La 27 ianuarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a făcut public raportul său de activitate pentru anul 2010. Potrivit raportului, în anul 2010, CtEDO a înregistrat 61,300 de cereri (cu 17% mai mult decât în 2009), dintre care 945 au fost depuse împotriva Moldovei. În același an, CtEDO a examinat 41,183 de cereri (cu 16% mai mult decât în 2009), dintre care circa 500 sunt cauze moldovenești. Din aceste date statistice reiese că în anul 2010 CtEDO a înregistrat cu 20,000 de cereri mai mult decât a examinat, fapt care confirmă că la moment instanța primește mai multe cereri decât aceasta poate examina.
La 31 decembrie 2010, la Curtea de la Strasbourg ”așteptau” să fie examinate 139,650, adică de 3,5 ori mai mult decât aceasta a examinat în anul 2010. Deși la CtEDO pot fi depuse cereri împotriva a 47 de țări, circa 70% din cererile pendinde sunt îndreptate împotriva a 7 state. Astfel, 28.9% (40,300) din aceste cereri sunt îndreptate împotriva Federației Ruse; 10.9% (15,200) îi revin Turciei; 8.6% vizează România (11,950), iar 7.5% (10,450) Ucraina. După numărul cererilor pendinte, Moldova este pe locul 7, cu 2.8% și 3,826 de cereri, depășind așa țări ca Franța, Germania, Marea Britanie sau Bulgaria, care au o populație de zeci de ori mai mare decât cea a Republicii Moldova.
În anul 2010, CtEDO a pronunţat 1,499 de hotărâri. O mare parte dintre acestea (32.5 %) constituie cauze repetitive, adică cauze foarte asemănătoare cauzelor în care există o jurisprudență bogată a CtEDO. Cele mai multe hotărâri au fost pronunțate în cauzele îndreptate împotriva Turciei (228), Rusiei (204), României (135) și Poloniei (87). În cauzele îndreptate împotriva Moldovei au fost pronunțate 28 de hotărâri.
În anul 2010, la CtEDO au fost înregistrate cu 28% mai puține cereri îndreptate împotriva Moldovei decât în 2009, când au fost înregistrate 1,322 de cereri. O astfel de scădere are loc pentru prima dată. Totuși, chiar și așa, după numărul de cereri înregistrate în 2010 raportat la populația țării, Moldova se află pe locul 6, cu indicele 2.65 cereri la 10,000 locuitori, după Montenegro, Liechtenstein, Slovenia, Monaco și România. În 2009, Moldova s-a situat pe locul 4, cu indicele 3.70.
Din 1998 până în 2010, CtEDO a înregistrat 6,381 de cereri îndreptate împotriva Moldovei. Dintre acestea, instanța a finalizat examinarea a doar 2,694 (42%). Prin urmare, în privința a mai mult de jumătate din cererile depuse la CtEDO împotriva Moldovei (58%) procedurile încă nu s-au finalizat. Conform situației la 31 Decembrie 2010, circa 74% (2,824) din cererile în privința cărora procedurile încă nu s-au finalizat erau repartizate spre examinare judecătorului unic sau unui comitet din 3 judecători, adică erau considerate drept cereri în care nu există vreo aparență de violare a Convenției. Din cauzele moldovenești în privința cărora s-a finalizat examinarea, 91.2% au fost declarate vădit inadmisibile și 8.8% (242) au ajuns să fie examinate de camerele din 7 judecători. Potrivit statisticii împotriva tuturor statelor, în medie, CtEDO a examinat în camere din 7 judecători 4-6% din cereri. Aceste date confirmă că cererile îndreptate împotriva Moldovei sunt cu cel puțin 50% mai des examinate de camere decât media la Curte, adică procentajul cererilor ”bune” este mai mare decât media. Procentul sporit al cererilor ”bune” ar putea vorbi despre existența problemelor cronice în sistemul de drept al Republicii Moldova, dar și despre o mai bună cunoaștere de către avocați a practicii CtEDO.
Până la 31 decembrie 2010, CtEDO a pronunțat 196 de hotărâri în cauzele moldovenești, devânsând la acest capitol așa țări ca Portugalia sau Germania, țări care au aderat la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului cu mult timp înaintea Moldovei. 15 dintre hotărârile de mai sus vizează doar satisfacția echitabilă, prin 2 hotărâri cererile au fost scoase de pe rol, iar în alte 3 cauze au existat câte două hotărâri. Dintre cele 176 de hotărâri în care a fost examinat irevocabil fondul, doar într-o singură hotărâre (Flux nr. 6), CtEDO, cu 4 voturi pro și 3 împotrivă, nu a fost constatată vreo violare a Convenței. Printre cele mai dese violări constatate în aceste hotărâri sunt: neexecutarea hotărârilor judecătorești naționale – puțin peste 50 dintre aceste hotărâri; maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare – în cel puțin 17 hotărâri; casarea iregulamentară a hotărârilor judecătorești irevocabile – în cel puțin 16 hotărâri; condițiile proaste de detenție – în cel puțin 15 hotărâri; libertatea de exprimare – în cel puțin 15 hotărâri.
Dintre cele 28 de hotărâri pronunțate în cauzele moldovenești în anul 2010, în 8 hotărâri CtEDO a constat maltratarea, neanchetarea adecvată a maltratărilor, fie neatragerea cuvenită la răspundere pentru maltratare (art. 3 CEDO); 8 hotărâri se refereau doar la satisfacția echitabilă (art. 41 CEDO); 4 hotărâri conțin violări ale dreptului la un recurs efectiv (art. 13 CEDO); iar anchetarea inadecvată a deceselor (art. 2 CEDO), dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO) și dreptul la libertatea de asociere (art. 11 CEDO) au fost încălcate fiecare în 3 hotărâri.
În baza celor 196 de hotărâri CtEDO, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească peste EUR 12.5 mln. Prin cele 28 de hotărârii pronunţate în 2010, Guvernul Republicii Moldova a fost obligat să plătească compensaţii în mărime de EUR 554,208.83, dintre care mai mult de jumătate printr-o singură hotărâre. Astfel, prin hotărârea Baroul Partner-A Guvernul a fost obligat să plătească EUR 328,000. De regulă, compensațiile acordate de CtEDO sunt plătite reclamantului în termen. În câteva cazuri, plata a întârziat cu câteva zile.
Pe lângă hotărârile de mai sus, prin 96 decizii, CtEDO a încetat examinarea cererilor îndreptate împotriva Moldovei în baza reglementărilor amiabile, fie atunci când Guvernul a recunoscut violarea și a propus o compensație rezonabilă, însă reclamantul nu a fost de acord. 51 dintre aceste decizii au fost adoptate în anul 2010, ceea ce este cu 243% mai mult decât în 2009, când au fost adoptate 21 de astfel de decizii. Acest fapt confirmă că, contrar practicii din anii 2005-2008, în anul 2010 Guvernul Republicii Moldova a manifestat o mai mare deschidere pentru reglementarea amiabilă a cauzelor în care probabilitatea condamnării era mare. În baza celor 51 de decizii Guvernul a fost obligat să plătească compensații în mărime de EUR 184,897. Cea mai mare sumă a fost acordată în cauza Episcopia de Edineţ şi Briceni c. Moldovei – EUR 81,000.
Organizațiile semnatare fac apel către Guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova să lanseze procesul de reformare a justiției după o evaluare amplă a sistemului şi situației actuale, cu implicarea reprezentanților tuturor actorilor sistemului de justiție şi ai societății civile, cu abținere de la abordări politizate şi care ar putea afecta principiile statului de drept.
Apreciem obiectivele şi acțiunile prioritare la capitolul Reforma Justiției, incluse în proiectul Programului de activitate al Guvernului pentru perioada 2011‐2014, în special, includerea acțiunilor ce țin de reforma hărții judiciare, asigurarea pregătirii adecvate a judecătorilor, revizuirea termenului inițial la numirea judecătorului, sporirea substanțială a remunerării judecătorilor, lărgirea numărului şi competențelor personalului care asistă judecătorii şi a competențelor acestuia, extinderea transparenței în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii.
În acelaşi timp, unele acțiuni propuse, cum ar fi reformarea instituției imunității judecătorilor ridică semne de întrebare din punct de vedere al independenței judecătorului, al stabilității şi eficienței generale a sistemului.
Este regretabilă omisiunea propunerii de efectuare a evaluării generale a sistemului actual, pregătirea unei strategii complexe de reformare a justiției. Pentru a avea succes, reforma justiției trebuie să fie complexă, corelată şi efectuată în coordonare şi cu participarea directă a reprezentanților puterii judecătoreşti, pentru a asigura eficiența şi calitatea reformării.
În acest context, recomandăm insistent autorităților politice ale statului să înceapă reforma justiției prin:
- Efectuarea, cu implicarea şi utilizarea efectivă a expertizei organismelor internaționale relevante, a unei evaluări ample a sistemului de justiție, pentru a elabora o strategie de reformare a justiției care ar aborda şi propune soluții pentru problemele importante;
- Crearea grupurilor de lucru sau a agențiilor inter‐departamentale, care ar coordona reforma principalelor componente, şi anume reforma constituțională, reforma justiției penale, contravenționale, civile şi de contencios administrativ;
- Organizarea dezbaterilor publice în vederea discutării recomandărilor pentru a fi incluse în strategie;
- Implicarea plenară a reprezentanților organismelor internaționale relevante în elaborarea strategiei de reformare a justiției;
- Crearea unui Consiliu (Comitet) național pentru supravegherea reformei justiției, care ar include reprezentanți din Parlament, Guvern, ai Preşedintelui RM, Consiliul Superior al Magistraturii, judecători, Consiliul Superior al Procurorilor, avocați, societatea civilă, mediu academic. Reprezentanții politici nu ar trebui să dețină majoritatea în Consiliul respectiv;
- Abținerea de la acțiuni subite, neevaluate şi coordonate prealabil, care ar putea dăuna serios derulării cu succes a procesului de reformă.
Contact:
- Centrul de Resurse Juridice din Moldova
- Asociația pentru Democrație Participativă ADEPT
- Asociația Promo‐LEX
Organizaţiile semnatare ale prezentului Apel îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu randamentul redus al eforturilor reale de reformare a justiţiei şi resursele insuficiente alocate în acest sens de autorităţile politice ale statului în bugetul pentru anul 2011.
La baza acestor îngrijorări stau următoarele constatări:
1. Actualul Guvern şi Parlamentul Republicii Moldova şi-au asumat reforme substanţiale în domeniul justiţiei, care implică inevitabil cheltuieli importante, suplimentarea considerabilă a resurselor financiare alocate justiţiei fiind o prioritate prevăzută în Programul de Guvernare.
2. Proiectul legii bugetului de stat pentru anul 2011 a fost prezentat de către Ministerul Finanţelor spre examinare Guvernului şi urmează a fi aprobat de către Guvern în cel mai apropiat timp. Conform proiectului, publicat pe pagina web a Ministerului Finanţelor, cheltuielile alocate pentru instanţele judecătoreşti constituie 159,200 mii lei, faţă de 131,500 mii lei prevăzuţi în Legea bugetului de stat pentru anul 2010 (cheltuielile reale în urma executării bugetului diferă). Astfel, cheltuielile pentru toate instanţele judecătoreşti din ţară (53 la număr), programate pentru anul 2011, sînt cu 21% mai mari decît cele prevăzute pentru anul 2010.
3. Legislaţia Republicii Moldova reglementează distinct procedura de estimare şi alocare a cheltuielilor pentru înfăptuirea justiţiei. Potrivit art.121 al Constituţiei, resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sînt aprobate de Parlament şi sînt incluse în bugetul de stat, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii (a se vedea şi art.22 al Legii privind organizarea judecătorească). Acest mecanism a fost pus în aplicare în anul 2008, prin Hotărîrea Parlamentului nr.183-XVI din 10.07.2008, dar nu a mai fost respectat la elaborarea bugetelor pentru anii 2009-2010, deşi Consiliul Superior al Magistraturii a făcut propunerile corespunzătoare Parlamentului.
4. Pentru anul 2011, Consiliul Superior al Magistraturii a estimat şi aprobat proiectele bugetelor curţilor de apel şi ale judecătoriilor, în sumă de 170442,8 mii lei (Hotărârea CSM nr. 358/23 din 23.07.2010). Această sumă include doar cheltuielile elementare ale instanţelor judecătoreşti şi nu iau în calcul bugetul Curţii Supreme de Justiţie şi nici eventualele reforme. Totuşi, demersul Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost examinat de Parlament, iar suma inclusă de Ministerul Finanţelor în proiectul legii bugetului de stat pentru anul 2011 este cu 19% mai mică decât cheltuielile elementare solicitate de Consiliul Superior al Magistraturii. În acelaşi timp, pentru anul 2011, numai veniturile preconizate a fi acumulate în buget de la taxa de stat pentru cauzele examinate în instanţele judecătoreşti sânt de 90,000 mii lei, adică, de 57% din suma totală alocată pentru instanţele judecătoreşti.
5. Reforma justiţiei constituie o prioritate majoră a actualei guvernări, care s-a angajat să asigure schimbări calitative în domeniu şi să redea încrederea în justiţie, însă aceste schimbări nu vor fi posibile fără investiţii publice considerabile. Cu regret, constatăm că declaraţiile politice nu sîănt susţinute cu eforturi administrative şi investiţii financiare pe măsură, iar această abordare nu va contribui la schimbarea esenţială a situaţiei.
Pentru a preveni efectele negative, în contextul examinării proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2011, facem apel către Guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova, îndemnînd aceste autorităţi ale statului, să:
Examinarea şi promovarea proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2011 constituie o primă oportunitate eficientă pentru demonstrarea seriozităţii şi voinţei politice de promovare a reformelor în justiţie şi ratarea acestei oportunităţi va menţine starea de lucruri în fază de stagnare, care demult trebuie depăşită.
* * *
Persoane de contact:
Corneliu GURIN, ADEPT
Vladislav GRIBINCEA, Centrul de Resurse Juridice din Moldova