Autor: paik

O organizație neguvernamentală care îi ajută pe cetățenii moldoveni să-și caute dreptatea la Curtea Europeană a Drepturile Omului spune că numărul cererilor trimise anul trecut de moldoveni la CEDO a atins un record absolut. Nu se știe câte a fost acceptate spre examinare. Cu toate acestea, Centrul de Resurse Juridice care a făcut bilanțul vede în înmulțirea plângerilor un nou semnal că oamenii sunt nemulțumiți de justiția moldoveană, în pofida retoricii despre reforma sistemului judecătoresc. Detalii de la Lilian Barbăroșie.

Anul trecut, CEDO a  primit cam 1.400 de cereri de la cetateni moldoveni, un numar record ce surclaseaza pana si recolta din anii cei mai „defectuosi” din istoria justiţiei moldovenesti, cand numărul plângerilor nu depăşea cota de 1000.

Nu s-au trimis atâtea cereri nici chiar în 2008, anul în care la CEDO ajunseseră cele mai răsunătoare dosare economice din perioada comunistă şi Moldova a cheltuit o sumă record, de 12 milioane de euro, pe despăgubiri, suma fiind echivalentă cu bugetul anual al justiţiei moldoveneşti.

Câte dintre plângerile anului 2013 vor fi puse pe rol de CEDO nu se ştie deocamdată, dar autorităţile ar trebui de pe acum să-şi pună nişte întrebări, este de părere Vladislav Gribincea, directorul Centrului de Resurse Juridice:

„Noi înţelegem că această cifră se datorează faptului că persoanele,  obţinând decizia CSJ, nu sunt satisfăcute cu această decizie şi depun cerere la CEDO, indiferent dacă au sau nu şanse. Creşterea s-ar putea datora şi faptului că din 2013 nu se mai fac şedinţe la CSJ, ci se decide în funcţie de materialele din dosar. Probabil CSJ nu este prea explicită în motivaţiile sale, prin urmare, chiar dacă se dă o decizie bună, persoanele care pierd dosarele, nu înţeleg de ce le pierd.”

Bilanţul dedus din statistica CEDO aruncă de fapt o piatră în grădina autorităţilor de la Chişinău care, în cadrul unei reforme mai ample a justiţiei, au reconsiderat rolul Curţii Supreme de Justiţie.

Acum această ultimă verigă din lanţul de instanţe judiciare nu mai rejudecă dosarele după instanţele de fond, cum o făcea anterior, ci funcţionează ca un fel de tutore abilitat să uniformizeze practicile judecătoreşti.

Se pare, însă, că reforma nu şi-a atins ţinta scontată. Ar fi şi o problemă ce-l vizează în mod direct pe cel ce stă în fruntea CSJ, Mihai Poalelungi, magistratul direct implicat în reformă după ce a judecat vreme îndelungată în calitate de trimis al Moldovei la CEDO. Din nou Vladislav Gribincea:

„Nivelul de cunoaştere al jurisprudenţei CEDO la nivelul judecătorilor a crescut, fireşte, dar atunci când e vorba de soluţii vădit defavorabile statului, ei dau soluţii mai degrabă favorabile statului, adică dau compensaţii foarte mici sau încearcă să interpreteze Convenţia Europeană într-un mod denaturat. Şi asta s-a întâmplat în special după ce la CSJ a venit domnul Poalelungi.”

O altă componentă a raportului vizează specificul cauzelor în care guvernul şi-a atras condamnările CEDO în 2013.

Cele mai multe se referă la cea mai gravă încălcare a drepturilor umane în viziunea CEDO – tortura şi investigarea ineficientă a ei.

La fel, constată raportul, 2013 este şi anul în care CEDO a condamnat pentru prima dată Moldova pentru felul cum judecă cazurile de violenţă domestică.

În acest prim an în care acest gen de dosare au fost în atenţia instanţei europene, tocmai patru victime ale violenţei domestice au şi fost despăgubite în urma hotărârilor  CEDO.

Numărul cererilor depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în anul 2013 împotriva Republicii Moldova a crescut cu 45,1%, comparativ cu anul 2012, ajungând la 1356 de cereri. Este cel mai mare număr primit vreodată de către CEDO într-un an din partea cetăţenilor moldoveni.

Preşedintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM), Vladislav Gribincea, a spus, ntr-o conferinţă de presă, că numărului mare de
cereri depuse la CEDO se explică prin gradul sporit de neîcredere a populaţiei în sistemul judecătoresc din Moldova. Din anul 1998 până în anul 2013, la CEDO au fost depuse 9700 de cereri împotriva Moldovei, la 1 ianuarie, anul curent, 1442 de cereri încă aşteptau să fie examinate.

Din totalul de cereri examinate de către CEDO în 2013, adică peste 93 de mii, 3162 de au fost depuse de cetăţeni ai Republicii Moldova. Dintre acestea, 99,4% au fost declarate inadmisibile sau au fost scoase de pe rol. Astfel, procentajul cererilor moldoveneşti întemeiate, examinate de CEDO, este de 0,6%. Această cifră este sub media Curţii, de 3,9%.

Examinând cererile moldoveneşti rămase la CEDO, mai mult de 70% dintre ele au şanse de succes. Putem aştepta ca anii următori numărul cererilor respinse şi vădit nefondate se va reduce şi va creşte numărul cererilor ce vizează încălcări grave ale drepturilor omului, a spus preşedintele CRJM.

Vladislav Gribincea a subliniat că până la 31 decembrie 2013, CEDO a pronunţat 273 de hotărâri în cauze moldoveneşti. Printre cele mai frecvente violări ale Convenţiei europene pentru drepturile omului se numără: neexecutarea hotărârilor judecătoreşti naţionale, anchetarea neadecvată a maltratărilor, detenţia în condiţii inumane etc.

Cererile care vizează neexecutarea hotărârilor judecătoreşti au fost înaintate pe cauze comise în 2007. În anii 2012-2013, violări de acest gen nu au fost constatate decătre CEDO.

Republica Moldova a fost obligată să achite în cazurile pierdute la CEDO despăgubiri de peste 13,9 milioane de euro, inclusiv 325 de mii de euro pentru 19 hotărâri pronunţate în anul 2013. 3,1 milioane de euro au fost achitaţi în temeiul reglementărilor amiabile sau declaraţiilor unilaterale formulate de Guvern.