Rodica TOPALĂ-GABURA

Rodica deține funcția de consilieră juridică la Centrul de Resurse Juridice din Moldova din iunie 2020.

Anterior, Rodica a lucrat în Departamentul de Investigații de Concurență la Regulatorul de Piață Financiară și Regulatorul de Plăți Bancare din Regatul Unit. Ea a activat în sectorul bancar, de litigare drept financiar și contracte comerciale în Regatul Unit și Franța.

Rodica deține licența în drept de la Universitatea Catolică din Lyon. Ea a finalizat studii de drept comparat (drept american și englez) la Universitatea Jean Moulin din Lyon.

Ea a fost membră activă a asociațiilor obștești din diasporă în timp ce a trăit peste hotare.

Rodica vorbește fluent româna (limbă maternă), engleza, franceza și rusa.

Olga CORTAC

Olga CORTAC activează în funcția de Directoare a Serviciului Administrativ al CRJM din aprilie 2021.

În 10 ani de experiență în managementului ONG-urilor și în coordonarea proiectelor, Olga a administrat peste 20 de proiecte naționale și internaționale cu sute de beneficiari direcți, inclusiv promovând voluntariatul și a oportunităților pentru tineri. Este membră fondatoare și mentor în câtorva organizații neguvernamentale din țară și de peste hotare.

Olga s-a remarcat prin promovarea activismului și educației civice, fiind deținătoarea titlului de „Quality Ambassador and Multiplier in Learning Mobility” acordat de către EU - Council of Europe Youth Partnership. Este finalista Programului de Stagiere Profesională (PFP) în SUA pentru anul 2020, iar în 2015 și 2016 a obținut burse de stagii de formare profesională acordate de Agence Universitaire de la Francophonie, desfășurate în Franța (2015) și în Republica Moldova (2016) la Direcția Afaceri Juridice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene.

Olga și-a făcut studiile de masterat la Universitatea Paris 1 Pantheon – Sorbonne, Colegiul juridic franco-român de studii europene, cu specializarea în Drept și Gestiunea Afacerilor Internaționale și Europene, iar studiile de licență la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova, filiera francofonă. De asemenea, ea are și studii medii de contabilitate făcute la Colegiul Național de Comerț al Academiei de Studii Economice din Moldova (ASEM).

Olga vorbește fluent limba româna (nativă), engleza, franceza și rusa, iar italiana o cunoaște la nivel începător.

Rodica CIOCLU

Plecată din septembrie 2020

Rodica a activat în calitate de asistentă administrativă în cadrul CRJM din iunie 2020 până în septembrie 2020, asistând la coordonarea activităților Asociației și contribuind logistic la realizarea acestora.

Anterior a activat în calitate de asistentă a Înaltului Consilier al UE în Servicii Financiare, în cadrul Misiunii Uniunii Europene de Consiliere în Politici Publice. Rodica are o experiență de 7 ani de lucru în cadrul sistemului bancar din Republica Moldova.

Rodica a obținut diploma de licență în Informatică și Limbi Moderne Aplicate și diploma de master în Business și Administrarea Afacerilor în cadrul Universității de Stat „Alecu Russo” din mun. Bălți.

Rodica vorbește fluent româna (nativă), rusa, engleza și la nivel intermediar franceza.

Aspecte de drept comparat şi drept internațional privind pedeapsa cu castrarea

La 24 mai 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 34, prin care a fost introdus art. 1041 al Codului penal. Aceasta a intrat în vigoare la 1 iulie 2012. Art. 1041 al Codului penal permite aplicarea, în calitate de măsură de siguranță, a castrării chimice faţă de persoanele condamnate pentru anumite infracţiuni sexuale.

Anterior, legea în cauză nu a fost promulgată de către Președintele Republicii Moldova, pe motiv de incompatibilitate cu tratatele internaţionale la care a aderat Republica Moldova. Președintele a susţinut că legea vine în contradicție directă și cu prevederile Constituției Republicii Moldova și ale Convenției Europene pentru Drepturile Omului, care prevăd că nimeni nu poate fi supus torturii, nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Legea a intrat în vigoare după depăşirea de către Parlament a veto-ului Preşedintelui.

Conceptul de castrare chimică

Castrarea chimică constă în administrarea unui medicament conceput pentru reducerea temporară a libidoului și activității sexuale, spre deosebire de castrarea chirurgicală, unde testiculele sau ovarele sunt extrase prin incizia corpului. Castrarea chimică presupune administrarea unor substanţe anti-androgene, cum ar fi cyproterone acetate sau depo-provera, care trebuie administrate sub formă de injecție la fiecare trei luni. În cazul în care este aplicat bărbaților, substanţele sus-menționate pot reduce controlul asupra nevoilor și fanteziilor sexuale, precum și capacitatea de excitare sexuală.

Efectele adverse sunt rare, dar unii utilizatori semnalizează creșteri ale țesutului adipos din organism și densitatea osoasă redusă, care cresc pe termen lung riscul de boli cardiovasculare și osteoporoza. Bărbaţii pot suferi efecte de „feminizare”, cum ar fi ginecomastia (dezvoltarea glandelor mamare la bărbați mai mari decât normale), părul redus de pe corp și pierderea masei musculare.

Reglementări de drept comparat

Germania și Republica Cehă sunt singurele state membre ale UE care încă mai practică castrarea chirurgicală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni cu caracter sexual. În perioada 2000 – 2006, în Republica Cehă circa 300 de infractori care au comis infracțiuni cu caracter sexual au fost supuşi castrării chirurgicale.

Germania: Legislaţia Germaniei permite castrarea chirurgicală încă din anul 1969, însă nu prevede castrarea chimică. Castrarea poate fi dispusă în scopul prevenirii comiterii infracţiunilor sexuale. Ea poate fi aplicată faţă de persoanele mai mari de 25 de ani şi doar cu acordul lor. O comisie de experţi, compusă din doi medici şi un avocat, trebuie să aprobe măsura. Ea nu va fi aplicată în cazul în care poate avea efecte adverse disproporţionat de grave fizice sau psihice. Potrivit statisticilor neoficiale, în 2010, numărul de castrări a fost mai mic de cinci. Din 2001, în Berlin, mai mult de jumătate din persoanele care au solicitat aplicarea castrării (cinci din nouă) au fost refuzați de comisie.

Chiar dacă este vorba de castrarea benevolă, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) a criticat prevederile legislaţiei germane, pe motiv că ar avea efecte fizice ireversibile şi ar putea avea consecinţe fizice şi psihice serioase, castrarea chirurgicală nu este în conformitate cu standardele internaţionale recunoscute și alte metode de prevenţie au apărut între timp, nu există vreo garanţie că nivelul de testosteron scade ca urmare a acesteia, iar argumentul cu privire la prevenţie nu se bazează pe evaluări ştiinţifice. De asemenea, era contestabil faptul dacă acordul exprimat nu este viciat, având în vedere că unii condamnaţi ar putea percepe castrarea ca o metodă de a evita detenţia pe o perioadă nedeterminată. CPT a considerat castrarea chirurgicală drept tratament degradant şi a solicitat sistarea aplicării acesteia şi excluderea ei din legislaţie.

Cât privește castrarea chimică, următoarele practici sunt relevante:

Portugalia: În 2008, Portugalia a implementat un program experimental de castrare chimică asupra a 30 de condamnați care și-au dat acordul de a participa în program. Datorită succeselor experimentului, programul urma să fie extins asupra altor penitenciare. Programul includea și componenta de reabilitare.

Polonia: La 5 noiembrie 2009, Seimul Polonez a adoptat o lege care permitea aplicarea castrării chimice pentru infractorii care au comis infracţiuni sexuale. Aceasta a intrat în vigoare la 8 iunie 2010. Potrivit acestei legi, oricine este găsit vinovat de violarea unui minor sub vârsta de 15 ani poate fi forțat de a urma terapia chimică și psihologică. Tratamentul medical nu este automat. El poate fi dispus de judecător în baza opiniilor a doi medici şi a unui expert sexolog. Aparent, condamnatul nu poate solicita o expertiză independentă. Tratamentul medical este administrat indiferent de voinţa condamnatului.

CPT a criticat aceste prevederi în raportul său din anul 2011. El a recomandat aplicarea castrării chimice doar dacă: condamnatul consimte acest fapt şi doar după ce lui îi sunt explicate consecinţele tratamentului; sunt elaborate condiţii în care tratamentul nu poate fi aplicat; are loc examinarea medicală înainte, pe durata tratamentului şi după aplicarea tratamentului; există posibilitatea pentru condamnat de a fi consultat de un expert independent; există o evaluare regulată a tratamentului de către o autoritate medicală independentă; şi dacă tratamentul este combinat cu psihoterapia şi alte forme de consultanţă pentru a preveni recidiva. De asemenea, CPT a menţionat că castrarea chimică nu ar trebui să fie o condiţie pentru eliberarea condamnaţilor pentru infracţiuni sexuale.

Slovacia: În Slovacia castrarea chimică nu este reglementată prin lege. Totuşi, începând cu 2008, ea a fost aplicată cu acordul condamnaţilor. Regulile cu privire la aplicarea tratamentului nu sunt bine codificate. CPT a făcut Slovaciei recomandări similare celor făcute Poloniei.

Danemarca: În Danemarca castrarea chimică era aplicată cu acordul condamnatului încă în anul 1996. Administrarea tratamentului este autorizată de o comisie, care în 2008 a refuzat aproape jumătate din cereri. CPT a recomandat îmbunătățirea modului de informare a condamnaţilor despre efectele adverse ale tratamentului, asigurarea faptului că acordul este mereu exprimat liber şi combinarea acestui tratament cu psihoterapia şi alte forme de consultanţă pentru a preveni recidiva.

În iulie 2011, în Coreea de Sud a fost promulgată o lege care permitea judecătorilor aplicarea castrării chimice pentru persoanele care au comis infracțiuni cu caracter sexual împotriva copiilor sub vârsta de 16 ani. În octombrie 2011, Federaţia Rusă a adoptat o lege prin care permitea castrarea chimică pentru persoanele care au săvârșit infracțiuni cu caracter sexual împotriva copiilor sub 14 ani, în baza unei expertize psihiatrice medico-legale. La 5 iunie 2012, Estonia a adoptat o lege care permite castrarea chimică obligatorie pentru comiterea infracțiunilor cu caracter sexual. Detalii despre aceste legi nu cunoaştem.

Standardele CPT

CPT a constatat în raportul său în privinţa Germaniei menţionat mai sus că castrarea chirurgicală a condamnaţilor pentru comiterea infracţiunilor sexuale reprezintă tratament degradant şi a solicitat sistarea aplicării acesteia şi modificarea legislaţiei în sensul excluderii ei.

CPT a constatat în rapoartele sale în privinţa Poloniei, Danemarcei și Slovaciei menţionate mai sus că, în principiu, castrarea chimică a condamnaţilor pentru comiterea infracţiunilor sexuale nu este contrară Convenţiei Europene pentru prevenirea torturii si pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Totuşi, acest tratament trebuie să respecte următoarele condiţii (a se vedea Rapoartele CPT în privinţa Poloniei şi Slovaciei):

  1. legislaţia trebuie să prevadă condiţiile în care tratamentul poate fi aplicat şi cele în care tratamentul nu poate fi aplicat. Aplicarea automată a castrării chimice în privinţa unor categorii de infracţiuni este inacceptabilă. Decizia cu privire la aplicarea tratamentului urmează a fi luată în baza unei examinări individuale;
  2. tratamentul urmează a fi aplicat doar cu acordul condamnatului, iar acordul să nu fie viciat. Până la exprimarea acordului, persoana trebuie informată despre efectele adverse ale tratamentului. Ea trebuie să poată să-și retragă consimțământul în orice timp;
  3. chiar dacă condamnatul este de acord, administrarea tratamentului urmează a fi decisă, în urma unei examinări individuale, de o comisie din care să facă parte şi medici
  4. condamnatul urmează a fi examinat medical prealabil, în timpul și după tratamentul administrat. De asemenea, el trebuie să aibă acces la o consultaţie medicală independentă. Evaluarea tratamentului urmează a să fie făcută de către o autoritate medicală independentă;
  5. pentru a preveni recidiva, tratamentul trebuie să fie însoţit de psihoterapie şi alte forme de consultanţă. Consultanţa psihoterapeutică şi de altă natură trebuie să continue şi după finalizarea tratamentului medical;
  6. castrarea chimică nu trebuie să fie o condiţie pentru eliberarea condamnaţilor.

Convenția Europeană pentru Drepturile Omului

Deşi CPT a constat că castrarea chirurgicală a infractorilor reprezintă tratament degradant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) încă nu a examinat această chestiune. Prin hotărârea V.C. c. Slovaciei, din 8 noiembrie 2011, CtEDO a constatat o violare a art. 3 şi 8 CEDO în ceea ce priveşte sterilizarea chirurgicală a unei femei de etnie romă din motive de politică socială. În această hotărâre, CtEDO a subliniat principiile cu privire la sterilizarea chirurgicală. CtEDO nu s-a expus încă asupra castrării chimice.

Modificările introduse în Codul penal

Art. 1041 al Codului penal prevede că castrarea chimică se va aplica obligatoriu în cazurile prevăzute în alin. 2 şi la discreţia instanţei în cazul alin. 3. În ambele cazuri tratamentul este aplicat forţat, adică fără consimţământul condamnatului. De asemenea, Codul penal nu menţionează că castrarea chimică în temeiul alin. 3 este dispusă de judecător după consultarea medicilor şi doar dacă aceştia recomanda măsura. Din aceste motive, castrarea prevăzută de art. 1041 alin. 2 şi 3 al Codului penal nu este conformă standardelor CPT.

Alin. 4 al art. 1041 al Codului penal se referă la modul de aplicare a tratamentului. Potrivit acestuia, tratamentul se aplică în ultimele 3 luni de ispăşire a pedepsei. CPT recomandă ca tratamentul să dureze atât pe perioada ispăşirii pedepsei principale, cât şi după ispăşirea acesteia. Chiar dacă castrarea chimică ar fi aplicată cu acordul condamnatului şi doar la recomandarea medicilor, având în vedere că prevederile legii penale nu pot fi interpretate prea extensiv, alin. 4 al art. 1041 al Codului penal ar putea crea dificultăţi în implementarea adecvată a măsurii.