Până nu demult, majoritatea din noi obișnuiam să aflăm știrile și evenimentele din toată lumea citind presa scrisă sau pornind televizorul și răsfoind canalele TV. În ultimii ani însă, ceva s-a schimbat dramatic în această rutină. Cu mult înainte de a porni televizorul sau de a cumpăra un ziar, știrile de ultimă oră ajung aproape instant la noi prin intermediul unui telefon mobil, prin notificări instante, canale telegram sau pe „pereții” conturilor noastre de socializare. Pentru mulți dintre noi, verificarea „wall-ului” de pe Facebook a devenit o rutină zilnică cu care începem sau ne încheiem ziua.

Odată cu această schimbare, indiferent dacă suntem conștienți sau nu, rețelele sociale și-au schimbat și ele rolul – de la un simplu instrument de interacțiune între prieteni, cunoscuți, foști colegi de clasă sau facultate, într-un intermediar care primește și împarte cu noi, utilizatorii, informații și știri din întreaga lume.

Fără a nega beneficiile evidente ale unor astfel de căi de comunicare, platformele de socializare care acționează ca intermediari în acest proces au ajuns să aibă un rol mult mai important decât la prima vedere, odată ce informația care „apare” la fiecare utilizator pe așa numitul wall (perete) nu de fiecare dată depinde în totalitate de preferințele individuale, ci de niște reguli distincte, deseori automate, elaborate printr-un algoritm sofisticat puse în acțiune de către această platformă de socializare. Lucrurile devin și mai complicate atunci când platformele decid singure ce conținut poate fi blocat și ce conținut este protejat de libertatea de exprimare, chiar dacă acesta supără sau șochează.

Acest lucru ne aduce la o întrebare care capătă mai multă amploare în spațiul public și mediul academic – și-au asumat oare platformele de socializare noi roluri și responsabilități fără a avea un mandat expres de a face acest lucru? Ar trebui platformele de socializare să se confrunte cu noi roluri, implicit  responsabilități și obligații, luând în considerare rolul pe care îl joacă în facilitarea sau uneori limitarea dreptului nostru de a căuta, primi și transmite informații? Încercăm să răspundem astăzi la câteva din aceste întrebări.  

Platformele de socializare și libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare este considerată a fi unul dintre pilonii democrației, iar exercițiul său prin intermediul platformelor de social media este adesea calificat de către mediul academic drept „oxigenul democrației”.[1] Cadrul internațional al drepturilor omului oferă un set complet de instrumente pentru asigura libertatea de exprimare în mediul online. Ca valoare comună globală, libertatea de exprimare este recunoscută de ar. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și codificată în continuare în art. 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice (PIDCP).

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a elaborat Comentariul general nr. 34 (CG nr. 34) în anul 2011, care explică conținutul normativ al dreptului la libertatea de exprimare consacrat în PIDCP. Conform CG nr. 34, libertatea de exprimare include „exprimarea și primirea de comunicări ale oricărei forme de idei și opinii capabile de transmitere către alții, inclusiv discurs politic, comentarii proprii și despre chestiunile publice, sondaje, discuții despre drepturile omului, jurnalism, cultură și expresie artistică, predare și discurs religios ”. CG extinde mijloacele de diseminare a informațiilor, menționând forme de audiovizual, precum și „moduri de expresie electronice și bazate pe internet”.

Moderarea conținutului de către platformele de socializare  

Moderarea conținutului este practica prin care o rețea de socializare se ocupă de trierea, verificarea (și uneori blocarea) conținutului (știri, poze, comentarii, altele) plasat de utilizatori, în conformitate cu regulile „termenilor și condițiilor” elaborate de către această platformă.[2] Termenii și condițiile pe care companiile de internet le stabilesc deseori interzic diferite tipuri de conținut. Mai mult, ceea ce este considerat conținut legal pe această platformă în particular variază în funcție de țări și regiuni. De obicei, platformele sociale vor include atât conținutul ilegal, cât și conținutul pe care, în ciuda legalității sale, este considerat nedorit în lista conținutului pasibil spre moderare. Exemplele pot include imagini nud, conversații despre sex și anumite tipuri de discurs care poate fi catalogat drept discurs discriminatoriu sau discurs de ură.[3]

Deciziile cu privire la moderarea conținutului și consecințele sale, care ar putea include eliminarea permanentă a conținutului, suspendarea contului sau chiar interzicerea unui utilizator de pe o platformă, pot avea ramificații nu numai pentru libera exprimare, ci și alte drepturi fundamentale, precum dreptul la libertatea de asociere , precum și pentru a se bucura de drepturile economice, sociale și culturale.

Responsabilități corporative privind drepturile omului în ceea ce privește moderarea conținutului și libertatea de exprimare

În 2014, o cauză judecată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului a adus la lumină o provocare specifică asigurării libertății de exprimare online din perspectiva responsabilității pentru comentariile făcute de utilizatorii pe o platformă de internet. În cazul Delphi v. Estonia, CEDO a examinat problema responsabilității platformei în lumina comentariilor făcute de către utilizatori pe un portal de știri despre un articol.[4] Solicitantul, unul dintre cele mai mari portaluri media din Estonia, a fost obligat să șteargă anumite comentarii presupuse defăimătoare, inclusiv conținutul amenințător referitor la o persoană. Compania a iradiat comentarii pretins defăimătoare, dar a refuzat să repare daunele. În cele din urmă, instanțele naționale au obligat compania să plătească daunele, care este unul dintre motivele pentru care solicitanții au adresat această problemă CEDO, invocând că au fost cenzurați.[5]

Unul dintre argumentele invocate de portalul de știri a fost că acesta a acționat ca un intermediar care le-a permis utilizatorilor să-și transmită opiniile, dar nu ca editor unic, pentru care aceștia ar fi răspunzători pentru conținutul de pe site-ul lor web.[6] Solicitantul a clarificat în continuare că nu există nicio lege care să impună companiei solicitante obligația de a monitoriza în mod pro activ comentariile utilizatorilor, în cazul în care autorii reali ai comentariilor ar trebui să fie responsabili pentru conținutul acestora.[7] 

Într-o dispută care a ajuns până la Marea Camera CtEDO, curtea a declarat că „Datorită interesului [lor] economic în publicarea comentariilor, atât un editor al presei tipărite, cât și un operator de portal de internet cum ar fi platforma web în cauză pot fi considerați pasibili de o anumită răspundere. În particular, CEDO a menținut concluziile instanțelor naționale prin care portalul era responsabil cu monitorizarea și moderarea comentariilor considerate inadecvate.[8] Curtea de la Strasbourg a concluzionat, printre altele, că societatea reclamantă trebuie considerată că a exercitat un grad substanțial de control asupra comentariilor publicate pe portalul său și a impus societății solicitante obligația de a elimina de pe site-ul său web, fără întârziere după publicație, comentariile defăimătoare.[9]

Cazul Delfi este unul reprezentativ dar nu unul singur. Platformele de socializare precum Facebook sau analogii săi ruși Vkontakte și Ok.ru definesc în diferite straturi nivelul responsabilității lor ca intermediari ai libertății de exprimare, dar de cele mai multe ori și-l limitează. De exemplu, acordul utilizatorului Facebook prevede că poate elimina orice conținut sau informații pe care utilizatorii le postează pe Facebook dacă consideră că încalcă politicile Facebook.[10] În același timp, Facebook susține că nu este responsabil pentru acțiunile, conținutul, informațiile sau datele terților.[11] Acest lucru implică pretenția companiei de a adera la abordarea imparțială / neutră în care își retrage responsabilitatea pentru reglementarea conținutului și atât la o abordare pro activă, când ia decizii de reglementare a unui conținut specific:

„Când guvernele cred că ceva de pe internet încalcă legile lor, pot contacta companii precum Facebook și ne pot cere să restricționăm accesul la conținutul respectiv. În mod similar, putem primi ordine de restricționare a conținutului de la instanțele din țările în care furnizăm servicii sau cereri de la entități neguvernamentale, precum membri ai comunității Facebook, ONG-uri și organizații caritabile. Dacă, după o examinare legală atentă, stabilim că conținutul este ilegal în conformitate cu legislația locală, atunci îl vom face indisponibil în țara sau teritoriul relevant. ” [12]

Există și abordări mai directe, în care platforma de social media decide singură restricționarea accesului sau blocarea conținutului pentru utilizatori, chiar și fără o solicitare din partea Guvernului. În ianuarie 2021, compania Twitter a decis suspendarea permanentă a contului fostului președinte SUA Donald Trump din cauza riscului de incitare în continuare a violenței, pretins realizate de către fostul președinte în contextul alegerilor din 2020.[13] Acest lucru ne aduce la o întrebare centrală care urmează să fie clarificată  –  dacă își pot asuma platformele de socializare noi roluri și responsabilități de blocare a conținutului, și în ce măsură acest lucru poate încălca libertatea de exprimare. În orice caz, o asemenea responsabilitate trebuie să treacă un control judiciar.

Pe de altă parte, rețelele de socializare din rusia Vkontakte sau Ok.ru, una dintre cele mai vizitate platforme de socializare din Rusia și din fostele republici sovietice, cu un flux zilnic de milioane de utilizatori adoptă o abordare diferită. Conform standardelor comunității platformelor, utilizatorii sunt obligați să respecte prevederile legislației rusești. Termenii VK și alte documente speciale ale administrației site-ului. La o cerere similară, conform acordului de licență OK.ru, platforma își rezervă puterea de a cenzura / șterge / orice conținut care consideră că încalcă legile Federației Ruse. Platforma își rezervă dreptul de a șterge, fără nicio justificare și fără notificare, orice conținut, inclusiv conținut care, în opinia licențiatorului, încalcă și / sau poate încălca legile Federației Ruse. În asemenea caz, există pericolul că rețelele sociale pot acționa mai degrabă nu neapărat ca și gardieni ai liberții de exprimare, ci mai degrabă detractori ai acestei libertăți.

Recomandări regionale privind platformele de socializare și libertatea de exprimare

Recomandarea CM / Rec (2012)4 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția drepturilor omului în ceea ce privește serviciile de rețele sociale stabilește, printre altele, că serviciile de rețele sociale sunt un instrument de exprimare cu un mare potențial de a promova exercitarea și drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special libertatea de exprimare. În același timp, recomandarea exprimă îngrijorarea faptului că drepturile omului pot fi amenințate pe rețelele de socializare.

Aceasta recomandă statelor membre, în consultare cu actorii din sectorul privat și societății civile, să elaboreze și să promoveze strategii coerente pentru a proteja și promova respectarea drepturilor omului în ceea ce privește serviciile de rețele sociale, în special prin angajarea cu furnizorii de rețele sociale pentru a realiza următoarele acțiuni:

• să ofere utilizatorilor rețelelor sociale un mediu care să le permită să își exercite în continuare drepturile și libertățile;
• să crească gradul de conștientizare a utilizatorilor, prin intermediul unui limbaj clar și ușor de înțeles, cu privire la posibilele provocări ale drepturilor lor și la modalitățile de a evita un impact negativ asupra drepturilor altor persoane atunci când utilizează aceste servicii;
• să protejeze utilizatorii fără a limita libertatea de exprimare și accesul la informații;
• să îmbunătățească transparența cu privire la prelucrarea datelor și abținerea de la prelucrarea ilegitimă a datelor cu caracter personal.

Rămâneți alături de CRJM pentru a afla mai multe detalii despre noile tehnologii și drepturile omului în era digitală. Ne puteți urmări pe pagina noastră web CRJM.org și rețelele de socializare Facebook, OK.ru, Twitter, Linkedin.

Acest articol face parte dintr-o serie de publicații non-academice realizate de Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) în cadrul proiectului „Program de capacitare în drepturi digitale” susținut de Centrul Internațional pentru Drept non-profit (ICNL). Opiniile exprimate aparțin CRJM şi nu reflectă în mod necesar poziția ICNL.

[1] Benedej W., Ketterman M., „Freedom of Expression and the Internet”, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 2013, p. 24.   p. 24.

[2] https://www.accessnow.org/cms/assets/uploads/2019/05/AccessNow-Preliminary-Recommendations-On-Content-Moderation-and-Facebooks-Planned-Oversight-Board.pdf

[3] https://www.accessnow.org/cms/assets/uploads/2019/05/AccessNow-Preliminary-Recommendations-On-Content-Moderation-and-Facebooks-Planned-Oversight-Board.pdf

[4] CEDO, Delfi AS v. Estonia, ECtHR 64669/09,  din 17 februarie 2014, disponibil https://hudoc.echr.coe.int/fre#%7B%22display%22:[2],%22itemid%22:[%22002-8960%22]%7D.

[5] Ibidem. para. 68.

[6] Ibidem. para. 69.

[7] CEDO, Delfi AS v. Estonia, ECtHR 64669/09,  din 17 februarie 2014, para. 77 disponibil https://hudoc.echr.coe.int/fre#%7B%22display%22:[2],%22itemid%22:[%22002-8960%22]%7D.

[8] Ibidem, para. 112.

[9] Ibidem, para. 157.

[10] Facebook, politica legală: <https://www.facebook.com/legal/terms> secțiunea 5. Protecting Other People’s rights, pct. 2.

[11] Facebook, politica legală:  <https://www.facebook.com/legal/terms secțiunea 15. disputele, pct. 3.

[12] https://www.facebook.com/help/1601435423440616?helpref=related.

[13] https://blog.twitter.com/en_us/topics/company/2020/suspension.

Facial Recognition Technology, adică tehnologia de recunoaștere facială (TRF) sau recunoaștere feței, este o metodă unică de identificare biometrică. Această tehnologie analizează fața unei persoane, apoi o compară și o măsoară matematic cu o bază de date digitală în scopul identificării unei persoanei. TRF este o inovație tehnologică inedită care ne permite să conectăm o parte din noi care este inerent privată, adică, identitatea noastră, cu o parte din noi care este inerent publică, adică fața noastră. Datorită lansării noilor smartphone-uri construite cu această caracteristică (începând cu iPhone X, Samsung Galaxy S8, sau OnePlus 5T) tehnologia a devenit pe larg accesibilă, fiind utilizată de milioane de persoane din întreaga lume.[1]

Comparativ cu alte tehnologii biometrice, cum ar fi scanarea amprentelor, TRF se remarcă prin faptul că este una din trăsăturile noastre cele mai modificabile, dar și una dintre părțile corpului cu care ne identificăm cel mai mult. În majoritatea contextelor culturale, fața noastră este întotdeauna expusă publicului.[2]

Tehnologia de recunoaștere facială are o gamă largă de utilizare, fie că este vorba despre sectorul public sau cel privat. Pe lângă utilizarea TRF pentru chestii simple, precum deblocarea telefonului,  tehnologia de recunoaștere facială este deja utilizată pe larg de către state și companii.[3]

Alte întrebuințări alte tehnologiei TRF[4]

Potrivit unui raport publicat în 2016, cel puțin 50% dintre populația adultă a Statelor Unite s-ar afla într-o bază de date utilizată pentru identificarea suspecților de la locul crimei. O cantitate similară de date ar fi disponibilă în China, unde, cel puțin 700 de milioane de persoane sunt incluse într-o bază de date guvernamentală.[5]  În țările europene și în special zona Schengen, tehnologia de recunoaștere facială este, de asemenea, utilizată în mod obișnuit de către autoritățile de control vamal pentru identificarea la controlul la frontieră și în scopuri de control. Sistemul numit control automat al frontierei (ABC), constă din ecrane automate ale cabinei echipate cu senzori, scanere și camere video care sunt instalate la intrările și ieșirile din aeroport. Se așteaptă ca în curând această tehnologie să înlocuiască oamenii din procesul de verificare a frontierei din cauza fluxului crescător de pasageri care utilizează traficul aerian.[6]

TRF are o gamă largă de utilizare și în sectorul privat. De exemplu, o companie de trenuri din Germania testează sisteme de recunoaștere a feței cu scopul de a detecta și evita în prealabil situațiile periculoase pentru utilizatorii de metrou.[7] Începând cu 2013, retailerul chinez Alibaba a testat tehnologia de recunoaștere facială pentru a autoriza plățile pentru tranzacțiile lor online.[8] Mai mult, în 2017, sistemul a fost replicat într-un lanț chinez retail care utilizează tehnologia pentru a confirma plățile. [9]  Sistemul „zâmbește la plată” prevede că clienții pot plăti scanându-și fața. [10]  Se așteaptă ca tehnologia să fie reprodusă în curând de sectorul financiar și, cel mai probabil, de alte domenii.

Un studiu controversat realizat de cercetătorii de la Stanford susține că expresia feței poate detecta chiar homosexualitatea.[11] Autorii susțin că algoritmul elaborat de către aceștia ar putea distinge corect între bărbații homosexuali și heterosexuali în 81% din cazuri și în 74% din cazuri pentru femeile cu o singură imagine. Acuratețea algoritmului crește dacă sunt furnizate mai multe imagini faciale per persoană.[12] Cu toate acestea, metodologia studiului și colectarea datelor au fost extrem de criticate de comunitatea academică și grupurile de advocacy pentru drepturile omului, care contestă rezultatele din cauza metodologiei de studiu cu deficiențe.[13]

Ce are în comun recunoașterea facială și rețeaua 5G?

Tehnologia de comunicații mobile de generația a cincea, cunoscută și sub numele de „5G”, este o tehnologie viitoare care nu numai o conexiune mai rapidă la internet, dar are o legătură directă cu implementarea TRF. Rețelele rapide 5G vor permite milioanelor de camere de supraveghere, multe echipate cu software de recunoaștere facială de ultimă generație, să monitorizeze milioane de oameni în timp real.[14] Astfel, odată cu implementarea rețelei 5G, posibilitatea de supraveghere continuă a persoanelor devine omniprezentă.

Amenințările specifice pe care TRF le poate aduce drepturilor omului unei persoane sunt numeroase. Unele dintre principalele domenii care pot fi afectate de utilizarea TRF sunt următoarele:[15]

• Libertatea de gândire, conștiință și religie în cazul în care sistemele de recunoaștere facială sunt utilizate pentru a monitoriza adunările cultelor, minorităților etnice sau religioase dintr-o țară);
• Libertatea de exprimare în cazul în care sistemele de recunoaștere facială sunt utilizate pentru a monitoriza protestele anti-guvernamentale);
• Libertatea de mișcare în cazul în care sistemele de recunoaștere facială sunt utilizate la controlul frontierelor);
• Egalitatea și nediscriminare în cazul în care sistemele de recunoaștere facială rulează pe baza unor algoritmi părtinitori, care „aleg” cine este eligibil și cine nu să beneficieze de un serviciu sau produs);
• Viața privată în cazul în care camerele echipate cu recunoaștere facială sunt utilizate în spații publice în scop de supraveghere și control).

Cum putem acționa pentru a preveni utilizarea TRF pentru a limita drepturile și libertățile fundamentale?

Ca și în cazul altor tehnologii moderne asociate recunoașterii faciale, există numeroase eforturi globale și regionale de reglementare a TRF. Având în vedere că nivelul de intruzivitate al recunoașterii faciale și încălcarea conexă a drepturilor la confidențialitate și la protecția datelor vor varia în funcție de situația particulară, utilizarea TRF ar trebui să facă obiectul unei dezbateri democratice privind utilizarea acestuia și posibilitatea unui moratoriu.

În 2021, Consiliul Europei a emis Liniile directoare privind utilizarea TRF.[16] Documentul prevede, printre altele, că utilizarea recunoașterii faciale cu singurul scop de a determina culoarea pielii, convingerile religioase sau de altă natură, sexul, originea rasială sau etnică, vârsta, starea de sănătate sau starea socială ar trebui interzisă, cu excepția cazului în care sunt prevăzute garanții adecvate. În mod similar, recunoașterea „afectelor” adică utilizarea tehnologiilor de recunoaștere facială pentru a detecta trăsături de personalitate, sentimente interioare ale persoanei, sau sănătatea mintală este una periculoasă și trebuie interzisă, mai ales dacă va fi utilizată în procesele de angajare, acces la educație sau alte prestări sociale.

Legalitatea utilizării tehnologiilor de recunoaștere facială se va baza pe scopurile procesării biometrice prevăzute de lege și garanțiile necesare care completează Convenția nr. 108 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată de date personale, la care Republica Moldova este parte.[17]

În loc de concluzie, fiecare tehnologie are beneficii și riscuri, iar TRF nu este diferit. Aceasta poate fi utilizată în scopuri benefice precum prevenirea criminalității, dar și pentru a reprima drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei. Orice reglementare potențială a tehnologiei TRF în Moldova trebuie să echilibreze interesul public pentru disponibilitatea și utilizarea unei tehnologii cu riscuri potențiale pentru drepturile și interesele colective și individuale ale oamenilor. În contextul implementării rețelei 5G, posibilitatea de supraveghere continuă a persoanelor devine omniprezentă, motiv pentru care sunt necesare asigurări adiționale, iar în unele cazuri, moratoriu sau chiar interzicerea unor practici TRF.

Rămâneți alături de CRJM pentru a afla mai multe detalii despre noile tehnologii și drepturile omului în era digitală. Ne puteți urmări pe pagina noastră web CRJM.org și rețelele de socializare facebook, OK.ru, twitter, linkedin.

Acest articol face parte dintr-o serie de publicații non-academice realizate de Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) în cadrul proiectului „Program de capacitare în drepturi digitale” susținut de Centrul Internațional pentru Drept non-profit (ICNL). Opiniile exprimate aparțin CRJM şi nu reflectă în mod necesar poziția ICNL.

[1] The Economist, ‘Facial recognition technology will change the way we live’ (2017) The Economist <https://www.youtube.com/watch?v=nT_PXjLol_8>

[2] Nessa Lynch, Liz Campbell, Joe Purshouse, Marcin Betkier FACIAL RECOGNITION TECHNOLOGY IN NEW ZEALAND

[3] ‘CCTV watchdog warns UK police over use of facial recognition’ Financial Times <https://www.ft.com/content/ab60f9f2-bb26-11e7-8c12-5661783e5589>

[4] Joy Buolamwini, Vicente Ordóñez, Jamie Morgenstern, and Erik Learned-Miller „Facial Recognition

Technologies” A primer (2020), available at: https://global-uploads.webflow.com/5e027ca188c99e3515b404b7/5ed1002058516c11edc66a14_FRTsPrimerMay2020.pdf

[5] The Economist, ‘Facial recognition technology will change the way we live’ (2017) The Economist <https://www.youtube.com/watch?v=nT_PXjLol_8>

[6] Jose Sanchez del Rio, Daniela Moctezuma et. all „Automated border control e-gates and facial recognition systems” (2016) <https://ac.els-cdn.com/S0167404816300736/1-s2.0-S0167404816300736-main.pdf?_tid=67b63f7c-f3d5-11e7-b9ff-00000aab0f01&acdnat=1515348535_d8332765026e4e5ef6211303e1a43816>

[7] Maximiliane Koschyk „Big brother in Berlin „Face recognition technology gets tested” (2017) <http://www.dw.com/en/big-brother-in-berlin-face-recognition-technology-gets-tested/a-39912905> 

[8] Wochit Tech, „Alibaba Wants You to Pay for Things on Your Smartphone by Scanning Your Face” (2015) <https://www.youtube.com/watch?v=WRK91J0veQk> 

[9] Routers Staff „Just smile: In KFC China store, diners have new way to pay” Routers (2017) <https://uk.reuters.com/article/us-alibaba-payments-facialrecognition/just-smile-in-kfc-china-store-diners-have-new-way-to-pay-idUKKCN1BC4EL>  

[10] Wochit Tech, „Alibaba Wants You to Pay for Things on Your Smartphone by Scanning Your Face” (2015) <https://www.youtube.com/watch?v=WRK91J0veQk> 

[11] Yilun Wang, Michal Kosinski, „Deep neural networks are more accurate than humans at detecting sexual orientation from facial images” Journal of Personality and Social Psychology (2017) <https://osf.io/zn79k/>

[12] Ibid. summary

[13] Heather Murphy „Why Stanford Researchers Tried to Create a ‘Gaydar’ Machine” New York Times (2017) <https://www.nytimes.com/2017/10/09/science/stanford-sexual-orientation-study.html>

[14] John Markman „Facial Recognition: A Force for Good…or Government?” Forbes (2019)  https://www.forbes.com/sites/jonmarkman/2019/09/27/facial-recognition-a-force-for-good-or-government/?sh=16fd203b2154.

[15] Nessa Lynch, Liz Campbell, Joe Purshouse, Marcin Betkier „Facial Recognition Technology In New Zealand” (2021), https://apo.org.au/node/310281.

[16] Council of Europe, „Guidelines on the use of Facial Recognition” https://rm.coe.int/guidelines-on-facial-recognition/1680a134f3.

[17] Convenția nr. 108: https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=117361&lang=ro.

CRJM anunță concurs pentru:

1. Funcția: Ofițer de comunicare
2. Natura contractului: contract de muncă pe termen nedeterminat
3. Locul de muncă: biroul CRJM/ mixt pe perioada pandemiei
4. Data orientativă de angajare: conform acordului dintre părți. CRJM ar dori angajarea de îndată ce este posibil.

Persoanele care corespund cerințelor sunt invitate să expedieze o scrisoare de motivare și CV-ul, care să conțină datele de contact a cel puțin două persoane de referință, până la 18 aprilie 2021, ora 23.59, la adresa de e-mail: application@old2.old.crjm.org.

Atribuții:

Principalele sarcini ale Ofițerului de comunicare țin de:

1. comunicarea strategică a Asociației, în colaborare cu alte persoane;
2. gestionarea paginii web și a conturilor de pe rețelele sociale ale Asociației;
3. respectarea aspectelor de branding;
4. calitatea materialelor publicate de CRJM (imagine și text)
5. monitorizarea şi stocarea informației din media despre activitățile Asociației și impactul acestora;
6. asigurarea logistică a evenimentelor publice ale Asociației.

Proiectul fișei de post a Ofițerului de comunicare este disponibilă AICI.

Cerințe față de candidați:

1. studii superioare, preferabil în domeniul jurnalismului şi comunicării;
2. cunoașterea fluentă a limbii române și foarte bună a engleze. Cunoașterea altor limbi de circulație internațională constituie un avantaj;
3. folosirea calculatorului în activitatea zilnică şi posedarea la nivel avansat a MS Office, Windows şi internet;
4. cunoștințe în domeniul justiției și drepturilor omului, activismul civil și experiența anterioară în funcții similare constituie un avantaj.

Condiții de muncă:

1. mediu de lucru confortabil;
2. posibilități de dezvoltare profesională;
3. salariu motivant, care depinde de calificarea și experiența persoanei;
4. regim de muncă flexibil.

Procesul de selectare

Selectarea candidatului/candidatei va fi făcută în baza analizei CV-urilor și scrisorilor de motivare depuse, urmată de o probă scrisă și interviu. Informații suplimentare pot fi obținute la aceeași adresă de e-mail sau la tel. 022 843 601. 

Doar candidații/tele preselectați/te pentru proba scrisă și interviu vor fi contactați/te.

Prin depunerea documentelor pentru funcția solicitată, candidatul/a consimte implicit verificarea de către CRJM a informației furnizate de candidat/ă.

ATENȚIE – în cazul în care nu sunteți de acord ca CRJM să verifice informația la actualul angajator, vă rugăm să menționați expres acest fapt în scrisoarea de motivare. Motivarea acestei solicitări nu este necesară.                                                                        

CRJM este o organizație care activează în baza principiilor de incluziune. Noi valorificăm diferențele, promovăm egalitatea și abordăm frontal comportamente discriminatorii, astfel consolidând capacitatea organizațională. Toți/toate candidații/tele calificați/te sunt  încurajați/te să depună dosarul. Noi nu discriminăm în funcție de dizabilitate, rasă, culoare, etnie, gen, religie, orientare sexuală, vârstă, stare civilă, statut parental sau orice alt criteriu protejat prin lege.

Începând cu 1 ianuarie 2021, pentru prima dată, profesioniștii din justiție pot direcționa 2% din impozitul lor pe venit pentru anul precedent, la alegere, către o organizație necomercială sau un cult religios.

Ce este Mecanismul 2%?            

Mecanismul 2% permite contribuabililor să susțină financiar activitatea organizațiilor necomerciale sau a cultelor religioase care desfășoară activității de utilitate publică. Acesta nu este un impozit suplimentar pentru contribuabil. 2% din impozitul pe venit deja plătit va fi redirecționat de către organul fiscal că organizația indicată de Dumneavoastră.

Cui pot direcționa 2% din impozitul meu pe venit?

Asociațiilor obștești, fundațiilor și instituțiilor private, și cultelor religioase din Lista beneficiarilor 2%. Lista include peste 900 de organizații, iar contribuabilul poate singur decide unde merg cele 2% din impozitele sale.

Cum pot direcționa 2% în calitate de liber profesionist? Urmează 3 pași simpli:

1. Asigură-te că nu ai datorii la impozite pentru anii precedenți.
2. Depune declarația cu privire la impozitul pe venit pentru persoanele care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (forma DAJ17).

   

3. Completează în declarația DAJ17 Anexa 3D – indicând în ea codul fiscal ar organizației căreia vrei să-i oferi cele 2%. Codul fiscal este indicat în Lista beneficiarilor 2%.

   

4. Semnează și expediază declarația cel târziu până la 25 martie 2021

   

Ce se întâmplă după ce direcționez 2%

Până în ziua de 30 septembrie a anului în care a fost depusă declarația, Serviciul Fiscal de Stat (SFS) va calcula sumele care trebuie să fie direcționate către fiecare organizație, iar Ministerul Finanțelor va transfera suma respectivă în contul bancar al acesteia. Ulterior SFS va publica un raport cu sumele desemnate fiecărei organizații. Raportul pentru anul 2020 poate fi accesat aici.

IMPORTANT! Sumele nu vor ajunge la beneficiari dacă cel care le desemnează are datorii pentru anii precedenți la impozitul pe venit.

Cum pot fi utilizate sumele obținute în urma desemnării?

Odată ajunse la beneficiari, sumele obținute în urma desemnării procentuale urmează să fie utilizate în următoarele scopuri:

1. Pentru susținerea activităților de utilitate publică a organizațiilor necomerciale, sau a activităților sociale, morale, culturale sau de caritate ale entităților religioase;
2. Pentru acoperirea cheltuielilor administrative (plafonat).

Cum se va verifica folosirea sumelor obținute?

Regulamentului cu privire la mecanismul desemnării procentuale prevede un mecanism de control prin care Inspecția Financiară din cadrul Ministerului Finanțelor verifică corectitudinea utilizării sumelor de către beneficiarii 2%. Beneficiarii 2% trebuie să prezinte rapoarte privind modul de utilizare a sumelor 2%. Legea prevede sancțiuni pentru utilizarea neconformă sau neraportarea privind utilizarea desemnărilor procentuale, inclusiv amendă, restituirea banilor la buget, excluderea din mecanismul de desemnare procentuală pe o durată de doi ani, cu publicarea listei beneficiarilor excluși.

5 motive pentru care merită să desemnezi 2% din impozitul tău:

1. Nu te costă nimic! La stat vor ajunge 98% din impozitul tău. 2% vor fi direcționate către organizația pe care ai ales să o susții;
2. Participi la gestionarea banului public;
3. Ajuți comunitatea prin susținerea sectorului non-profit;
4. Sporești vizibilitatea, transparența și credibilitatea organizațiilor societății civile;
5. Promovezi filantropia.

La 12 martie 2021, după nouă luni de la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), majoritatea parlamentară a respins numirea doamnei Viorica PUICA la funcția de judecătoare a Curții Supreme de Justiție (CSJ). Respingerea a fost făcută fără că doamna PUICA să fie audiată de deputați și fără a se invoca vreun motiv anume. Această respingere contravine legii și subminează eforturile de a edifica o justiție independentă și profesionistă în Republica Moldova. Îndemnăm CSM să propună repetat Parlamentului candidatura doamnei Puica pentru funcția de judecătoare a CSJ.

La 9 iunie 2020, CSM a propus promovarea judecătoarei Viorica PUICA la CSJ. Judecătoarea Puica a fost declarată învingătoare în concursul pentru această funcție, după ce a concurat alături de cinci contracandidați. Decizia CSM de promovare are la bază rezultatele evaluării performanțelor profesionale, a evaluării experienței anterioare în funcția de judecător și a prestației candidaților la interviul în fața membrilor CSM. Doamna PUICA a fost susținută de majoritatea membrilor CSM. Niciun membru al CSM nu a formulat o opinie separată împotriva acestei propuneri.

La 15 iulie 2020, Comisia Juridică, numiri și imunități a Parlamentului (Comisia Juridică), cu majoritatea voturilor deputaților Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a respins propunerea de numire a Judecătoarei PUICA la CSJ. Raportul Comisiei Juridice nu conține vreo motivare, ci doar menționează lipsa numărului necesar de voturi al membrilor Comisiei. Membrii Comisiei nu au audiat judecătoarea, ceea ce era o practică a Comisiei Juridice până acum și nici nu au discutat despre calitățile ei profesionale. Candidatura Vioricăi PUICA a fost propusă pentru a fi discutată în plenul Parlamentului pe 16 și 20 iulie 2020, însă de fiecare dată acest subiect a fost exclus de pe agendă. La 22 iulie 2020, 15 organizații ale societății civile au făcut un apel public prin care au solicitat Parlamentului să nu încalce legea și să voteze cât mai curând posibil numirea doamnei Puica în funcția de judecătoare a CSJ.

La 12 martie 2021 (la o distanță de nouă luni de la aprobarea raportului Comisiei Juridice), majoritatea parlamentară PSRM-Pentru Moldova (Partidul Șor) a votat pentru respingerea propunerii de numire a doamnei PUICA în funcția de judecătoare a CSJ. În cadrul ședinței Plenului Parlamentului din 12 martie 2021 (de la minutul 8:43:24) examinarea candidaturii Vioricăi PUICA s-a rezumat la citirea proiectului de hotărâre și a raportului Comisiei Juridice. Nici de această dată Parlamentul nu a invitat-o pe judecătoare pentru audieri.  

Pe agenda ședinței Parlamentului din 12 martie 2021 figura numirea în funcțiile de vicepreședinte a CSJ a doamnei Tamara CHIȘCA-DONEVA (colegiul civil) și Nadejda TOMA (colegiul penal), iar în funcțiile de judecător al CSJ a domnilor Ghenadie PLĂMĂDEALĂ, Nicolae ȘOVA, Anatolie MINCIUNĂ și a doamnelor Oxana ROBU și Viorica PUICA. Toți acești candidați au fost audiați anterior de Comisia Juridică, cu excepția doamnei PUICA. Majoritatea parlamentară a votat numirea doamnei Tamara CHIȘCA-DONEVA. Această numire a trezit mai multe semne de întrebare în rândul opoziției parlamentare, dânsa făcând parte din completul de judecători care a participat la examinarea dosarului „Gemenii”, în urma căruia Republica Moldova a fost obligată să plătească despăgubiri de peste EUR 3,600,000. La fel, a fost votată numirea doamnei Nadejda TOMA. Majoritatea parlamentară a respins numirea domnilor Nicolae ȘOVA și Anatolie MINCIUNĂ, susținând rapoartele negative ale Comisiei Juridice în privința lor. Fără a aduce vreun motiv, numirea doamnei Oxana ROBU și a domnului Ghenadie PLĂMĂDEALĂ în funcția de judecători ai CSJ nu a fost discutată, deși, potrivit agendei, aceasta trebuia să aibă loc până la discutarea subiectului privind numirea doamnei PUICA. Abordarea selectivă de punere la vot a candidaturilor propuse pentru numirile la CSJ trezește mari semne de întrebare, mai ales având în vedere că, de peste un an de zile, plenul CSJ nu se poate convoca din lipsă de cvorum. În prezent, la CSJ sunt ocupate doar 22 funcții de judecători din totalul celor de 33 care sunt prevăzute de lege.

Potrivit articolului 9 al Legii cu privire la CSJ, Parlamentul poate refuza numirea judecătorilor CSJ doar în cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidaților, de încălcare a legislației sau a procedurilor legale de selectare și promovare a lor. Raportul Comisiei Juridice cu privire la doamna PUICA nu include niciunul din aceste motive. Nici în cadrul ședinței plenare, deputații care au votat pentru respingerea candidaturii doamnei PUICA nu au oferit vreo explicație care să argumenteze refuzul. În același timp, astfel de explicații au fost oferite în cazul altor candidați.

Judecătoarea Viorica PUICA se bucură de o reputație ireproșabilă în sistemul judecătoresc și este cunoscută drept o persoană cu o integritate incontestabilă și profesionalism desăvârșit. În 2007, dna Puica a fost desemnată de către CSM drept cel mai bun judecător din Moldova. În 2018, în cadrul ultimei evaluări profesionale ordinare a judecătorilor, performanțele judecătoarei au fost apreciate cu calificativul „excelent”. Numirea judecătoarei Viorica PUICA la CSJ a fost susținută și de către , Asociația judecătorilor Vocea Justiției, precum și de către colectivul judecătorilor Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Respingerea unei asemenea candidate transmite un semnal alarmant judecătorilor onești din Republica Moldova și subminează și mai mult încrederea în existența unei voințe politice veritabile de reformare a sistemului de justiție. Mai mult, Refuzul nemotivat de a promova o judecătoare constituie o interferență a legislativului în independența justiției. Acest proces confirmă încă o dată necesitatea modificării Constituției Republicii Moldova în vederea excluderii competenței Parlamentului de a numi judecătorii CSJ. Această inițiativă a fost salutată de Comisia de la Veneția, însă cu regret, Parlamentul de două ori a eșuat să adopte această modificare.

Organizațiile semnatare condamnă refuzul Parlamentului de a o promova pe judecătoarea Viorica PUICA la CSJ. Refuzul Parlamentului contravine legii, descurajează judecătorii onești și subminează din rădăcini eforturile de edifica o justiție independentă și profesionistă în Republica Moldova, constituind o interferență crasă în independența justiției.

Organizațiile semnatare îndeamnă CSM să o propună repetat pe doamna PUICA pentru funcția de judecătoare a CSJ. De asemenea, îndemnăm Parlamentul cu prima ocazie să modifice Constituția prin excluderea Parlamentului din procesul de numire a judecătorilor pentru a spori independența judecătorilor.

Declarația publică în limba română poate fi accesată AICI.

Declarația publică în limba engleză poate fi acceastă AICI.

Organizațiile semnatare:

1. Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM)
2. Institutul de Politici Publice (IPP)
3. Comunitatea “WatchDog.MD”
4. IDIS “Viitorul”
5. Centrul „Acces-info”
6. RCTV Memoria
7. Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE)
8. Asociația pentru Politică Externă (APE)
9. Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă (AGER)
10. Amnesty International Moldova (AIM)
11. Fundația Soros Moldova (FSM)
12. CPR Moldova
13. Promo-LEX
14. Asociația pentru Democrație Participativa ADEPT
15. Centrul de Analiză și Prevenire a Corupției (CAPC)

Sursa imaginii: Magistrat.md