Autor: paik

În hotărârea Morari c. Moldovei, din 8 martie 2016, reclamantul a fost condamnat pentru confecționarea și vânzarea unui act de identitate fals (pașaport românesc). CtEDO a constatat că reclamantul a fost, de fapt, provocat de agenții statului, contrar art. 6 § 1 CEDO. În această hotărâre CtEDO a detaliat modul în care judecătorii trebuie să examineze argumentele cu privire la provocarea unei infracţiuni.

În fapt

În ianuarie 2008, poliția din or. Bălți, a plasat un anunț, într-un ziar, cu textul „Ajutor în obţinerea paşaportului român-bulgar”, urmat de un număr de telefon. Anunţul urmărea scopul de a captura un grup criminal specializat în falsificarea documentelor oficiale. Reclamantul dorea să obţină un paşaport străin şi a înţeles anunţul ca pe o ofertă de asistenţă pentru aceasta. El a telefonat la numărul de telefon din anunţ, la care a răspuns E., un ofițer sub acoperire. El a înţeles de la E. că şi acesta dorea să-şi facă paşaport. Cei doi s-au înțeles să ia legătura dacă vor găsi o modalitate mai ușoară de obținere a pașaportului românesc. Ulterior, un prieten al reclamantului l-a recomandat pe Z., care putea facilita obținerea pașaportului românesc. Fiind sunat mai târziu de E., reclamantul i-a comunicat despre Z şi i-a propus lui E. să-l contacteze direct. E, însă, a refuzat pe motiv că nu are bani și i-a recomandat o altă persoană, T., un alt ofițer sub acoperire, care avea nevoie de pașaport românesc. E. i-a propus reclamantului ca acesta să fie intermediarul între Z. și T. contra unei sume de bani.

În ziua în care reclamantul a transmis pașaportul lui T., primul a fost reținut. La 17 decembrie 2008, Judecătoria Bălți, l-a găsit vinovat pe reclamant de participarea la falsificarea și vânzarea unui pașaport românesc și i-a aplicat o amendă de EUR 200. Instanțele superioare au menținut sentința și au respins argumentele reclamantului cu privire la faptul că acesta a fost provocat. Judecătorii au refuzat să audieze agenţii sub acoperire în instanţă şi şi-au rezumat poziţia prin faptul că reclamantul primul a sunat la anunţul din ziar.

În drept

Reclamantul a pretins că a fost provocat să comită infracţiunea de către agenții statului, contrar art. 6 § 1 CEDO. CtEDO a subliniat că admiterea de către instanțele de judecată unor probe (de ex. probe obținute în urma maltratării sau a provocării de către poliție) poate duce la un proces inechitabil. În acest sens contează considerentele din care s-a decis iniţierea măsurii speciale, comportamentul agenţilor statului, precum şi modul de examinare a cauzei în judecată.

CtEDO a reiterat că incitarea la comiterea unei infracțiuni are loc atunci când agenții statului nu au un comportament pasiv, ci incită la comiterea unei infracţiuni o persoană care altfel nu ar fi comis-o. Potrivit CtEDO, nu reprezintă un comportament pasiv: (1) preluarea inițiativei de a contacta reclamantul, (2) propunerea repetată în pofida refuzului inițial, (3) încurajarea insistentă, (4) promisiunea unui câștig financiar de genul măririi prețului peste media de pe piață, (5) sau apelarea la compasiunea reclamantului.

În cauza Ramanauskas c. Lituaniei, CtEDO a stabilit că, atunci când inculpatul invocă faptul că a fost provocat să comită o infracțiune, instanța de judecată este obligată să examineze minuțios proba obținută astfel, or, potrivit art. 6 § 1 CEDO, orice probă obținută ca rezultat al provocării urmează a fi exclusă din dosar. În cazul unei alegații rezonabile de provocare, sarcina probării faptului că provocarea nu a avut loc, cade pe umerii autorităţilor. Potrivit CtEDO, examinarea judiciară trebuie să includă: (1) motivele care au determinat operațiunea sub acoperire, (2) gradul de implicare al poliției în comiterea infracțiunii, (3) și natura oricărei incitări sau presiuni exercitate asupra reclamantului.

În cauza Morari, CtEDO a constatat că reclamantul a fost contactat în repetate rânduri de agentul sub acoperire. Atunci când dl. Morari a propus agentului sub acoperire să îl contacteze direct pe Z, primul a refuzat și dlui Morari i-a fost promis un câștig bănesc pentru a intermedia confecţionarea paşaportului pentru T. În același timp, din materialele dosarului nu rezulta că infracțiunea ar fi avut loc fără intervenția autorităților (acestea nu dispuneau de informații că reclamantul a fost anterior implicat în producerea sau vânzarea documentelor false). CtEDO a menționat că aceste fapte erau suficiente pentru a constata violarea art. 6 § 1 CEDO. Totuși ea a analizat şi cum instanțele de judecată au examinat argumentul dlui Morari cu privire la provocare. CtEDO a indicat că prima instanță a ignorat acest argument, iar instanțele superioare s-au limitat la constatarea faptului că reclamantul a fost primul care a sunat la telefonul din anunţ.

De asemenea, instanțele au refuzat să audieze agenții sub acoperire, deși, în opinia CtEDO, acest lucru era crucial în circumstanțele cauzei date. Spre deosebire de alte operaţiuni speciale, în acest caz reclamantul i-a văzut în faţă pe ambii agenţi sub acoperire. În caz că identitate lor nu era adevărată, ei puteau fi audiaţi sub aceeaşi identitate, fără a divulga numele lor adevărat. CtEDO a subliniat că art. 6 CEDO cere audierea agenților sub acoperire cu privire la circumstanțele provocării, iar apărarea trebuie să aibă dreptul să le pună întrebări. Ca excepţie, audierea ar putea să nu aibă loc, însă pentru aceasta urmează a fi aduse motive detaliate.

În fața CtEDO reclamantul a fost reprezentat de Vladislav GRIBINCEA și Nadejda HRIPTIEVSCHI, avocați în Chișinău.

Centrul de Resurse Juridice din Moldova a prezentat astăzi, în cadrul unui eveniment, climatul legal aplicabil asociațiilor obștești din Republica Moldova.

Discuțiile au avut loc sub forma unor consultații publice pe marginea analizei-draft „Legea cu privire la asociațiile obștești – soluții pentru un cadru legal adecvat necesităților organizațiilor necomerciale”,  finanțată de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID), în cadrul Programului Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova, implementat de FHI 360.

La discuții au participat reprezentanți ai societății civile, comunității donatorilor internaționali și partenerilor, precum și reprezentanți ai autorităților publice. În urma discuțiilor purtate în cadrul evenimentului, studiul va fi completat și făcut public.

Chiar dacă, de la prima sa adoptare, din 1996, și până acum, Legea cu privire la asociațiile obștești a fost modificată de 14 ori, ea nu oferă soluții care ar corespunde necesităților curente ale sectorului necomercial, iar anumite rigori ale Legii limitează posibilitățile persoanelor în exercitarea dreptului fundamental la asociere.

Analiza se referă la mai multe chestiuni care necesită amendamente, cum ar fi divizarea asociațiilor obștești în locale, regionale și naționale și limitarea ariei de activitate a acestora; limitarea unor categorii de persoane, cum ar fi persoanele fără capacitate de exercițiu deplină, unele categorii de funcționari publici, nerezidenții și persoanele juridice, de a fonda, a fi membri și conducători ai asociațiilor obștești; imposibilitatea de a stabili diferite categorii de membri ai asociațiilor obștești; unele cerințe suplimentare la înregistrarea asociațiilor, cum ar fi confirmarea denumirii asociației, confirmarea dreptului de proprietate sau folosință a sediului și avizul unui organ de specialitate; amânarea și refuzul înregistrării statutului, precum și anumite reguli de transparență față de public și autorități și controlul și răspunderea asociațiilor. Autorii analizei s-au referit, de asemenea, și la noile modificări propuse de Guvern într-un proiect de lege adoptat în februarie 2016.

Elaborarea studiului a fost realizată prin combinarea mai multor metode de cercetare, autorii examinând practicile  comparative (principalele standarde internaționale și europene privind libertatea de asociere, jurisprudența relevantă a CtEDO, documentele emise de către organizațiile internaționale de profil), cadrul legal național și un chestionar tematic cu ajutorul căruia au fost colectate părerile organizațiilor necomerciale.

Societatea civilă a fost consultată prin distribuirea, în toamna anului 2015, a unui chestionar on-line, care conținea 22 de întrebări ce se refereau la principalele prevederi ale Legii cu privire la asociațiile obștești și, în special, la aspectele ce țin de constituirea asociațiilor obşteşti, înregistrarea statutului asociațiilor obștești, controlul activității asociațiilor obștești, precum și statutul de utilitate publică.

Pe lângă întrebările adresate, respondenții au avut ocazia să formuleze propuneri de modificări pe care le consideră necesare pentru a îmbunătăți cadrul legal actual și activitatea organizațiilor societății civile, în special asociațiilor obștești.

Unul dintre obiectivele Planului de acțiuni al Guvernului pentru 2015-2018 este cel de a aplica „Legea 2%”, însă până în prezent nu a fost elaborat un mecanism de implementare a acesteia.

Având în vedere aceste circumstanțe, consilierii juridici ai Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) au întocmit, în primăvara anului 2015, un document de politici, denumit „Impactul Legii 2% asupra durabilității financiare a organizațiilor societății civile”, unde au prezentat recomandări pentru elaborarea unui mecanism eficient de implementare a Legii 2%.

Totodată, în luna noiembrie 2015, reprezentanți ai Ministerului Finanțelor, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat și Ministerului Justiției, însoțiți de Sorina MACRINICI și Ilie CHIRTOACĂ, consilieri juridici la Centrul de Resurse Juridice din Moldova au realizat o vizită de studiu în Ungaria și Slovacia unde s-au informat cu privire la bunele practici de implementare a mecanismului de desemnare procentuală. Vizita de studiu a fost organizată de Centrul European de Drept Necomercial (ECNL) din Budapesta, Ungaria. Obiectivul vizitei de studiu a fost identificarea celor mai bune soluții pentru aplicarea efectivă în practică a „Legii 2%” în Republica Moldova și stabilirea rolului autorităților publice responsabile de punerea în aplicare a mecanismului 2%, studiind experiența Ungariei și Slovaciei, țări în care mecanismul este implementat de peste un deceniu.

Reîntorși acasă și având la bază experiența dobândită în cadrul vizitei de studiu și documentul de politici elaborat anterior, reprezentanții societății civile au invitat la o discuție, în cadrul unei mese rotunde, autoritățile de resort ale țării în vederea discutării implementării mecanismului de desemnare procentuală în Moldova.

Masa rotundă a adunat în jurul ei reprezentanți ai Ministerului Finațelor, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, Ministerului Justiției și Inspecției Financiare și a avut loc  la 10 martie 2016. Scopul mesei rotunde a fost cel de a discuta cu autoritățile statului etapele ulterioare necesare de parcurs în vederea implementării mecanismului de desemnare procentuală, precum și procedura de direcționare a desemnărilor de către contribuabilii persoane fizice și transferul sumelor către beneficiari, utilizarea desemnărilor de către beneficiari, dar și despre cum ar trebui să se desfășoare campaniile de informare astfel încât un număr cât mai mare de persoane să afle despre noul mecanism de desemnare procentuală.

Totodată, în cadrul dialogului dintre societatea civilă și autorități, au fost stabiliți și pașii ulteriori, necesari pentru elaborarea Regulamentului de implementare a mecanismului de desemnare procentuală.

Organizațiile neguvernamentale de media condamnă lipsa de transparență și încălcarea procedurilor legislative în cazul amendării Codului audiovizualului la 26 februarie 2016, calificând aceste acțiuni drept o încercare de a mima reformele şi a proteja interesele private ale unor proprietari de media.

Precizăm că proiectul de lege privind modificarea și completarea Codului audiovizualului a fost votat la 26 februarie 2016, în 2 lecturi, la doar 9 zile după ce a fost înregistrat ca inițiativă legislativă de către un grup de deputați ai Partidului Socialiștilor. Potrivit notei explicative la proiectul de lege și raportului elaborat de Comisia parlamentară pentru mass-media, scopul amendamentelor este de a reduce monopolizarea mass-media. Astfel, era propusă modificarea articolului 66, al. (3), în vederea reducerii de la 5 până la 2 a numărului de licențe pe care le poate deține o persoană fizică sau juridică în aceeași unitate teritorial-administrativă. De asemenea, amendamentele iniţiale vizau art. 66, al. (4), prin reducerea de la 2 la 1 a numărului de radiodifuzori de diferite tipuri în care o persoană poate fi acționar majoritar sau investitor.

Atragem atenţia asupra faptului că proiectul de lege nu a fost însoțit de avizul Guvernului, iar reprezentanții societății civile care fac parte din grupul consultativ pe lângă comisia parlamentară de profil nu au fost informați despre examinarea acestui proiect de lege în comisie. Singura informație disponibilă, la care au făcut referire şi majoritatea instituţiilor mass-media care au reflectat acest subiect, a fost proiectul publicat pe pagina web a Parlamentului. Însă la 26 februarie 2016, în plenul Parlamentului a fost examinat şi un amendament la acest proiect de lege, propus de unul dintre autori, prin care textul inițial a fost modificat. Noul amendament prevede şi termenul de valabilitate pentru licențele care sunt în vigoare, precizând că actualii proprietari de media vor trebui să se conformeze prevederii referitoare la numărul de licenţe după expirarea termenului de valabilitate a licențelor pe care le dețin la momentul actual. Totodată, noul amendament stabileşte că o persoană fizică sau juridică poate fi acţionar majoritar la cel mult 2 radiodifuzori. Astfel, autorii proiectul au revenit la formula din actualul cod din care, însă, au exclus noţiunea de „investitor”. La modul practic, această modificare va crea condiţii pentru continuarea monopolizării pieţei media, or, proprietarii reali ai companiilor audiovizuale vor putea să se conformeze formal prevederilor legii şi să-şi păstreze doar două licenţe după expirarea termenului de valabilitate a licenţelor pe care le deţin acum, în schimb să rămână „investitori” la un număr nelimitat de radiodifuzori.

Organizaţiile neguvernamentale de media susţin reducerea concentrării pe piaţa mass-media şi în ultimii ani au făcut mai multe demersuri în acest sens. Regimul juridic al proprietăţii în domeniul audiovizualului trebuie reglementat legal, atât prin limitarea numărului de licenţe pe care le poate deţine o persoană, cât şi prin interzicerea utilizării numelui altor persoane de către proprietarii reali ai companiilor audiovizuale, prin limitarea cotei de piaţă şi reglementarea situaţiilor care pot genera poziţiile predominante ale unor radiodifuzori în formarea opiniei publice etc. Graba cu care a fost votat la 26 februarie 2016 proiectul de lege de modificare a Codului audiovizualului, lipsa de transparență în procesul de examinare şi prevederile ambigue care se conţin în textul proiectului, intensifică sentimentul de neîncredere în sinceritatea intențiilor guvernanților de a limita concentrarea mass-media. Argumentul preşedintelui Parlamentului că proiectul e în corespundere cu recomandările Consiliului de Miniștri al UE nu este justificat, or, aceste recomandări trebuie implementate cu bună-credinţă şi în strictă concordanță cu normele de asigurare a transparenței procesului decizional.

Calificăm această acțiune a parlamentarilor drept o încercare de a mima reformele şi a proteja interesele private ale unor proprietari de media şi solicităm Preşedintelui Republicii Moldova să nu promulge legea de modificare a Codului audiovizualului, adoptată la 26 februarie 2016, întorcând-o în Parlament pentru reexaminare.

Printre semnatarii declarației se numără Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Presei Independente, Asociația Presei Electronice APEL, Centrul de Investigații Jurnalistice, Centrul ”Acces-Info”, Asociația Telejurnaliștilor Independenți, Comitetul pentru Libertatea Presei, Institutul de Politici Publice, Centrul de Resurse Juridice din Moldova și Asociația „Promo-Lex”.

Declaraţia este deschisă pentru semnare/aderare din partea instituţiilor şi organizaţiilor care împartăşesc opinia organizaţiilor semnatare și e disponibilă aici:  http://www.api.md/news/view/ro-declaratie-societatea-civila-solicita-presedintelui-republicii-moldova-sa-nu-promulge-legea-de-modificare-a-codului-audiovizualului-1124

Centrul de Resurse Juridice din Moldova (CRJM) îndeamnă factorii de decizie să modifice legislația cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor prin consolidarea statutului și responsabilizarea Inspecției Judiciare și reducerea etapelor și organelor implicate în examinarea sesizărilor cu privire la abaterile disciplinare ale judecătorilor.

CRJM a analizat Legea nr. 178 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor și practica de aplicare a acesteia în primul an de implementare și a elaborat documentul de politici publice “Evaluarea necesităților de îmbunătățire a cadrului legal privind răspunderea disciplinară a judecătorului”. Documentul evidențiază mai multe lacune ale sistemului actual de răspundere disciplinară a judecătorilor, care se datorează atât cadrului legal imperfect, cât și practicii problematice de aplicare a acestuia.

Legea nr. 178 a creat un mecanism prea complicat de răspundere disciplinară a judecătorilor. Astfel, o sesizare privind abaterile disciplinare ale judecătorilor poate trece prin cinci organe - Inspecția Judiciară, Completul de admisibilitate al Colegiului Disciplinar, Plenul Colegiului Disciplinar, Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea Supremă de Justiție - dintre care, la o etapă sau alta, fiecare din acestea poate să anuleze decizia organului care a examinat anterior cauza disciplinară. Potrivit datelor oficiale, 72% din toate sesizările depuse în anul 2014 au fost respinse de Inspecția Judiciară ca vădit neîntemeiate. Dintre acestea doar 28% au fost contestate la completele de admisibilitate ale Colegiului Disciplinar. Deciziile de respingere emise de Inspecția Judiciară nu sunt publicate iar contestațiile împotriva acestora sunt respinse în proporție de 97%. La o examinare mai atentă a sesizărilor respinse ca vădit neîntemeiate se pare că Inspecția Judiciară, deși nu se încadrează în termenul legal prevăzut pentru respingerea sesizărilor ca vădit neîntemeiate, respinge un număr mare de sesizări din dorința de a reduce volumul de lucru al completelor de admisibilitate și al Plenului Colegiului Disciplinar. Într-un asemenea sistem, riscul de a respinge sesizări, care de fapt, sunt întemeiate, este mare.

În același timp, Inspecția Judiciară nu are competențe expres prevăzute de lege de a încadra faptele juridice imputate în sesizare și a înainta acuzarea disciplinară judecătorului. În rezultat, deseori membrul raportor al Colegiului Disciplinar este nevoit să acționeze ca acuzator împotriva judecătorului, deși ar trebui să fie neutru, iar reprezentantul Inspecției Judiciare are o prezență formală la ședință.  Un asemenea sistem afectează atât drepturile judecătorului cât și capacitatea sistemului de a se auto-responsabiliza.

În primul an de implementare a Legii nr. 178, statistica a arătat că rata de intentare a procedurilor disciplinare, în anul 2015, a scăzut cu aproape 27% în comparație cu anul 2014, deși cercul subiecților care depun sesizări s-a extins. Astfel, dacă în anul 2014 era intentată o cauză la fiecare 48 de petiții disciplinare, atunci în anul 2015 s-a intentat o cauză la fiecare 61 de sesizări. Mai mult, și rata de sancționare a judecătorilor a scăzut de patru ori. În condițiile în care, potrivit ultimelor sondaje, în jur de 75% din populație nu au încredere în sistemul justiției, o scădere atât de mare a ratei de sancționare este greu de explicat altfel decât printr-un mecanism mult prea complicat și formalist de tragere la răspundere disciplinară.

 La adoptarea Legii nr. 178 nu au fost luate în considerație recomandările Comisiei de la Veneția, precum și a unor experți naționali și internaționali. După un an de implementare, este oportună implicarea factorilor de decizie în evaluarea și îmbunătățirea sistemului de răspundere disciplinară a judecătorilor, astfel ca acesta să asigure într-un mod eficient responsabilizarea judecătorilor și să ajute la creșterea credibilității justițiabililor în justiție. Documentul “Evaluarea necesităților de îmbunătățire a cadrului legal privind răspunderea disciplinară a judecătorului” include o serie de recomandări. Acestea se referă în special la acordarea unei autonomii funcționale a Inspecției Judiciare față de CSM, a competenței de a verifica sesizările depuse și a le respinge pe cele care nu conțin indicii unei abateri disciplinare, precum și a prezenta învinuirea pe cauzele disciplinare direct în Plenul Colegiului Disciplinar. Pentru asigurarea responsabilității Inspecției Judiciare, dispozițiile de respingere a sesizărilor sau clasare a procedurilor disciplinare ale Inspecției Judiciare urmează a fi publicate pe pagina sa web și urmează a fi contestate la Completele Colegiului Disciplinar. În vederea asigurării unei proceduri echitabile și în termeni rezonabili, hotărârile Colegiului Disciplinar urmează a fi contestate direct la Curtea Supremă de Justiție.

În acest context, în documentul de politici publice “Evaluarea necesităților de îmbunătățire a cadrului legal privind răspunderea disciplinară a judecătorului”, Centrul de Resurse Juridice din Moldova propune un nou model al mecanismului de răspundere disciplinară a judecătorilor.

Documentul de politici publice “Evaluarea necesităților de îmbunătățire a cadrului legal privind răspunderea disciplinară a judecătorului” va fi lansat în cadrul unei mese rotunde la care sunt invitați reprezentanți ai Parlamentului, Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Colegiului Disciplinar, Curții Supreme de Justiție, ai comunității donatorilor și societății civile.

Textul integral al documentului poate fi descărcat aici.

Evenimentul este gândit pentru a iniția discuții cu factorii de decizie și a impulsiona în acest fel procesul de îmbunătățire al legislației în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor.

***

Documentul de politici „Evaluarea necesităților de îmbunătățire a cadrului legal privind răspunderea disciplinară a judecătorului ” a fost elaborat de Centrul de Resurse Juridice din Moldova în cadrul proiectului „Promovarea mecanismelor eficiente de responsabilizare a judecătorilor în Moldova””, cu susținerea financiară a Fundației Soros-Moldova.

La 26 ianuarie 2016, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a adoptat o hotărâre prin care a propus Președintelui Republicii Moldova numirea în funcția de judecător, la Judecătoria Centru din mun. Chișinău, a dnei Lucia Bagrin. Cu o motivare sumară, CSM a aprobat candidatura propusă, numind-o pe dna Bagrin în funcția de judecător, la una dintre cele mai râvnite instanțe din Republica Moldova, pe un termen de 5 ani.

De menționat este faptul că în octombrie 2014, Președintele Republicii Moldova, a refuzat numirea în funcția de judecător a dnei Bagrin invocând argumente precum: existența unor indicii și suspiciuni rezonabile legate de integritatea și reputația candidatului, în special existența unor informații care se referă la averi nedeclarate, conflicte de interese, relații cu persoane controversate etc.

Cu toate acestea, CSM a aprobat candidatura dnei Bagrin, fără a face vreo referință la refuzul Președintelui din octombrie 2014 și nici nu a combătut în vreun fel argumentele invocate de șeful statului în respectivul refuz. În același timp, din Hotărârea CSM rezultă că dna Bagrin a fost propusă cu votul majorității deși legea prevede expres că propunerea repetată se face cu votul a 2/3 din membrii CSM.

În acest context, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, a expediat Președintelui Republicii Moldova un apel în care solicită verificarea candidaturii dnei Lucia Bagrin dar și verificarea procedurii de adoptare a hotărârii CSM, exprimându-și în acest fel și îngrijorarea cu privire la lipsa transparenței în activitatea CSM și lipsa sistemică a motivării hotărârilor ce țin de cariera judecătorilor.

Totodată reamintim că în septembrie 2014, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, alături de alte treisprezece ONG-uri, a expediat Președintelui Republicii Moldova un apel în care solicită verificarea informaţiilor despre candidaţii la funcţia de judecători şi admiterea în sistem doar a celor cu reputaţie ireproşabilă. Apelul a fost expediat spre informare Consiliului Superior al Magistraturii și Serviciului de Informații și Securitate.

Textul integral al apelului este disponibil aici.