La data de 25 iulie 2017, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) în cauza Carvalho Pinto de Sousa Morais c Portugaliei (cererea nr.17484/15), a decis că a avut loc o violare a articolului 14 (Interzicerea discriminării) coroborat cu articolul 8 (Dreptul la respectarea vieții private și de familie) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Convenția).
Cauza s-a referit la hotărârea Curții Supreme Administrative a Portugaliei de a reduce suma compensației acordată de instanța de fond reclamantei, o femeie de 50 de ani care suferă de complicații ginecologice, urmare a unei erori medicale, care din anul 1995 o lăsase cu o durere intensă, incontinență, dificultăți la mers și/sau ședere și la întreținerea relațiilor sexuale.
CtEDO a constatat că reducerea sumei compensației acordată reclamantei a fost determinată în principal de prejudecățile predominante în sistemul judiciar portughez cu privire la sexualitatea femeii și este contrară Convenției.
Faptele cauzei
Reclamanta a aflat că un nerv pudendal a fost lezat în timpul intervenției chirurgicale din mai 1995 și, prin urmare, a depus o acțiune civilă împotriva spitalului în cauză. Instanța de fond i-a acordat EUR 80.000 pentru suferința fizică și psihică provocată de eroarea medicală și 16.000 de euro pentru serviciile unei servitoare pe care reclamanta a trebuit să o angajeze pentru a o ajuta la treburile casnice.
Cu toate acestea, în apel, Curtea Supremă Administrativă, deși a confirmat concluziile instanței de fond, a constatat că aceste despăgubiri au fost excesive și le-a redus la EUR 50,000 și, respectiv, EUR 6,000. Judecătorii au motivat decizia prin faptul că durerea reclamantei a fost agravată în timpul intervenției chirurgicale, dar că nu a fost una „nouă” și nu rezulta exclusiv din lezarea nervului. De asemenea, judecătorii au argumentat că reclamanta avea deja 50 de ani la momentul efectuării intervenției chirurgicale și avea deja doi copii, vârstă la care sexualitatea nu mai este atât de importantă comparativ cu o persoană mai tânără. De asemenea, judecătorii au considerat că, având în vedere vârsta copiilor, este puțin probabil ca reclamanta să aibă nevoie de o servitoare la un program cu normă deplină, deoarece ea s-ar putea să fie nevoită să aibă grijă doar de soțul ei.
Constatările principale ale CtEDO
CtEDO a reamintit că criteriul de gen reprezintă în prezent un obiectiv major pentru statele membre ale Consiliului Europei, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie invocate motive argumentate înainte ca o diferență de tratament bazată pe sex să poată fi acceptată ca fiind compatibilă cu Convenția. În special, referirile la tradiții, ipoteze generale sau atitudini sociale predominante într-o țară sunt insuficiente pentru o diferență de tratament bazată pe sex.
Aplicând principiile generale cauzei, CtEDO a constatat că vârsta și sexul reclamantei au fost factorii decizionali în baza cărora Curtea Supremă Administrativă a Portugaliei a decis reducerea sumei despăgubirilor acordate de instanța de fond. Curtea Supremă Administrativă s-a bazat pe prezumția generală că sexualitatea nu este la fel de importantă pentru o femeie de 50 de ani și mamă a doi copii decât pentru o femeie mai tânără. În opinia CtEDO, asemenea considerații arată prejudecățile predominante în sistemul judiciar din Portugalia.
În acest context, CtEDO a considerat relevant să remarce contrastul dintre cazul reclamantei și abordarea instanțelor naționale adoptată în două hotărâri din 2008 și 2014, care se refereau la acuzațiile de malpraxis medical pentru doi pacienți de sex masculin, care erau, respectiv, de 50 de ani și 59 de ani. Curtea Supremă de Justiție a constatat în acele două cauze că, prin faptul că bărbații nu mai aveau relații sexuale normale, au fost afectate „stima de sine” și produs „un șoc mental puternic/extraordinar”. Curtea Supremă de Justiție a acordat EUR 224.459 și respectiv EUR 100.000 celor doi reclamanți de sex masculin. Din aceste cauze rezultă că instanțele naționale au luat în considerare faptul că bărbații nu au putut avea relații sexuale, indiferent de vârsta lor și dacă au avut copii sau nu.
Într-un final, Curtea a recunoscut, cu cinci voturi la două, violarea de către Portugalia a articolului 14 coroborat cu articolul 8 din Convenție, obligând statul portughez să achite reclamantei despăgubiri în sumă de EUR 3,250 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 4,000 cu titlu de costuri și cheltuieli.