dna Grigoriu, cu siguranţă, cunoaşte cu mult mai bine situaţia din Republica Moldova.
În opinia noastră, în calitatea sa de Ombudsman din Republica Moldova, dna Grigoriu a admis în discursul său declarații politice în detrimentul prezentării situației drepturilor omului în zonele de conflict și responsabilitatea Statelor membre ale Consiliului Europei. De asemenea, la un for internațional prestigios, dna Grigoriu a prezentat situația din cele 3 zone de conflict în mod diferit.
Un avocat parlamentar ar trebui să dea dovadă mereu de tact, consecvență, responsabilitate şi exactitate în discursurile publice. Considerăm că în discursul ținut la Erevan dna Grigoriu și-a depășit atribuțiile și a creat premise pentru tensionarea relaţiilor dintre Republica Moldova, Armenia şi Azerbaidjan. Un astfel de discurs, făcut în cadrul unui for internațional de anvergură nu este demn de funcția de avocat parlamentar și afectează grav încrederea populației în instituția Avocatului Parlamentar. Din aceste considerente ne adresăm către dna Grigoriu să-și prezinte demisia în cel mai scurt timp.
Organizaţiile semnatare:
- Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM)
- Institutul de Politici Publice
- Asociația Promo-LEX
- Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO)
- Fundația Est-Europeană
- Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate (Centrul PAS)
- Centrul de Investigatii Jurnalistice
- Coalitia Nediscriminare
- Centrul Regional de Mediu – Moldova (REC Moldova)
- Platforma Parteneriatului Estic
- ONG BIOS
- Transparency International – Moldova
- Asociația Femeilor pentru Protecția Mediului și Dezvoltare Durabilă
- Asociația Micului Business (AMB)
Persoană de contact:
Ion GUZUN, Consilier juridic, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, tel: (+373) 22 843 601, email: ion.guzun@old2.old.crjm.org
În hotărârea Oleksandr Volkov c. Ucrainei, din 9 ianuarie 2013, CtEDO a stabilit următoarele:
1. Violarea art. 6 (1) CEDO în ceea ce privește:
- “tribunal independent și imparțial”, pe motiv de defecte structurale a sistemului de răspundere disciplinară a judecătorilor;
- “judecarea în mod echitabil”, pe motiv de lipsa termenului de prescripție pentru aplicarea sancțiunii disciplinare și abuzul sistemului electronic în Parlament la adoptarea hotărârii privind demiterea judecătorului;
- “tribunal stabilit de lege”, pe motivul componenței Camerei care a examinat cauza reclamantului decisă de către un judecător a cărui mandat în calitate de președinte al Camerei expirase;
2. Violarea art. 8 CEDO, deoarece judecătorul a fost concediat pentru “încălcarea jurământului” în absența unei interpretări consistente a acestei infracțiuni și a garanțiilor procedurale;
3. Conform art. 46 CEDO, Ucrainei i s-a cerut reformarea sistemului de răspundere disciplinară a judecătorilor, în calitate de măsuri generale. În ceea ce ține de măsurile individuale, Ucraina urmează să restabilească reclamantul în funcția de judecător a Curții Supreme cât de curând posibil.
Circumstanțele cauzei
Începând cu anul 2003, reclamantul a fost judecător la Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a Ucrainei și din 2007, el a fost președinte al Colegiului Militar al CSJ. În 2007, el a fost ales membru al Înaltului Consiliul al Justiției (ÎCJ), dar nu a putut exercita această funcție din cauza refuzului președintelui Comisiei Parlamentare pentru Justiție (Comisia Parlamentară) de a-i permite să depună jurământul. În 2008 și 2009, doi membri ai ÎCJ, unul dintre care a fost ales ulterior președinte al ÎCJ, au condus anchete preliminare privind posibilele abateri ale reclamantului. Ei au conchis că reclamantul a revizuit decizii adoptate de către soția fratelui său, unele dintre acestea având loc în 2003, și că el a săvârșit încălcări procedurale grave, unele dintre acestea având loc în 2006. În urma acestor anchete, președintele ÎCJ a prezentat Parlamentului două cereri privind concedierea reclamantului din funcția de judecător. În 2010, luând în considerare cererile ÎCJ și recomandarea Comisiei Parlamentare, Parlamentul a votat concedierea reclamantului pentru “încălcarea jurământului”. Potrivit reclamantului, pe durata votului electronic, majoritatea deputaților erau absenți și cei prezenți au votat folosind cardurile colegilor lor absenți. Reclamantul a contestat concedierea sa în fața Înaltei Curți Administrative, care a constatat că cererea ÎCJ de a-l concedia pe reclamant în urma anchetei președintelui ÎCJ a fost legală și întemeiată. Înalta Curte Administrativă a mai constatat că decizia ÎCJ se baza pe rezultatele altei anchete care nu era legală, deoarece reclamantul și soția frateui său nu erau considerate rude potrivit legislației în vigoare la acel moment. Totuși, instanța a refuzat să caseze actele ÎCJ în acea cauză, motivând că nu avea împuterniciri în acest sens. Înalta Curte Administrativă a notat în continuare că nu au existat vioșări procedurale nici în fața Comisiei Parlamentare, nici în Parlament.
În drept
1. Articolul 6 (1) CEDO
(a) Independența și imparțialitatea organelor care au determinat cauza reclamantului
(i) ÎCJ
În ceea ce privește procedurile diciplinare împotriva judecătorilor, necesitatea participării substanțiale a judecătorilor în cadrul organului de răspundere disciplinară a fost recunoscută în Carta Europeană a Statutului Judecătorilor. Totuși, ÎCJ consta din 20 de membri numiți de diverse instituții. Trei membri erau numiți de către Președintele Ucrainei, trei – de către Parlament și trei – de către Conferința Procurorilor. Ministrul Justiției și Procurorul General erau membri ex officio ai ÎCJ. Memebrii ÎCJ fără studii juridice care erau numiți direct de către autoritățile legislative și executive constituiau marea majuritate a ÎCJ. Ca urmare, cauza reclamantului a fost examinată de 16 membri ai ÎCJ care au asistat la ședință, dintre care doar 3 erau judecători. În plus, doar 4 membri ai ÎCJ activau în mod permanent. Ceilalți membri continuau să lucreze și să primească salariu în afara ÎCJ, ceea ce implica inevitabil dependența lor materială, ierarhică și administrativă față de angajatorii primari și ceea ce punea în pericol independența și imparțialitatea lor. Curtea s-a referit și la opinia Comisiei de la Veneția (para. 79 al hotărârii), potrivit căreia includerea Procurorului General în calitate de membru ex officio al ÎCJ ridică anumite întrebări, deoarece aceasta ar putea să aibă un efect descurajator asupra judecătorilor și să fie perceput ca o potențială amenințare. Procurorul General este plasat în topul ierarhiei sistemului procuraturii și supraveghează toți procurorii. În lumina rolului său funcțional, procurorii participă în multe cauze în care judecătorii urmează să decidă. Prezența Procurorului General în cadrul unei instituții responsabile de numirea, aplicarea sancțiunilor disciplinare și concedierea judecătorilor a creat un risc ca judecătorii sa nu acționeze imparțial în asemenea cazuri sau ca Procurorul General să nu acționeze imparțial în privința judecătorilor ale căror decizii el le dezaprobă. Aceași regulă se aplică și altor membri ai ÎCJ numiți de către Conferința Procurorilor.
Suplimentar, membrii ÎCJ care au condus anchetele preliminare în cazul reclamantului și au depus cereri pentru demiterea sa, au luat parte ulterior la luarea deciziei privind concedierea acestuia. Unul dintre acești membri a fost numit Președinte al ÎCJ și a prezidat ședința în cazul reclamantului. Rolul acestor membri în înaintarea acuzațiilor împotriva reclamantului, bazate pe rezultatele propriilor anchete, ridică dubii rezonabile privind imparțialitatea lor la adoptarea deciziei în cazul reclamantului. Prin urmare, faptele acestei cauze divulgă probleme serioase în privinșa atât a deficiențelor structurale în procedurile în fața ÎCJ, cât și aparența parțialității personale din partea unor membri ai ÎCJ în cauza reclamantului. Prin urmare, procedurile în fața ÎCJ nu au fost compatibile cu principiile de independență și imparțialitate cerute de art. 6 (1) CEDO.
(ii) Comisia Parlamentară
Președintele și unul dintre membrii Comisiei erau membri ai ÎCJ și au luat parte la adoptarea deciziei în cazul reclamantului la ambele nivele. Prin urmare, este posibil că ei nu au acționat imparțial la examinarea cererilor din partea ÎCJ. În același timp, membrii ÎCJ nu puteau să se autorecuzeze, deoarece această procedură nu era prevăzută de legislația în vigoare. Aceasta reprezinta lipsa garanțiilor necesare pentru conformarea procedurilor cu testul de imparțialitate obiectivă.
(iii) Adunarea Plenară a Parlamentului
În totalitatea sa, procedura la adunarea plenară nu a fost un forum potrivit pentru examinarea chestiunilor de fapt și drept, administrarea probelor și calificarea legală a faptelor. Rolul politicienilor care stau în Parlament, cărora nu li se cere să aibă experiență juridică, nu a fost clarificat suficient de către Guvern și nu a fost justificat pentru a fi compatibil cu cerința independenței și imparțialității unui tribunal.
(iv) Înalta Curte Administrativă
Înalta Curte Administrativă a avut împuterniciri de a declara deciziile ÎCJ și a Parlamentului fiind ilegale, dar nu a avut împuterniciri de a le anula. Reclamantul nu a fost restabilit în fucția sa în mod automat, datorită exclusiv deciziei cu caracter declarativ a Înaltei Curți Administrative. În plus, argumente importante ale reclamantului nu au fost examinate de către Înalta Curte Administrativă, prin urmare, controlul judiciar nu a fost suficient.
Mai mult ca atât, judecătorii Înaltei Curți Administrative erau de asemenea sub jurisdicția disciplinară a ÎCJ și puteau fi subiecți ai procedurilor disciplinare în fața ÎCJ. Având în vedere atribuțiile extinse ale ÎCJ cu privire la cariera judecătorilor (selectare, disciplină și concediere) și lipsa garanțiilor de independență și imparțialitate ale ÎCJ (examinate mai sus), Curtea nu este convinsă că judecătorii Înaltei Curți Administrative care au examinat cazul reclamantului, au fost capabili să demonstreze că au fost “independenți și imparțiali”.
Prin urmare, autoritățile naționale nu au asigurat determinarea independentă și imparțială a cauzei reclamantului și controlul judiciar subsecvent nu a înlăturat aceste defecte.
Concluzie: violare (în unanimitate)
(b) Lipsa unui termen de prescripție pentru aplicarea sancțiunii disciplinare
Reclamantul a fost plasat într-o situație foarte dificilă, deoarece el a trebuit să prezinte argumente în fața ÎCJ în 2010 pentru evenimente care au avut loc în 2003 și 2006. Legea națională nu a oferit niciun termen-limită pentru procedurile de concediere a unui judecător pentru “încălcarea jurământului”. În timp ce Curtea nu consideră adecvat să indice care trebuie să fie acest termen-limită, o astfel de abordare nelimitată în timp a cazurilor de răspundere disciplinară constituie o amenințare serioasă a principiului de securitate juridică.
Concluzie: violare (în unanimitate)
(c) Votarea procedurii în cadrul Adunării Plenare a Parlamentului
Decizia de demitere a reclamantului a fost votată în absența majorității membrilor Parlamentului. Deputații prezenți au folosit în mod deliberat voturile colegilor lor ansenți. Prin urmare, decizia a fost adoptată cu încălcarea Constituției, Statutului Deputaților și Regulamentului Parlamentului. Prin urmare, votul a încălcat principiul securității juridice. Înalta Curte Administrativă nu a examinat acest aspect în mod adecvat.
Concluzie: violare (în unanimitate)
(d) Compoziția Colegiului Înaltei Curți Administrative
Potrivit legislației naționale, componența Colegiului care urma să examineze cauza reclamantului urma să fie definită de către Președintele Înaltei Curți Administrative, dar mandatul său de Președinte de 5 ani expirase atunci când aceasta a fost numită. Prevederile legii care reglementa alegerea președinților curților au fost declarate neconstituționale, iar noi prevederi nu au fost adoptate. Între timp, alegerea președinților curților a fost un subiect de discuții aprinse între autoritățile ucrainești. Curtea nu a putut constata că colegiul care a decis cauza reclamantului a fost compusă într-un mod compatibil cu cerința “tribunalului stabilit de lege”
Concluzie: violare (în unanimitate)
2. Articolul 8 CEDO
Concedierea reclamantului a constituit o ingerință în dreptul său la viața privată și de familie. Constatarea Curții precum că votul parlamentar privind decizia sa de concediere nu a fost legal, este suficient pentru a constata că ingerința nu a fost justificată și constituie violarea art. 8 CEDO. În momentul în care cauza reclamantului a fost decisă, nu existau recomandări sau practică privind interpretarea noțiunii de “încălcarea jurământului” și nu existau garanții procedurale adecvate pentru prevenirea arbitrară a acestei prevederi. În special, legislația națională nu a aplicat un termen-limită pentru procedurile împotriva unui judecător pentru “încălcarea jurământului”, care a dus la o discreție nelimitată a autorităților de răspundere disciplinară și au subminat principiul de certitudine juridică. În plus, legea națională nu a stabilit o scară a sancțiunilor pentru abaterile disciplinare și nu a stabilit reguli pentru asigurarea aplicării acestora în conformitate cu principiul proporționalității. În final, nu a existat un cadru potrivit pentru revizuirea independentă și imparțială a demiterii pentru “încălcarea jurământului”.
Concluzie: violare (în unanimitate)
3. Articolul 41 CEDO
Reclamantului i s-au acordat EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral. Chestiunea privind compensarea prejudiciului material a fost rezervată pentru o hotărâre separată.
4. Articolul 46 CEDO
(a) Măsuri generale
Cauza a dezvăluit probleme sistemice grave privind funcționarea justiției în Ucraina. În special, sistemul de răspundere disciplinară judecătorească nu a asigurat separarea suficientă a justiției de alte puteri în stat. În plus, acesta nu a asigurat garanții potrivite împotriva abuzului și aplicării greșite a măsurilor disciplinare în detrimentul independenței judecătorești. Statul pârât urmează, prin urmare, să adopte anumite măsuri generale având ca scop reformarea sistemului de răspundere disciplinară a judecătorilor. Aceste măsuri trebuie să includă reforme legislative implicând restructurarea bazei instituționale a sistemului. Măsurile trebuie să implice dezvoltarea formelor și principiilor potrivite de aplicare coerentă a legii naționale în acest domeniu.
(b) Măsuri individuale
Având în vedere necesitatea reformării sistemului de răspundere disciplinară a judecătorilor, redeschiderea procedurilor disciplinare nu ar constitui o formă potrivită de redresare pentru violările constatate. Nu există temeiuri de a crede că cauza reclamantului ar fi rejudecată în conformitate cu principiile CEDO în viitorul apropiat. Curtea nu a văzut niciun motiv pentru indicarea acestei măsuri. Având în vedere circumstanțele excepționale ale cauzei și necesitatea urgentă de a pune capăt violărilor articolelor 6 și 8, Curtea a decis că statul părât urmează să asigure restabilirea reclamantului în funcția de judecător al CSJ cât de curând posibil.
Hotărârea CtEDO în cauza Oleksandr Volkov c. Ucrainei în limba engleză
În cele 254 de hotărâri pronunţate în cauze moldoveneşti până la 31 decembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a acordat compensaţii de peste EUR 13,6 milioane. Aproape 10% din această sumă reprezintă compensațiile acordate cu titlu de prejudiciul moral.
În scopul facilitării activităţii judecătorilor şi avocaţilor, Centrul de Resurse Juridice din Moldova a elaborat un document informativ cu privire la compensațiile morale acordate de CtEDO în cauzele moldoveneşti. Documentul se referă şi la principiile de care se conduce CtEDO atunci când decide asupra compensaţiilor morale. Documentul prezintă schematic compensaţiile acordate cu titlu de prejudiciu moral pentru diferite tipuri de violări ale Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului. Informaţia se referă doar la violările articolelor 2 (dreptul la viaţă), 3 (interzicerea torturii), 5 (dreptul la libertate şi siguranţă), 6 (dreptul la un proces echitabil) şi 8 (dreptul la respectul vieţii private şi de familie) ale Convenţiei şi este sistematizată în funcţie de dreptul încălcat.
Documentul a fost întocmit în baza hotărârilor CtEDO pronunţate în cauzele moldoveneşti în perioada septembrie 1997 – martie 2013. El nu se referă la toate hotărârile, ci doar la cele mai reprezentative.
Documentul poate fi accesat aici.