Între 14 și 18 decembrie 2014, o delegație de nouă persoane din Republica Moldova a fost într-o vizită de lucru în Aurich, Germania (Saxonia de Jos). Delegația a fost formată din cinci membri ai Colegiului Disciplinar (CD) și un membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), desemnați de instituțiile respective, un reprezentant al Fundației germane pentru Cooperare Juridică Internațională (Fundația IRZ) și doi reprezentanți din partea Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM). Scopul vizitei a fost schimbul de experiență între specialiștii germani și moldoveni în domeniul sistemului răspunderii disciplinare a judecătorilor. Experții germani au fost judecători în funcție și în demisie din instanțe de contencios administrativ și drept comun.

În cadrul atelierului, delegația Moldovei a prezentat sistemul judiciar din Republica Moldova, rolul CSM și sistemul răspunderii disciplinare conform Legii noi cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015 (Legea RDJ). Membrii delegației moldovenești și-au exprimat opiniile cu privire la unele aspecte problematice din noua Lege RDJ, cum ar fi: oportunitatea și eficiența completului de admisibilitate a CD, lipsa autonomiei funcționale și a unui rol clar a inspecției judiciare, formularea complicată a unor abateri disciplinare, lipsa posibilității de a contesta pe fond hotărârile CSM cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor etc. De asemenea, a fost consultată opinia experților germani cu privire la unele prevederi din proiectul regulamentului CD care actualmente se află la etapa definitivării.

Experții germani, la rândul lor, au descris cum au loc procedurile disciplinare în țara lor. Sistemul judiciar din Germania este unul specific, și prin urmare, și sistemul de răspundere disciplinară german diferă de sistemul din Republica Moldova. Fiecare land din Germania are un sistem de trei nivele: prima instanță, tribunalele și instanțele supreme. Germania mai are instanțele supreme federale, care însă, sunt de o relevanță minoră pentru Republica Moldova. Sistemul judiciar german nu are un organ de auto-administrare unic, cum este CSM în Moldova, funcția de administrare fiind exercitată de Ministerul Justiției și președinții instanțelor de judecată. De asemenea, sistemul german nu are o lege specială pentru răspunderea disciplinară a judecătorilor. În procedurile disciplinare contra judecătorilor sunt aplicate normele generale cu privire la răspunderea disciplinară a funcționarilor, iar ”abaterile disciplinare” rezultă din încălcarea obligațiilor prevăzute de diferite acte normative și se numesc ”încălcări de serviciu”. În cadrul oricărei proceduri disciplinare, organul disciplinar urmează să răspundă la trei întrebări:

1. Care este obligația prevăzută de legea încălcată de judecător?
2. I se impută judecătorului încălcarea respectivă?
3. A fost nejustificată încălcarea judecătorului?

În urma acestui test organul disciplinar constată dacă judecătorul a comis sau nu o încălcare de serviciu și dacă este necesară aplicarea unei sancțiuni.

În Saxonia de Jos, cauzele disciplinare sunt examinate de instanțele de judecată în funcție de nivelul judecătorului vizat în proceduri. Președinții de instanțe, de asemenea, au un rol de responsabilizare disciplinară și pot examina sesizările depuse împotriva judecătorilor sau se pot autosesiza. Președintele de instanță discută cu judecătorul în cauză și poate să-i aplice un avertisment, dacă este cazul. Dacă încălcările de serviciu sunt mai grave, cauza este remisă organelor disciplinare (prima instanță, într-un complet de 3 judecători din tribunale și a doua instanță, în complet de 5 judecători din curtea supremă a landului). În cadrul procedurii disciplinare, judecătorul este informat cu privire la faptele imputabile și este audiat. În cadrul procedurii se examinează toate probele disponibile. Organul disciplinar poate constata încălcarea de serviciu, dar poate concluziona din circumstanțele cauzei că aplicarea unei sancțiuni nu este oportună.

În cazul în care circumstanțele cauzei o cer, organul disciplinar poate aplica judecătorului următoarele sancțiuni:

a)      Avertismentul – o ocară în scris a judecătorului;
b)      Amenda – o prestație unică în valoare de maxim 2,500 euro;
c)       Reducerea salariului judecătorului – de maxim 20% pe o perioadă de maxim trei ani;
d)      Transferul pe o perioadă a judecătorului la o altă instanță de același grad – scopul sancțiunii este plasarea judecătorului sub un alt superior și disconfortul care îl suferă judecătorul în urma transferului, de exemplu, cheltuielile de transport și cazare pe care judecătorul le suportă singur;
e)      Retrogradarea – transferul judecătorului la o funcție inferioară. Dacă judecătorul se află la cel mai jos nivel de salarizare, această sancțiune nu se aplică;
f)       Eliberarea din funcție – se aplică pentru încălcări grave.

În cazul în care încălcarea de serviciu a judecătorului întrunește elementele unei infracțiuni, este pornită procedura penală. În acest caz, procedura disciplinară este suspendată până la emiterea soluției pe cauza penală. Soluția cauzei penale este obligatorie pentru organul disciplinar. Judecătorul este eliberat din funcție pentru orice condamnare cu privațiune de libertate pe o perioadă mai mare de un an.

Procedurile disciplinare împotriva judecătorilor nu sunt publice. Deși sub aspect teoretic legislația Germaniei prevede o procedură disciplinară destul de detaliată, în practică procedurile disciplinare împotriva judecătorilor în Germania sunt extrem de rare, iar încălcările de serviciu sunt o excepție. Acest fenomen poate fi explicat, în principal, prin proceduri complicate și minuțioase de selectare în funcția de judecător.

Potrivit relatărilor experților, o persoană care dorește să devină judecător în Saxonia de Jos trebuie să urmeze câțiva pași. Studenții la facultățile de drept susțin două examene de stat pentru a deveni juriști deplini. Primul examen de stat include opt examene după care urmează o practică de doi ani. În acești doi ani, referenții urmează să facă practică un anumit număr de luni în domeniul cauzelor civile, câteva luni în procuratură, câteva luni în autoritățile administrative publice, câteva luni în avocatură și câteva luni într-un domeniu la alegere. Al doilea examen de stat cuprinde alte 8 examene scrise și verbale. Pentru a accede în funcția de judecător, candidații trebuie să aibă minim 8 puncte din totalul de 18 la al doilea examen de stat (punctajul de 11 puncte fiind obținut extrem de rar). Dacă este acceptat în funcția de judecător, candidatul urmează să exercite o perioadă de probă de trei ani, care poate fi extinsă și până la 5 ani, dacă nu sunt posturi vacante pentru funcția de judecător. În perioada de probă, judecătorul poate fi transferat de la o instanță la alta, este evaluat mai des decât un judecător numit pe viață și poate fi eliberat din funcție mai ușor. Dacă trece perioada de probă, pentru a deveni un judecător deplin, numit pe viață, acesta urmează să treacă un interviu.  Interviul de accedere în funcția de judecător este efectuat de o comisie de selecție care este formată dintr-un reprezentant al Ministerului Justiției, un reprezentant al Procuraturii Generale și un reprezentant al Judecătoriei Supreme din land. Acest interviu are drept scop selectarea persoanelor cu ”o verticalitate rigidă și de o independență maximă”. În cadrul interviului sunt testate 8 caracteristici ale candidatului:

a)      disponibilitatea și rezistența de a face față volumului de muncă;
b)      identificarea candidatului cu misiunea justiției;
c)       capacitatea judecătorului de a duce negocieri și de a contribui la împăcarea părților;
d)      predispunerea de a provoca conflicte și capacitatea de a lua decizii;
e)      capacitatea de cooperare;
f)       înțelegerea socială a lucrurilor;
g)      sentimentul de echitate;
h)      exercitarea cu răspundere deplină a funcției de judecător.

După interviu, comisia de selecție deliberează și decide dacă candidatul este potrivit pentru funcția de judecător. Dacă hotărârea Comisiei este de refuz, în practică, candidatul nu mai poate candida pentru această funcție și nici nu contestă actul de refuz. Totuși, acesta are șansa să candideze pentru funcția de judecător în alte land-uri. După interviu, timp de 6 luni, sunt verificate starea de sănătate și cazierul judecătorului până la numirea în funcție. Judecătorii sunt numiți în funcție prin ordinul Ministrului Justiției.

Un indicator de calitate al sistemului judiciar în Germania este și sistemul specific de evaluare a judecătorilor. Evaluarea judecătorilor aflați în perioada de probă are loc odată pe an. După ce acesta este numit în funcție pe viață, este evaluat după 3 ani și după aceea odată la 5 ani, ultima evaluare fiind efectuată la 45 ani. De asemenea, la promovare este efectuată ”evaluarea specială”. Evaluarea are loc după 7 calificative, cel mai mare fiind calificativul ”excelent”. Acesta, însă, este acordat extrem de rar și nu se acordă judecătorilor începători, astfel, încât să încurajeze creșterea profesională a acestora. Într-o poziție de vârf în sistemul judiciar german nu poți ajunge fără a avea calificativul ”excelent”. Teoretic, dacă un judecător obține cel mai mic calificativ (care este ”nu se potrivește cerințelor”), judecătorul poate fi eliberat din funcție, însă, în memoria experților germani, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată pentru judecătorii numiți pe viață.

În concluzie, deși procedurile disciplinare împotriva judecătorilor sunt extrem de rare în Germania, sistemul de învățământ, procedura de selectare, evaluarea de serviciu a judecătorilor și procedurile disciplinare sunt tratate cu maximă prudență și seriozitate, astfel, încât în sistem să intre doar persoane bine pregătite, și după cum a menționat dr. Gerhard Kircher, Președintele Judecătoriei Supreme a Landului din Oldenburg, cu ”o verticalitate rigidă și de o independență maximă”, iar în rarele cazuri când judecătorii nu sunt conformi standardelor, măsurile necesare sunt aplicate prompt. Practicile din Germania ar putea să inspire sistemul judecătoresc din Moldova pe mai multe domenii în procesul de reformare al acestuia.

Acțiunea a fost implementată cu susținerea financiară a Fundației Soros-Moldova în cadrul proiectului ”Promovarea mecanismelor eficiente de responsabilizare a judecătorilor în Moldova”. Schimbul de experiență a fost realizat în parteneriat cu Fundația IRZ.

Centrul de Resurse Juridice (CRJM) anunță licitație pentru procurarea produselor de birotica si papetărie.
Conform termenilor de referință, oferta trebuie să includă:

• articolele menționate in formularul de tender atașat, luând în considerație parametrii menționați;
• costul în MDL a fiecărui bun separat;
• denumirea, adresa poştală şi e-mail, telefonul și rechizitele bancare ale ofertantului;
• semnătura persoanei responsabile şi amprenta ștampilei;
• data ofertei.

Pot fi prezentate una sau mai multe variante de oferte.

Oferta financiară trebuie să fie datată, semnată şi ştampilată de compania ofertantă și expediată prin e-mail pînă la data de 26 decembrie 2014 la adresa electronică: cristina.turcu@old2.old.crjm.org.

Pentru mai multe detalii privitor la licitație vă rugăm să contactați pe Cristina Turcu, directoarea Serviciului Administrativ și Comunicare, tel: + 373 22 843 601, ext. 107 Fax: +373 22 843 602 Mob: 069369093.

Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept, cunoscută și sub numele de Comisia de la Veneţia, a s-a pronunțat ferm împotriva legii moldovenești 325 din 23 decembrie 2013 privind testarea integrităţii profesionale. Avizul a fost solicitat de preşedintele Curţii Constituţionale de la Chișinău Alexandru Tănase, după ce legea a fost contestată de un grup de deputaţi comuniști. În consecinţă, această lege moldovenească, apreciată în general ca una aproape revoluţionară şi care era deja operantă, ar putea fi cel puţin modificată. Ce obiecţii, şi motivate cum, a avut Comisia de la Veneţia? Şi ce se poate schimba, deci, pe frontul combaterii corupţiei  în (eventuale) alte condiţii? Un interviu cu Vladislav Gribincea, directorul executiv al Centrului de Resurse Juridice. 

Europa Liberă:  Aşadar, dle Gribincea, Comisia de la Veneția a adoptat recent avizul său referitor la Legea 325 din 23 decembrie 2013 privind testarea integrităţii profesionale. Un aviz care ar goli, potrivit multora, actul respectiv de conţinutul pe care-l are ca fiind periculos pentru independenţa justiţiei. Din punctul Dvs. de vedere, ce a constatat, de fapt, Comisia?

Vladislav Gribincea: „În primul rând trebuie de clarificat despre ce este această lege. Această lege dă dreptul angajaților CNA (Centrul Național de Anticorupție) sau Serviciul  de Informație și Securitate să transmită controlat sume de bani sau altceva în schimbul unor favoruri, iar în cazul în care funcționarul public nu denunță aceste favoruri și acceptă propunerea, aceasta se consideră netrecerea testului și reprezintă temei de eliberare din funcție a persoanei. Comisia de la Veneția a examinat o solicitare a Curții Constituționale din septembrie a acestui an, iar Curtea Constituțională a fost sesizată la rândul său de către Curtea Supremă de Justiție cu ceva timp înainte. Comisia de la Veneția a spus că Legea privind testarea integrităţii profesionale din anul 2013 care prevede acest mecanism nu că nu ar trebuie să existe, dar că mecanismele în baza cărora se va face această verificare de control nu sunt suficient detaliat reglementate şi acest lucru pune în pericol independența judecătorilor și viața lor privată. Comisia de la Veneția nu s-a referit la aplicarea mecanismului față de toate categoriile de persoane, ci doar față de judecători.”

Europa Liberă:  În aceste condiţii, adică dacă legea va pica sau dacă va fi drastic modificată în privințele la care vă referiți Dvs., cât de eficientă ar mai putea fi lupta cu corupţia în justiţie?    

Vladislav Gribincea: „Există multe metode de a combate corupția. Care au fost argumentele Comisiei de la Veneția la acest capitol? În primul rând, această transmitere de bani controlată către judecători, această simulare de corupție se face fără implicarea organelor de autoadministrare a profesiei de judecător, adică CSM sau plenul Curții Constituționale, pentru că transmiterea putea să aibă loc și în cazul judecătorilor Curții Constituționale. Comisia de la Veneția a spus că în circumstanțele Republicii Moldova aceasta ar putea pune în pericol independența judecătorilor, deoarece procedura însăși nu este clar reglementată în lege. Se pare că legea lasă total la discreția CNA sau SIS să pornească sau nu această procedură și nu există mecanisme de verificare a rezultatelor acestor testări, precum și a modului cum această provocare are loc.”

Europa Liberă: Putem să ne imaginăm ce fel de abuzuri ar putea exista?  

Vladislav Gribincea: „Spre exemplu, CNA decide că vrea să facă o provocare a unui judecător. Întrebarea este a cărui judecător? Nu cumva un judecător care cu ceva timp înainte a respins un dosar în care a fost implicat CNA? Aici CNA are o discreție nelimitată. Pe de altă parte, există un standard internațional în care, chiar dacă CNA transmite aceste sume de bani, agentul CNA nu ar trebuie să acționeze decât ca o persoană pasivă în acest proces. Adică, doar să propună această sumă de bani și să nu mai insiste mai departe. Dacă insistă, atunci aceasta este o provocare clasică care nu se acceptă conform standardelor europene anticorupție. Legislația moldovenească nu prevede o verificare a modului cum acești bani sunt transmiși. Trei este că, în mod normal, după transmiterea banilor ar trebuie să existe o verificare din partea unui organ independent, adică a unui judecător, a modului cum transmiterea a avut loc. În cazul de față astfel de mecanism de asemenea nu există. Iar un alt aspect este că, urmare a nepromovării testului de integritate, cel căruia i s-au transmis banii poate fi eliberat din funcție. Comisia de la Veneția a spus că în cazul judecătorilor acest lucru este straniu. De ce? Deoarece legea reglementează clar cum eliberarea din funcție a unui judecător ar trebui să aibă loc:  nu prin testul de integritate, ci prin procedură disciplinară. Iar legea se pare că eludează procedura generală  stabilită pentru consilierea judecătorilor.”

Europa Liberă:  La adoptarea legii a existat un aviz deja şi ministrul Efrim se întreba cum e posibil ca de la Consiliul Europei să vină două aprecieri diferite? Una la adoptarea legii și iată acum de la Comisia de la Veneția alt aviz cu rectificări substanțiale?  

Vladislav Gribincea: „Din câte cunosc eu chiar şi avizul anterior indica asupra unor carenţe în proiectul de legi. Nu atât de multe câte scos în evidență Comisia de la Veneția, dar ele oricum existau. Convingerea noastră este următoarea: pentru a recurge la acest procedeu trebuie să existe o informație anumită, pe un anumit judecător, că ar fi predispus să ia mită. Iar după aceasta ar trebuie să existe o procedură clară de documentare, de pregătire a operațiunii, precum și a modului de transmitere a banilor sau a altor favoruri, iar ulterior aceste transmiteri ar trebuie să fie examinate în cadrul unor proceduri speciale și după aceasta ar trebui să se ia o decizie. Cu alte cuvinte, transmiterea în cazurile judecătorilor ar trebuie să fie făcută în cadrul unui mini proces similar procesului penal. Rezerva noastră, a Centrului de Resurse Juridice, faţă de această lege atunci când ea a fost adoptată era următoarea – în cazuri potențiale de corupere penală, adică în cazul în care se cunoaște că persoana vrea să ia mită și ia mită, şi în cazul testului el pică acest test, aceasta este infracțiune clasică –  pentru așa ceva se condamnă penal conform cerințelor europene. Prin mecanismul de testare a integrității se poate crea o situație în care situațiile penale să fie transferate în situații mai simple, adică disciplinare, pur și simplu de eliberare din funcție a judecătorului. Și noi nu considerăm că aceasta este o soluție adecvată pentru riscurile de corupție existente în Republica Moldova. Comisia de la Veneția a confirmat același lucru.”

Europa Liberă:  Dacă legea va fi modificată în spiritul şi litera acestor constatări ale  Comisiei de la Veneţia, va însemna că testările operate de CNA până acum au fost făcute degeaba? 

Vladislav Gribincea: „Din câte înțeleg eu, până acum testări a integrității în cazul judecătorilor nu a avut loc. Cel puțin CNA a informat Comisia de la Veneția că nu au avut loc astfel de testări. Opinia Comisiei de la Veneția nu se expune aspra altor categorii de angajați și aici trebuie să subliniem că Comisia de la Veneția a examinat doar două întrebări: prima întrebare este dacă legea, așa cum este, nu încalcă independența judecătorilor, fiindcă judecătorii au garanțiile de independență, alte profesii  – nu au. Şi doi, dacă nu cumva se încalcă dreptul la respectarea vieții private a acelor judecători. Adică opinia Comisiei de la Veneția se referă exclusiv la judecători și nu la celelalte categorii. Nu este exclus ca în privința altor categorii, în care nu există cerințe europene așa de mari de independență, legea să fie aplicată fără limite.”

Europa Liberă:  Dar în condițiile moldovenești, nu credeți că dacă anumite prevederi din lege vor fi invalidate testări de așa gen în privința judecătorilor nici nu vor fi efectuate?

Vladislav Gribincea: „Este riscul ca acest lucru să nu să se întâmple, dar convingerea mea este că dacă mecanismul se îmbunătățește, mecanismul de testare a integrității poate să existe. De ce nu? O altă nuanță este că în marea majoritate a țărilor astfel de testări ale integrității sunt proceduri penale, și nu disciplinare cum sunt la noi.”

Europa Liberă:  Curtea Constituţională ar putea neglija parţial sau în totalitate avizul? 

Vladislav Gribincea: „Comisia de la Veneția a mai dat avize, inclusiv cu privirea la imunitatea judecătorilor, în primăvara acestui an și a spus că limitarea imunității judecătorilor este un lucru normal. Cu toate acestea,  Curtea Constituțională  a declarat neconstituţionale unele prevedere ale legislației moldovenești, neglijând în esență avizul Comisiei de la Veneția. Totuși, în acest caz nu cred că lucrurile se vor întâmpla așa și Curtea Constituțională va declara neconstituțional integral sau în parte legea. Intuiesc că acest lucru va fi făcut inclusiv din cauza că legea vizează şi judecătorii Curții Constituționale.”

Comisia de la Veneţia s-a pronunțat ferm împotriva legii moldovenești 325 din 23 decembrie 2013 privind testarea integrității profesionale. Care au fost argumentele Comisiei de la Veneţia și cum va afecta modificarea acestei legi combaterea corupției în Republica Moldova – la aceste și alte întrebări ale radio „Europa Liberă” a răspuns Vladislav Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova.

Funcționarea sistemului justiției, implementarea reformelor în acest domeniu și realizările obținute – doar unele dintre subiectele discutate cu Vladislav Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova în cadrul emisiunii „Alb&Negru” la UNIMEDIA.

La 15 decembrie 2015, CtEDO a refuzat cererea Guvernului Rus de reexaminare a cauzei Yukos. Cauza vizează procedurile fiscale declanșate împotriva companiei Yukos în anul 2000. La 20 septembrie 2011, CtEDO a constatat că încasarea penalităților și a taxei de executare ca urmare a acestor proceduri era nejustificată, însă nu s-a expus asupra prejudiciilor. La 31 iulie 2014, CtEDO a obligat Rusia să plătească acționarilor companiei Yukos EUR 1,866,104,634 (reprezentând penalitățile și taxa de executare percepute nejustificat) cu titlu de prejudiciu material și EUR 300,000 pentru cheltuieli juridice.

Spre deosebire de regula generală (plata în termen de 3 luni), având în vedere mărimea compensației (ea este mai mare decât suma totală a compensațiilor acordate de CtEDO până acum), suma de EUR 1,866,104,634 urmează a fi plătită în rate, conform unui orar convenit cu Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei.

La 16 decembrie 2014, Ministerul rus al justiției a publicat un comunicat în care și-a exprimat dezacordul cu hotărârea CtEDO. Comunicatul menționează că acțiunile Ministerului în ceea ce privește această hotărâre vor fi dictate de ”necesitatea asigurării intereselor suverane ale Federației Ruse în baza legislației naționale în vigoare”. Anterior, președintele rus, Vladimir Putin, a făcut o declarație publică în care nu a exclus ”ieșirea Rusiei de sub jurisdicția CtEDO” din cauza ”motivării politice a majorității hotărârilor”.