La 26 ianuarie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a făcut public raportul său de activitate pentru anul 2011. Potrivit raportului, în anul 2011, CtEDO a înregistrat 64,500 de cereri, cu circa 5% mai mult decât în 2010 (61,300), dintre care 1,025 au fost depuse împotriva Moldovei. În acelaşi an, CtEDO a emis decizii cu privire la 52,188 de cereri, adică cu 27% mai mult decât în 2010 (41,183). Dintre acestea, 592 de cereri vizau Republica Moldova. Cifrele da mai sus sugerează că în 2011 CtEDO a examinat cu aproximativ 12,000 de cereri mai puţin decât a primit. Drept urmare, la 31 decembrie 2011 numărul cererilor pendinte la Curte era cu 9% mai mare decât cu un are în urmă. La 31 decembrie 2011, la Curtea de la Strasbourg „aşteptau” să fie examinate 151,600 de cereri.Deşi la CtEDO pot fi depuse cereri împotriva a 47 de ţări, circa 75% din cererile pendinte sunt îndreptate împotriva a 9 state. Astfel, 26.6% (40,250) din aceste cereri sunt îndreptate împotriva Federaţiei Ruse; 10.5% (15,950) îi revin Turciei; 9.1% (13,750) vizează Italia, iar 8.1% (12,300) – România. După numărul cererilor pendinte, Moldova este pe locul 8, cu 2.8% sau 4,250 de cereri pendinte, depăşind astfel de state ca Franţa, Germania, Marea Britanie sau Bulgaria, care au o populaţie mult mai mare decât cea a Republicii Moldova.În anul 2011, CtEDO a pronunţat 1,157 de hotărâri, cu 23% mai puţin faţă de anul trecut (1,499). 269 hotărâri au fost adoptate de către Comitetul de 3 judecători. Descreşterea numărului de hotărâri se explică prin faptul că au fost examinate mai puţine cauze foarte asemănătoare cauzelor în care există o jurisprudenţă bogată a CtEDO. Mai mult de 35% din hotărârile pronunţate în 2011 vizau 4 ţări: Turcia (174), Rusia (133), Ucraina (105) şi Grecia (73). În 2011, CtEDO a constatat cel mai des încălcarea dreptului la un proces echitabil (art. 6 CEDO) (33.7%), a interzicerii torturii (art. 3 CEDO) (15.1%) şi a dreptului de proprietate (art. 1 Prot. 1) (14.6 %).Informaţii statistice pentru anul 2011 cu privire la cauzele moldoveneşti În anul 2011, la CtEDO au fost înregistrate 1,025 cereri îndreptate împotriva Moldovei, ceea ce este cu 8.5% mai multe cereri decât în 2010, când au fost înregistrate 945 de cereri. Creşterea numărului cererilor depuse are loc după ce în anul 2010 numărul cererilor depuse a scăzut substanţial (28.5%) comparativ cu 2009. După numărul de cereri înregistrate în 2011 raportat la populaţia ţării, Moldova se află pe locul 3, cu indicele 2.88 cereri la 10,000 locuitori, după Serbia şi Montenegro. În 2010, Moldova s-a situat pe locul 6.Din 1998 până în 2011, CtEDO a înregistrat 7,416 de cereri îndreptate împotriva Moldovei. Dintre acestea, instanţa a finalizat examinarea a doar 43.5% dintre acestea. În privinţa a mai mult de jumătate din cererile depuse la CtEDO împotriva Moldovei (56.5%) procedurile încă nu s-au finalizat. Din cauzele moldoveneşti în privinţa cărora s-a finalizat examinarea, 92.3% au fost declarate inadmisibile sau scoase de pe rol, iar în 7.6% (268) au fost pronunţate hotărâri (cereri serioase). Potrivit statisticii împotriva tuturor statelor, în medie, CtEDO pronunţă hotărâri în 4-6% din cereri. Aceste date confirmă că procentajul cererilor „bune” îndreptate împotriva Moldovei este mai mare decât media la CtEDO. Procentul sporit al cererilor „bune” ar putea vorbi despre existenţa problemelor cronice în sistemul de drept al Republicii Moldova, dar şi despre o mai bună cunoaştere de către avocaţi a practicii CtEDO.Până la 31 decembrie 2011, CtEDO a pronunţat 227 de hotărâri în cauzele moldoveneşti, devânsând la acest capitol aşa ţări ca Portugalia sau Germania, ţări care au aderat la Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului cu mult timp înaintea Moldovei. 16 dintre hotărârile de mai sus vizează doar satisfacţia echitabilă, prin 2 hotărâri cererile au fost scoase de pe rol, iar în alte 3 cauze au existat câte două hotărâri. Dintre cele 203 de hotărâri în care a fost examinat irevocabil fondul, doar în 2 hotărâri CtEDO a constatat că Republica Moldova nu a încălcat Convenţia (Flux nr. 6 v. Moldova şi Ivanţoc ş.a. v. Moldova şi Rusia). Printre cele mai dese violări constatate în aceste hotărâri sunt: neexecutarea hotărârilor judecătoreşti naţionale – în cel puţin 57 dintre aceste hotărâri; maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare – în cel puţin 22 hotărâri; casarea iregulamentară a hotărârilor judecătoreşti irevocabile – în cel puţin 20 hotărâri; condiţiile proaste de detenţie – în cel puţin 17 hotărâri; libertatea de exprimare – în cel puţin 15 hotărâri.Dintre cele 31 de hotărâri pronunţate în cauzele moldoveneşti în anul 2011, 7 hotărâri se refereau la neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive (art. 6 CEDO); în 5 hotărâri CtEDO a constat maltratarea sau neanchetarea adecvată a maltratărilor (art. 3 CEDO); în alte 5 hotărâri – încălcarea dreptului la libertate şi siguranţă (art. 5 CEDO); 4 hotărâri conţin violări ale dreptului la un recurs efectiv (art. 13 CEDO); iar în 3 hotărâri CtEDO a constatat violarea Convenţiei datorită acordării compensaţiilor insuficiente la nivel naţional (art. 5 para. 5 şi art. 8 CEDO).În baza celor 227 de hotărâri CtEDO, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească peste EUR 12.8 mln. Prin cele 31 de hotărârii pronunţate în 2011, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de EUR 337,558, dintre care mai mult de 1/3 printr-o singură hotărâre. Astfel, prin hotărârea Megadat.com. SRL v. Moldova Guvernul a fost obligat să plătească EUR 130,000. De regulă, compensaţiile acordate de CtEDO sunt plătite reclamantului în termen. În câteva cazuri, plata a întârziat cu câteva zile.

Independenţa, buna funcţionare şi încrederea în justiţie reprezintă un scop atât pentru judecătorii din Republica Moldova, cât şi pentru societate în general, iar una din cele mai importante figuri care trebuie să contribuie la sporirea independenţei, bunei funcţionări şi încrederii în justiţie este Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie (CSJ). Este important ca la selectarea şi desemnarea Preşedintelui CSJ, rolul politicului să fie redus la parafarea deciziei organului de autoadministrare judecătorească, iar decizia organului de autoadministrare judecătorească să fie adoptată în strictă conformitate cu legea, respectând principiile fundamentale ale democraţiei şi statului de drept, inclusiv transparenţa, responsabilitatea şi obiectivitatea.Funcţia de Preşedinte a CSJ a devenit vacantă în primăvara acestui an. Pentru a suplini această funcţie vacantă, în noiembrie 2010 Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a anunţat concurs. Termenul pentru depunerea dosarelor pentru acel concurs a expirat în februarie 2011, iar la concurs s-au înscris 5 candidaţi. În răspuns la un apel făcut în martie 2011, Preşedintele CSM a confirmat în scris că CSM va face publice CV-urile candidaţilor şi că va audia public candidaţii cu privire la programele lor. Totuşi, în CSM nu a făcut acest lucru. În cadrul concursului, 3 candidaţi şi-au retras candidaturile, iar ceilalţi 2 candidaţi nu au acumulat numărul necesar de voturi. Drept urmare, a fost anunţat un nou concurs. Termenul de depunere a documentelor pentru acest concurs a expirat la 16 octombrie 2011.Pe ordinea de zi a ședinței CSM din 1 noiembrie 2011 este inclusă chestiunea cu privire la desfășurarea concursului pentru suplinirea funcției de președinte al CSJ. Lista candidaților la funcția de președinte a CSJ a fost publicată abia la sfârșitul săptămânii trecute, din care am constatat că au aplicat doi candidaţi. Până la moment, CV-urile candidaților nu au fost publicate și CSM nu a făcut nici un anunț public despre data preconizată pentru desfășurarea concursului, în afară de publicarea ordinii de zi a ședinței din 1 noiembrie.Durata și complexitatea procesului de selectare (început încă în noiembrie 2010; depunerea și retragerea ulterioară a unor candidaturi; demisia unui candidat; reînceperea funcției de către alt candidat, care anterior a fost eliberat din funcție prin hotărârea Parlamentului, declarată ulterior neconstituțională; retragerea și participarea din nou la concurs al altui candidat), declaraţiile politicienilor și chiar ale unor candidați până la noul concurs, precum și lipsa CV-urilor candidaților ce participă la concursul anunțat în septembrie 2011, ar putea crea impresia că selectarea va avea loc în funcţie de anumite preferinţe politice sau alte criterii neclare, fapt care este inadmisibil. Datorită rolului Președintelui CSJ la sporirea independenţei, bunei funcţionări şi încrederii în justiţie, este deosebit de importantă maxima transparență și corectitudine în procesul de selectare a Președintelui CSJ.Din aceste considerente, reiterăm apelul din martie 2011 și solicităm din nou CSM-ului:plasarea pe pagina web a CSM a CV-urilor candidaților la funcția de Președinte a CSJ şi a oricăror alte acte publice privind corespunderea criteriilor de integritate, probitate şi profesionalism;înştiinţarea din timp a publicului despre data şi locul şedinţei CSM la care vor fi examinate candidaturile persoanelor înscrise în concurs şi asigurarea minimului de posibilităţi de acces public;audierea în şedinţă publică a candidaţilor înscrişi în concurs, cu privire la poziţia lor faţă de situaţia în justiţie şi măsurile pe care le vor implementa în cazul alegerii în funcţia de Preşedinte al CSJ;indicarea în hotărârea CSM a motivelor detaliate cu privire la selectarea unui candidat, despre neselectarea celuilalt candidat şi asigurarea publicării hotărârii respective pe pagina web a CSM în cel mult 24 de ore de la adoptare.* * *Persoane de contact:Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Vladislav GribinceaAsociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, Igor Boțan

Curtea Supremă de Justiţie, în calitate de instanţa judecătorească supremă, ar trebui să se bucure de cea mai înaltă încredere din partea publicului şi să servească drept exemplu pentru toţi judecătorii. Această încredere se obţine, în primul rând, reieşind din comportamentul reprezentanţilor Curţii Supreme de Justiţie şi mesajele difuzate de aceasta.Pe de altă parte, libertatea de exprimare presupune discreţia autorului informaţiei de a alege ce informaţie să răspândească şi în ce mod. Potrivit Avizului 7(2005) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, nu trebuie să existe tentative de a preveni mass-media de a critica organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar. Când un judecător sau o instanţă judecătorească este provocată sau atacată de către mass-media, judecătorul ar trebui să se abţină, iar reacţia ar trebui să vină prin intermediul Consiliul Superior al Magistraturii sau al Asociaţiei judecătorilor. Această reacţie trebuie să aibă scopul corectării informaţiei denaturate răspândite.Recent, Curtea Supremă de Justiţie a revenit la practica de a reacţiona, prin comunicate de presă plasate pe pagina web a instanţei, la mesaje răspândite de mass-media în care este criticat modul în care funcţionează justiţia din Republica Moldova sau îşi desfăşoară activitatea unii judecători. Astfel, la 5 şi 6 octombrie 2011, pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie au apărut două comunicate de presă în care se conţineau replici la opinii răspândite prin intermediul mass-media în ceea ce priveşte actualul Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţiei. Prima replică era adresată unui analist politic, iar ce-a de-a doua – redacţiei unui ziar. În esenţă, replicile se referă la aprecierea dată actualului Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, şi nu la inexactităţi factologice majore. În finalul primei replici, este adresată solicitarea „profesioniştilor în drept” „de a nu-şi expune public opiniile care nu reflectă, nici măcar tangenţial, situaţia de drept şi de fapt”.Subsemnaţii subliniază că, timp de câteva luni, Curtea Supremă de Justiţie nu a recurs la astfel de comunicate de presă şi regretă revenirea după 4 octombrie 2011 la practica replicilor. Spre regret, contrar recomandărilor Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, aceste „replici” vin direct de la o instanţă judecătorească, şi nu de la Consiliul Superior al Magistraturii sau Asociaţia judecătorilor. Deşi sunt plasate pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie, fiecare dintre „replici” este adresată unei singure persoane. Textul şi spiritul „replicilor” ar putea crea impresia că comunicatele de pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie reprezintă opinia conducătorului instanţei, şi nu a tuturor judecătorilor acesteia. Mai mult, „replicile” nu vizează inexactităţi factologice majore, ci opiniile unor persoane despre un anumit judecător, care deţine şi funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. Astfel de replici doar alimentează discuţii în contradictoriu şi nu contribuie la clarificarea pentru public a inexactităţilor răspândite. Mai mult, considerăm că astfel de mesaje ştirbesc imaginea Curţii Supreme de Justiţie şi ar putea stimula un comportament similar al altor judecători. De asemenea, apreciem solicitarea din prima replică drept o tentativă inadmisibilă într-o societate democratică de a preveni mass-media de a critica organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar.Din motivele de mai sus, solicităm Curţii Supreme de Justiţie să se abţină pe viitor de la replicile publice emise până acum.* * *Persoană de contact:Vladislav GRIBINCEA, Preşedinte, Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Capitolul 1 al Raportului Promo-LEX privind Drepturile Omului în 2009-2010: ”Dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus relelor tratamente”  (2011)

Cercetare cu privire la instituția reținerii în Republica Moldova (2011)

Comentariu la Legea cu privire la libertatea de exprimare (2011)